2,458 matches
-
mînca dulceațé din poloboc cu picene și s-o dat cu nemții. Da iaca Malciș Chibalciș nu s-o lésat pîn la urmé! Cu téti cé pe dînsu l-o omorît. El nu s-o temut. Apu, dupé ce-i spînzura pe-aiștia care nu spuneu, apu și le pune cîte-o natpisi la gît. Și scrie acolo: „ei, iaca așa o sé fie cu fiecare care lupté Împotriva Ghermaniei și nu se supune la Ghermania”. Îi spînzura pe capete. Da pe prizonieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
temut. Apu, dupé ce-i spînzura pe-aiștia care nu spuneu, apu și le pune cîte-o natpisi la gît. Și scrie acolo: „ei, iaca așa o sé fie cu fiecare care lupté Împotriva Ghermaniei și nu se supune la Ghermania”. Îi spînzura pe capete. Da pe prizonieri pe urmé Îi duceu la dînșii În Ghermania și-acolo le dédea foc. Și pe femei și pe copii pe toți. Nu se uitau. Îi duceu acolo În lagér. Asta la conțlagér, pe jidani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
fugit și au ajuns la perete. Un neamț s-a Împiedicat și a cézut sub senile și Șasa s-a Învîrtit cu tancul că sé-l facé chifleac. Pe urmé, pe niște nemți i-a dezbrécat cu pielea și i-a spînzurat cu capul În jos de sîrmele de la stîlpi, ca sé-i curenteze. Se ridicé și se duse la oglindé și, ca și cum ar fi avut un automat În mîné, lovi un neamț În burté, pe urmé Îi trase un picior În cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de sub măr și m-a rotit lent. "Mda..." Fusta plisată a devenit minijupă. Cît un abajur. Eșarfa (motive geometrice de un albastru rece, pe fond galben, tare) a fost prinsă asimetric în talie, aruncată pe-un umăr și lăsată să spînzure pe spate: "Știi ce spune asta? Suivez-moi, jeune-homme!" Mama a bătut din gene, dar, printr-o alchimie numai de Iordan cunoscută, rățușca urîțică s-a preschimbat în lebădă. Melodioasă. De la melodioasele oase ale gîtului pînă la melodioasele glezne. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
9 ani (7 de singurătate totală!). Mihail Romniceanu, ministru liberal, în cîrje, tot după 9 ani. Legionarii au omorît la Jilava 85 de demnitari, după ce 12 nicadori și decemviri, cu Zelea-Codreanu treișpe, au fost legați fedeleș și strînși de gît. Spînzurați cu sîrmă subțire în Noaptea Sfîntului Andrei. Cîți a omorît în pușcării, în chinuri groaznice (bătăi, înfometare, teroare psihică) banda Anei Pauker? Tu ce crezi? Care-o fi fost mai cumplită? Ura de rasă sau ura de clasă? Nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Scînteii". Particular etnic? N-aveam. A durat mult pînă cînd Dej a făcut recurs la ideea națională, la sentimentul național și s-a putut profita. Călinescu se eschiva. Se pronunța aluziv, să nu-l înțeleagă "mafia de dobitoci". Tăiau și spînzurau cultura. Făceau vid, ca să-i impună pe impostori. Urmarea? Criticul nostru de excepție plătește pentru că a bătut palma cu regimul roșu. Păi a bătut-o! Bine, a bătut-o, dar cine-l culpabilizează? Nimeni altul decît micul tiran care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
eram? Avusesem cîțiva ani grei, cîteva plecări pe care nu le-am vrut. Drumurile mi se adunaseră în piept ghem, gata să mă înece. Nu mai primeam nimic de la tine. Degeaba te crucificam pe paletă. Eram cu gîndul să mă spînzur. Am ieșit în zori, în grădina bisericii ortodoxe din Toronto. O pictasem și nu-mi plăcea cum ieșise. Nu știusem să intru-n cer. Aveam o mulțime de chei, dar niciuna nu se potrivise. Recunosc, eram sleit. Biserica sta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înțelegerii sintaxei modificate și dialogul s-a desfășurat cu mai mare ușurință. Fenomenul maimuței vorbitoare s-a transmis mai departe la nivelul populației culte, negre și albe din împrejurimile rezervației. Maimuța se arăta mai mult în anotimpul uscat, când dormea spânzurată prin copacii înfrunziți ai pădurii nesfârșite din inima rezervației, în timp ce în anotimpul ploios își făcea somnul într-o colibă de stuf, papură și nuiele, ce probabil fusese clădită cu cele patru membre egale ale sale. Era o mare amatoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dispărut de tot... Dar eu știam că, nevăzuți, ochii stăteau mai departe la pândă. Scrisoare în Si violet B ună seara! salutau gunoierii la ora 1 din noapte, pubelele, mormanele de gunoaie, cadavrele câinilor de companie