694 matches
-
Cred că el ținea acolo anumite documente legate de munca lui. Nimeni altcineva? — Nu, nici măcar eu. Știți cum a fost deschis seiful, dacă s-a folosit vreun explozibil? — Nu cred că s-au folosit explozibili. — Înseamnă că a fost un „spărgător de nuci“. — Poftim? — Un profesionist care se ocupă cu deschiderea seifurilor. Subliniez, trebuie să fi fost cineva foarte bun ca să descopere combinația. Six se aplecă Înainte pe sofa: — Poate că hoțul i-a forțat, pe Grete sau pe Paul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
la cele mai bune dintre Încuietorile astea moderne, poți să te lași păgubaș, că nu merge să le descui doar așa, cu una cu două. Asta e valabil doar pentru tipii ăia din filme de la UFA. Cel mai adesea, un spărgător pur și simplu taie cu fierăstrăul butucul sau dă cu burghiul de jur Împrejurul lui și scoate o bucată din afurisita de ușă. Și asta mi-a adus aminte de ceva: mai devreme sau mai târziu, aveam să fiu nevoit să verific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sau dă cu burghiul de jur Împrejurul lui și scoate o bucată din afurisita de ușă. Și asta mi-a adus aminte de ceva: mai devreme sau mai târziu, aveam să fiu nevoit să verific cine ar fi putut avea, În branșa spărgătorilor, destul talent ca să fi deschis seiful familiei Pfarr. Dacă așa se procedase. Ceea ce Însemna că exista un mic tenor scrofulos căruia de mult Îi venise rândul să ia o lecție de cântat. Nu mă așteptam să-l găsesc pe Neumann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
stabilisem Între el și Jeschonnek, dar nici bănuiala c-aș fi făcut această legătură. N-am văzut nimic care să mă facă să cred c-ar fi fost incapabil de comiterea unei duble crime. Dar cu siguranță nu era un spărgător profesionist de seifuri. O convinsese cumva pe Frau Pfarr să i-l deschidă? Oare făcuse dragoste cu ea ca să ajungă la bijuteriile ei? Dată fiind suspiciunea Ilsei Rudel cum că se putea ca ei să fi avut o aventură, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ajuta eu cu asta. Poate chiar să-ți dau și ceva În plus. Dar numai dacă obțin informații corecte. Neumann ridică din sprâncene: — Ce fel de informații? Am tras din țigară și am inspirat fumul adânc În plămâni: — Numele unui spărgător profesionist de primă clasă care ar fi putut să facă o trebușoară acum vreo săptămână, să fure niște brizbrizuri de valoare. Își strânse buzele pungă și clătină Încet din cap: — N-am auzit nimic, Herr Gunther. — Ei, dacă auzi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ceva, nu? Mi-am scos potofelul și i-am dat o bancnotă de douăzeci. Mi-am notat apoi adresa pe care mi-a spus-o . — Ai face și un gândac să se strâmbe de scârbă. Și acum, ce știi de spărgătorul ăla? l-am Întrebat. El se Încruntă exasperat la mine: — V-am zis doar că nu știu nimic. — Ești un mincinos. Pe cuvânt, Herr Gunther, nu știu nimic. Dacă știam, vă spuneam. Doar am nevoie de bani, nu? Înghiți greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Junker nu se Întâmplă să fie Von Greis, nu? — N-am auzit nici un nume. Tot ce știu e că e mort și că polițaii Îl caută Încă. Își scutură neglijent scrumul de la țigară În scrumieră. — Ia spune-mi acum de spărgătorul de seifuri. — Păi, mi se pare că am auzit ceva, parcă. Acum vreo lună, un tip pe nume Kurt Mutschmann a ieșit după doi ani petrecuți la zdup În Închisoarea Tegel. Din ce-am auzit despre el, Mutschmann e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mâna. Rienacker continuă: — Așa că primul mister e cum de ai știut tu de apartament. Al doilea e de ce voiai să vorbești cu Von Greis. E posibil ca tu să ai ca țintă același lucru pe care l-a avut primul spărgător? Al treilea mister e unde se află acum Von Greis. Poate că se ascunde, poate că l-a răpit cineva, poate că e mort. Nu știu. Aici s-a intrat prin efracție acum mai bine de o săptămână. Am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Hans Jürgen Bock, de 38 de ani. Judecat pentru atacarea și lovirea gravă a unui bărbat la vechiul Sindicat al Oțelarilor În martie 1930, condamnat la pedeapsa cu Închisoarea cu durata de 6 ani. Vreți să spuneți că era un spărgător de grevă? — Da. — Nu se Întâmplă să aveți detalii cu privire la acest caz, nu? Spiedel clătină din cap: — Din păcate, nu. Dosarul cazului a fost trimis Înapoi la Arhiva Criminalistică de la Alex. Făcu o pauză și adăugă: Hmm... Asta s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pentru plăți făcut de Gesellschaft Reichsautobahnen pentru unul dintre muncitorii săi de pe un șantier de construcții de drumuri. — Pentru cine? Un tip pe nume Hans Jürgen Bock. Până de curând, era la zdup cu cineva pe nume Kurt Mutschmann, un spărgător de seifuri. — Și tu crezi că acest Mutschmann ar putea să fie cel care a deschis seiful lui Pfarr, nu-i așa? — Atât el, cât și Bock fac parte din aceeași frăție de care aparținea și proprietarul jalnicului hotel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe undeva. O nouă viață și identități noi. Dar ceea ce nu știa Haupthändler e că altcineva mai umblase deja la seif În seara aia și luase anumite hârtii care erau compromițătoare pentru dumneata. Tipul ăla era un adevărat expert, un spărgător de mare clasă care ieșise de curând din pușcărie. Un tip care lucra curat. Nu unu’ din ăla care să folosească explozibil sau să facă ceva dezordonat, cum ar fi să lase deschisă ușa de la seif. Beți cum erau, pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
prevăzut. În mod cât se poate de logic, ai ajuns la conluzia că el e cel care ți-a ucis fiica, așa că i-ai cerut Roșcovanului să Îndrepte lucrurile. Roșcovanul a reușit să-l omoare pe unul dintre cei doi spărgători, pe omul care condusese mașina, dar celălalt i-a scăpat, cel care deschisese seiful și care, prin urmare, Încă mai era În posesia hârtiilor și, ai bănuit dumneata, și a diamantelor. Aici am apărut eu În peisaj. Pentru că nu aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a pus la cale furtul lor. În ultimele câteva zile, cât dumneata ai fost oaspetele nostru, noi ți-am verificat povestea. Bock, muncitorul de la autostradă, a fost cel care ne-a spus unde să-l căutăm pe acest Kurt Mutchmann - spărgătorul de seifuri care are acum În posesie hârtiile. — Bock? Am scuturat din cap: Nu prea cred, căci nu era genul care să-și toarne un prieten. — Ba e foarte adevărat, te pot asigura de asta. A, nu vreau să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
deveni mai puternică. — Nu-ți face griji, zise el. N-o să spun nimănui. Și apoi, nu e ca și cum ai fi fost polițist, nu? Ziceai că ai aranjat o spargere acolo. Cu ce anume mai exact te-ai ocupat? — Am fost spărgător de seifuri. — Nu-mi amintesc ca seiful hotelului să fi fost vreodată jefuit, i-am spus. Cel puțin, nu pe vremea când lucram eu acolo. — Asta pentru că nu am luat nimic, se lăudă el mândru. A, da, l-am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sigur de o promovare rapidă, ca răsplată a participării la meciuri de box organizate ilegal, la care asistau ștabii din conducere și amicii lor politici. Rezolvase cazul jafului din ’39 de la banca Boulevard-Citizens și se îndrăgostise de prietena unuia dintre spărgători, dând astfel cu piciorul unui transfer la Biroul Detectivi atunci când pipița s-a mutat la el - încălcând regulile Departamentului cu privire la legăturile amoroase în afara căsătoriei - și l-a implorat să renunțe la box. Zvonurile despre Blanchard m-au lovit ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în centru, ca să citesc articolele din presă despre ea. Impresionat de insigna mea, funcționarul de la arhiva lui Herald m-a condus la o masă de lectură. I-am spus că sunt interesat de spargerea de la banca Boulevard-Citizens și de procesul spărgătorului capturat, că am impresia că jaful avusese loc pe la începutul lui ’39 și, probabil, procesul se ținuse în toamna aceluiași an. Mă lăsă să aștept acolo și se întoarse peste vreo zece minute cu două bibliorafturi mari, legate în piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
