KorAP: Find »[drukola/base=spătar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...139 >

3,462 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

se pune tutunul un cap de cneaz - aici nu vă înțeleg eu pe voi, europenii. Voi vă gândiți până leșinați la o singură femeie și vă însoțiți tot cu una. Știți de ce avem noi, turcii, mai multe femei? — De ce? - întrebă spătarul. — Ca să ne gândim la ele în bloc. E mult mai ușor. Gândindu-te la mai multe, te gândești de fapt la o noțiune. Și-ascultați-mă pe mine, cu noțiunea te descurci mult mai ușor. închipuiți-vă ce-ar fi dacă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
și uriaș, oaspete în patul viziriului - care muritor, indiferent de epocă și de orânduire socială, nu și-ar dori așa ceva? Bunul Cetitor își va aduce aminte că, prinși cu tipica poveste de dragoste a tăcutului Broanteș, pe Barzovie-Vodă și pe spătarul Vulture i-am lăsat în încăperile câtă frunză și iarbă ale palatului viziriului. înainte de a muta caravana poveștii noastre peste mări și țări, să mai zăbovim o clipă în preajma celor doi. Sunt ceasurile nouă. O muscă mare, păroasă și verzuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
mări și țări, să mai zăbovim o clipă în preajma celor doi. Sunt ceasurile nouă. O muscă mare, păroasă și verzuie, venind tocmai din îndepărtatele ținuturi ale Iudeei, a reușit să purceadă printre perdelele patului în care odihnește trupul cilindric al spătarului Vulture și, prăfuită, vlăguită de drum, s-a așezat pe fruntea înaltă, înrourată de somn a înaltului sol moldovean. Deși la capătul puterilor, musca mai rămâne câteva clipe încordată, atentă, gata-gata să-și ia zborul. Omul însă doarme liniștit; stânca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
făcând o deschizătură pe care tocmai intrase musca. Aceasta pășește acum fără grijă pe platoul frunții, ocolind broboanele de sudoare și căutând un loc mai uscat unde să se oprească și să se întindă. Eroare însă! Fulgerător, mâna grea a spătarului făcu un frumos arc de cerc și-și plesni cu putere capul. Surprinsă de rapiditatea mișcării, musca mai avu tăria să observe într-o fracțiune de secundă mulțimea de linii din palma muncită a spătarului, apoi simți că se face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
însă! Fulgerător, mâna grea a spătarului făcu un frumos arc de cerc și-și plesni cu putere capul. Surprinsă de rapiditatea mișcării, musca mai avu tăria să observe într-o fracțiune de secundă mulțimea de linii din palma muncită a spătarului, apoi simți că se face terci. Se puse astfel capăt unui drum lung, al unui zbor peste mănoasele câmpii ale Samariei, peste nisipurile Galileei, peste coastele Antiohiei, Liciei, Lidiei, peste orașele Sidon, Berit și Tars, de unde scăpase ca prin minune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ciumă, peste Nicomidia unde-și depusese ouăle, peste Smirna și Efes, Troia și Chios unde se-mbătase pe-o masă cu resturi de vin și zburase înapoi, ca proasta, vreo 50 de kilometri. Toate acestea n-avea de unde le cunoaște spătarul care, încă buimac, se sculă în capul oaselor, aruncă ce mai rămăsese din muscă și trase de șnurul de la căpătâi. Apăru, ca să zicem așa, o cadână. Episodul 67 O DIMINEAȚĂ MINUNATĂ La vederea cadânei, spătarul Vulture se frecă la ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
n-avea de unde le cunoaște spătarul care, încă buimac, se sculă în capul oaselor, aruncă ce mai rămăsese din muscă și trase de șnurul de la căpătâi. Apăru, ca să zicem așa, o cadână. Episodul 67 O DIMINEAȚĂ MINUNATĂ La vederea cadânei, spătarul Vulture se frecă la ochi, se mai uită o dată, se pișcă să afle dacă nu cumva visează și se gândi brusc la giupâneasa lui Calomfira, o femei cât malu’, pe care abia de-o puteau cuprinde trei bărbați voinici cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
giupâneasa lui Calomfira, o femei cât malu’, pe care abia de-o puteau cuprinde trei bărbați voinici cu brațele, drept pentru care suratele ei mai subțirele o porecliseră „Stejarul”. Băgând de seamă că dulcea vedenie nu-i dispare din fața ochilor, spătarul se răsuci în așternutul curat ca lacrima și-l strigă încetișor pe Barzovie-Vodă, care, ca unul ce mai dormise în odăile viziriului și știa câte poți păți dormind singur, odihnea într-un pat alături îmbrăcat într-o cămeșoaie brodată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
într-o cămeșoaie brodată cu frumoase motive populare. — Măria-Ta! — Ce-i? - sări iepurește Barzovie-Vodă, ducând instinctiv mâna sub pernă și scoțând De oratore a lui Cicero, de care nu se despărțea niciodată. — Vezi și dumneata ce văd eu? - șopti spătarul. — Unde? — Uite-acolo, lângă ușă! Barzovie-Vodă își îndreptă privirea într-acolo. — Ptiu, drace! - făcu Barzovie scuipând în așternutul curat ca lacrima. Maică Precistă! De unde a răsărit asta, spătare? — Știe-o hingherii, Măria-Ta - spuse spătarul fără să-și ia ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