călcați de mașini sau spânzurați de zgarda antipurici pe când erau părăsiți și legați de clanțele cârciumilor și magazinelor. Bună seara! le răspundeau vesele gunoaiele și cadavrele precum și becurile cu lumina palidă pentru poeții nebuni și obsedații sexual, creând prin jocul umbrelor, fantasmele dorite și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o scot eu la capăt cumva, ajung eu la liman, amenință. — De partea cui? explodează Comandantul aproape înghițindu-și chiștocul. Asta pune capac la tot. Bagă-ți bine în cap că între pereții ăștia eu sînt Dumnezeu, eu tai și spînzur, nici musca nu mișcă fără ordinul meu! Păi eu nu tocmai asta încerc să-ți spun? Că șeful tău cel mare e capul răutăților, complotistul numărul unu, reia Regizorașul cu alt suflu, el va fi primul care o s-o dea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se pare că nu stau chiar atît de rău: aglomerația din jur e tot mai mare, se zvonește că vin muncitorii dezlănțuiți de pe platformele industriale, acuși o să fie aici să ne dea o mînă de ajutor, oamenii ăia care stau spînzurați pe la balcoane și ferestre o să ne cadă nouă în cap dacă nu se potolesc. Dacă nu-i trage cineva înăuntru, o să fie luați la țintă ca niște rațe. În primele rînduri agitația e tot mai mare, studenții noștri tocmai au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Ace cu voioșie. — Să ți-o spun pe aia dreaptă, cred că în halul în care ai ajuns și unchiul tău te-ar fi recunoscut cu greu, se distrează Roja. — Degeaba mi-a dat mînă liberă să tai și să spînzur în locul ăsta, știți ce greu se lasă convins cînd e vorba de profit sau de lovele. Ca să vezi, zice Roja fîstîcindu-se, stai că ghicesc, adică el știe de la tine pe unde-mi fac eu veacul. N-a fost nevoie să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să-l liniștească: Hei, mânzule, așa se mai spune, a fost o glumă șmecheroasă! Asta... Nu merg și gata!, mai spuse copilul căruia „figura de stil” Îi sporiră temerile și chiar Îi aduse În fața ochilor imaginea În care el atârna spânzurat de limbă de creanga mărului din fața casei mari a Ochenoaiei. Asta Înseamnă, reluă Victor zâmbind, să nu spui nimic din casă, cum trăim, ce mâncăm, ce vorbe ne spunem și câte altele o să te iscodească ele și când vorbesc eu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
păți ca Maria pe care Victor o amenințase Încă de la venirea sa: Să fii atentă că moartea-i cât capra pe tine! Ochii și copilul! Dacă te prind că nu-i dai de mâncare sau nu-l porți curat...te spânzur de limbă! La Siretul, nu mai era Cățălești pentru că În urechile noilor conducători suna oarecum retrograd, Îl așteptau realitățile sale frumoase, de care era Îndrăgostit și Încerca acum să le sistematizeze, amintirile sale de neînlocuit În care punctul lor central
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mine / cuțite“; „totul este pregătit / funia scaunul săpunul“; „la margine de drum / mă violează viața / apoi mă lasă undeva / pe câmp“; „întreg universul mă urăște / numai pe mine“; „în subsolul / textelor mele / trăiesc șobolani“; „de stele nu pot / să mă spânzur / pot să mă înec într-o / istorie a literaturii“... etc. Ion Maria este conștient probabil de faptul că în România există în momentul de față nu zeci, nu sute, ci mii de poeți care își dispută cititorii (mai puțin numeroși
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
poți oare spera să țâșnești din altul pe care l-ai vomitat altfel decât din tine • dar unde și-au stocat testiculele silabele noastre jupuite“ „blondele își leagănă anusul ca un drogat coada cu toate posibilitățile onirice diforme • sforile vocilor spânzurate de ferestre ca un platfus cu narcisismul de sinteză • țipăt la fereastră supurând ca un călător prin negru de cangrenă • ...și din nou stalagmita cu degete rectale - ca un vagin cu veleități coprofage“ „mă cațăr pe grilajul de fier spre
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