identice cu cele purtate de însoțitorii transportului. Cei trei inși în uniformă au intra pe ușa băncii Boulevard-Citizens Savings & Loan de pe colțul dintre Yucca și Ivar, cărând sacii cu hârtie și jetoane, iar directorul le-a deschis seiful. Unul dintre spărgători l-a adormit pe director cu un baston în scăfârlie, iar ceilalți doi au înșfăcat saci cu bani adevărați și s-au îndreptat spre ușă. Între timp șoferul intrase în bancă și golise sertarele funcționarilor de la ghișee. Apoi i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a pocnit în cap, și i-a lăsat inconștienți, după care a închis ușa seifului și a încuiat-o. Când o mașină de patrulare a poliției de la secția Hollywood, alertată de o alarmă conectată la secție, a ajuns cei patru spărgători erau deja pe trotuar. Polițiștii le-au ordonat tâlharilor să rămână pe loc. Ei au deschis focul, iar polițiștii le-au răspuns cu aceeași monedă. Doi spărgători au murit împușcați, iar ceilalți doi au fugit cu patru genți pline cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
secția Hollywood, alertată de o alarmă conectată la secție, a ajuns cei patru spărgători erau deja pe trotuar. Polițiștii le-au ordonat tâlharilor să rămână pe loc. Ei au deschis focul, iar polițiștii le-au răspuns cu aceeași monedă. Doi spărgători au murit împușcați, iar ceilalți doi au fugit cu patru genți pline cu bancnote nemarcate de cincizeci și o sută de dolari. Când am văzut că nu există nici o referire la Blanchard sau Kay Lake, am trecut rapid peste săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
blaturi pentru el. L-am refuzat și m-am băgat în poliție, fiindcă ovreiașii din mafie au o regulă a lor: nu omoară polițiști. Mă căcam împrăștiat la gândul că or să mă omoare oricum, așa că atunci când am auzit că spărgătorii de la Boulevard-Citizens au fugit și cu o parte din banii lui Benny, i-am luat la scărmănat pe ciripitori până mi l-au dat pe tavă pe Bobby De Witt. I l-am dus mai întâi lui Benny. Mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui. De Witt se prăbuși la pământ, apoi se târî până la closet și vomită. Când încercă să se ridice, Fritzie îi împinse capul înapoi în closet și-l țintui acolo cu ciocatele lui masive, lustruite cu scuipat. Fostul proxenet și spărgător de bănci înghiți apă cu pișat și vomă. — Lee Blanchard e în TJ, iar tu ai venit aici glonț, direct de la Marele Q. Asta-i o coincidență a naibii de ciudată și nu-mi place. Nu-mi place de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Concluzia: poate chiar a fost o înscenare a LAPD. Poate că Lee a fost băgat în chestia asta și poate chiar el a inițiat-o, ca să se dea bine pe lângă Benny Siegel, ai cărui bani au fost furați de adevărații spărgători și de care Lee se temea dintr-un un motiv bine întemeiat - îi dăduse cu tifla mafiotului când încălcase înțelegerea aia de când era boxer. Apoi Lee a întâlnit-o pe Kay la procesul lui De Witt, s-a îndrăgostit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că a fost montat de suspect. Părea că făcuse parte dintr-un computer, lucru care nu-l surprindea deloc pe Rhyme. Criminalii se aflaseră întotdeauna în pas cu ultimele descoperiri în materie de tehnologie. Să nu uităm de pildă că spărgătorii de bănci se înarmaseră cu semiautomatul Colt .45 cu mult înainte ca acesta să fie lansat oficial, deși oricum era ilegal pentru civili să aibă așa ceva. Radiouri, telefoane de ultimă generație, arme automate, GPS-uri, ochelari cu vedere laser, dispozitive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
încuie două uși în urma sa. Dar Malerick era pregătit și pentru această eventualitate cu trusa lui de descuiat. Studiase arta deschiderii de lacăte și încuietori pentru câțiva ani. Era una din primele însușiri cu care mentorul său îl deprinsese. Un spărgător folosește două unelte: o cheie de presiune, care este introdusă în încuietoare și care apasă cu o forță constantă pe întregul mecanism, și un șperaclu, cu care este împins fiecare pin, astfel încât mecanismul să cedeze. Poate dura foarte mult să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dura foarte mult să împingi fiecare pin în parte, așa că Malerick se perfecționase într-o tehnică inovatoare foarte complexă și dificilă. Era denumită „polizare” și consta în mișcarea continuă a șperaclului pentru a înlătura toți pinii; funcționează însă doar când spărgătorul simte exact poziția pinilor din interiorul mecanismului, cea mai mică greșeală ducând la blocarea mecanismului. Malerick avea în arsenal unelte de dimensiuni foarte mici, care făcuseră posibilă deschiderea încuietorilor în mai puțin de un minut. Părea imposibil, onorată audiență? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]