chiar o nenorocire. Dar aproape fiecare „poem“ e aiuritor. Iată, de pildă, „poemul“ Flash 10: „Câte limbi ar putea / să scoată un animal / neînjunghiat atât cât / să te sperie / atât / dar ar putea să fie / și altfel decât să stai / spânzurat de prima / grindă și de acolo / de sus să întrebi / din nou.“ Eu, cel puțin, nu înțeleg nimic. Somat să spun „câte limbi ar putea să scoată un animal neînjunghiat“, nu-mi vine în minte decât un răspuns de genul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că Grigore nu știa că-s otrăvitoare și n-au putut să-l agațe. Numai că vecinii judecă altfel. Criminalule! Banditule! Ai luat apartamentul prin crimă! Azi așa, mîine așa, pînă Grigore s-a săturat de viață. L-au găsit spînzurat de o grindă. Dumnezeu nu bate cu parul! comentau vecinii. Așa este, doar că Grigore avea doar o singura vină, aceea că era un om prudent. Singur pe lume Fănică Rîmbu era marinar de meserie. Adică avea școală și experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ori i-am dat, făcîndu-i cîte o bucurie. Pe unde am fost eu, grangurii zău că nu-s de compătimit. Poate pe unde sînt revoluții și îi mai împușcă, are loc cîte o rotație de granguri. Doar acolo îi mai spînzură puțin, dar grangurii nou veniți au același noroc, adică trăiesc bine. Hai să-i votăm Duminică! Chiar, să îi votăm, 'mnezeii mamii lor! Colonelul Cataramă Colonelul Nurel Cataramă era un militar de tip socialist, în sensul că oamenii Partidului Comunist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se lăsa grăbită și lipsa lui Dobrilă producea îngrijorare și la colegii săi. Într-un tîrziu au renunțat la căutări. Dobrilă a lipsit azi și inginerul Talabă a intrat în panică. Spre seară l-au găsit. Cu un cablu se spînzurase de o creangă de copac din marginea pădurii. Apa de pe cap se scurgea pe gîtul subțire , vînăt-negriu și Talabă avea senzația că strîngea de ceafă acel gît. N-am știut, nu crezusem că... De fapt, eram cam rătăcit la minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că... De fapt, eram cam rătăcit la minte. În spitalul Socola îl întîlnisem pe o alee și el s-a oprit, privindu-mă intens. Sînteți un om cuminte. Da, sînt, confirm cu fermitate. Atunci mă credeți că nu s-a spînzurat din cauza mea, nu? Nu încape nici o îndoială. Dar știți despre ce-i vorba, da? Sigur că știu. A plecat gesticulînd și conversînd, probabil cu Dobrilă. Medicul curant mă informează pe larg. Cafeaua rămîne nebăută și plec tăcut, respirînd aerul amar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ei cîteva arii din "opere" sau o manea care să-ți meargă la suflet: Of, mamăăă, mama mea, m-ai lăsat fără cureaaa... Evident, ca vecin o înjuri pe mă-sa că i-a luat cureaua. Mai știi? Poate se spînzura cu ea și scăpa cartierul... La solist se asociază niște balabuste care rag mai delicat și varsă lacrimi că bărbații nu mai au vigoarea de altădată. M-ai lăsat măicuța meaaa, polițistul să mă iaaa... Fir-ai al dracului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
întunericului, câteva becuri oarbe abia mai puteau stoarce umbre. Păienjenii se deșirau în voie prin toate ungherele, prea puțină țesătură pentru o asemenea porție de noapte. Puțină și rară, prin ochiul urzelii lumina aluneca șarpe. Visul unui păianjen este să spânzure soarele în firele sale, să îl sugrume și să-i sugă seva ca pe a unei insecte. Soarele stafidit, mumificat, atârna de un tavan plin de igrasie. Urca paingul, cobora pe un fir de mătase, vroia să lege în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un pendul de ceas în care Dumnezeu a dat arc în zori... Bătrânul portar atârnă ca o limbă de clopot de bolta cerului, pufoaica mirosea a om liber. Nene Matei, te rog, hai să ieșim din această fotografie înrămată! 46. Spânzurat de tocul ușii, rece, livid, rigid, vânăt, lignificat, o ultimă explozie de sânge în orbite. Altfel ar fi trebuit să se întâmple. Însă paznicul, fost subofițer în garda personala a doctorului Petru Groza, a intuit intențiile dezertorilor. Ceașca de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tipare. Tabloul, frumos înrămat, întregește definitiv memoria. Pe sobă, în casa bunicilor, iarna, păsări multicolore ciripesc în cor despre o poveste scrisă în cer: Ce o să le spun despre mine? Știți, eu am fugit de la balamuc cu un pedofil, am spânzurat paznicul de calorifer, am pășit pe inima șotronului, am poftit-o pe mama, femeia de la pagina 7, am râvnit la darurile altor copii cuminți, m-am ascuns de Dumnezeu între cearșafuri, am supt țâță străină în icoană, am... Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]