care nu se despărțea niciodată. — Vezi și dumneata ce văd eu? - șopti spătarul. — Unde? — Uite-acolo, lângă ușă! Barzovie-Vodă își îndreptă privirea într-acolo. — Ptiu, drace! - făcu Barzovie scuipând în așternutul curat ca lacrima. Maică Precistă! De unde a răsărit asta, spătare? — Știe-o hingherii, Măria-Ta - spuse spătarul fără să-și ia ochii de la cadână. Când m-am trezit era acolo. — Să ne facem că dormim, poate pleacă - zise Barzovie-Vodă. — Fă-te dumneata, eu stau și mă mai uit puțin - spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
dumneata ce văd eu? - șopti spătarul. — Unde? — Uite-acolo, lângă ușă! Barzovie-Vodă își îndreptă privirea într-acolo. — Ptiu, drace! - făcu Barzovie scuipând în așternutul curat ca lacrima. Maică Precistă! De unde a răsărit asta, spătare? — Știe-o hingherii, Măria-Ta - spuse spătarul fără să-și ia ochii de la cadână. Când m-am trezit era acolo. — Să ne facem că dormim, poate pleacă - zise Barzovie-Vodă. — Fă-te dumneata, eu stau și mă mai uit puțin - spuse spătarul. Apoi. întorcându-se spre cadână: Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Știe-o hingherii, Măria-Ta - spuse spătarul fără să-și ia ochii de la cadână. Când m-am trezit era acolo. — Să ne facem că dormim, poate pleacă - zise Barzovie-Vodă. — Fă-te dumneata, eu stau și mă mai uit puțin - spuse spătarul. Apoi. întorcându-se spre cadână: Nu ți-e frig așa ușurel îmbrăcată, drăguță? Cadâna îl privi curioasă și, fie că nu înțelesese limba, fie că înțelesese, îi zâmbi larg, copilărește. — Apără-mă, Doamne, că sunt om bătrân - mormăi spătarul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
spuse spătarul. Apoi. întorcându-se spre cadână: Nu ți-e frig așa ușurel îmbrăcată, drăguță? Cadâna îl privi curioasă și, fie că nu înțelesese limba, fie că înțelesese, îi zâmbi larg, copilărește. — Apără-mă, Doamne, că sunt om bătrân - mormăi spătarul în barbă. După care grăi din nou: Și... după câte văz eu, câștigi și tu o pâine p’acilea... nu? Cadâna surâse și mai tare. — Ia loc, te rog - continuă spătarul, arătându-i un scaun. Cadâna, zâmbind mereu, se așeză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
copilărește. — Apără-mă, Doamne, că sunt om bătrân - mormăi spătarul în barbă. După care grăi din nou: Și... după câte văz eu, câștigi și tu o pâine p’acilea... nu? Cadâna surâse și mai tare. — Ia loc, te rog - continuă spătarul, arătându-i un scaun. Cadâna, zâmbind mereu, se așeză sfioasă, cu mâinile în poală. — Te bate Dumnezeu, spătare! - șopti de sub plapumă Barzovie-Vodă. — Măria-ta, dac-ai zis că dormi, apăi dormi! Ce te tot foiești atâta? - făcu spătarul și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
după câte văz eu, câștigi și tu o pâine p’acilea... nu? Cadâna surâse și mai tare. — Ia loc, te rog - continuă spătarul, arătându-i un scaun. Cadâna, zâmbind mereu, se așeză sfioasă, cu mâinile în poală. — Te bate Dumnezeu, spătare! - șopti de sub plapumă Barzovie-Vodă. — Măria-ta, dac-ai zis că dormi, apăi dormi! Ce te tot foiești atâta? - făcu spătarul și se aplecă supărat la picioarele patului, luă de jos o lulea, o umplu de tutun, se mai aplecă o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
rog - continuă spătarul, arătându-i un scaun. Cadâna, zâmbind mereu, se așeză sfioasă, cu mâinile în poală. — Te bate Dumnezeu, spătare! - șopti de sub plapumă Barzovie-Vodă. — Măria-ta, dac-ai zis că dormi, apăi dormi! Ce te tot foiești atâta? - făcu spătarul și se aplecă supărat la picioarele patului, luă de jos o lulea, o umplu de tutun, se mai aplecă o dată, scăpară amnarul și după o vreme slobozi primul fum. — Mda... - zise el mulțumit, uitându-se pe sub gene la copilă. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
copilă. Și ia spune-mi, drăguță, cum a fost pe la voi orzu’ anu’ ăsta? Că am auzit că a fost secetă mare... Episodul 68 CUGETĂRI Cadâna nu răspunse nici de data aceasta și rămase la fel de mută și zâmbitoare și când spătarul o întrebă câți ani are, cine-i sunt părinții, dacă ei știu ce face ea prin palatul viziriului, din ce loc se trage, unde-i sunt hainele, care-i capitala Moldovei, ce-i cu semnul ăla de pe șold, e aluniță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
palatul viziriului, din ce loc se trage, unde-i sunt hainele, care-i capitala Moldovei, ce-i cu semnul ăla de pe șold, e aluniță sau ce dracu’ e, și altele și altele, toate însă cu același rezultat. Asudat și încruntat spătarul se răsuci spre patul lui Barzovie-Vodă: — Măria-ta, dormi? — Pe lancea lui Hector, nu! - răspunse Vodă. — Dar ce faci? Picotesc și cuget - surâse Barzovie-Vodă, scoțându-și de sub plapumă frumosul său cap buclat. — De picotit văd că picotești, dar de cugetat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
surâs fin Barzovie - mă gândeam cât de schimbătoare sunt toate ale omului. Tu, oșteanul care-ai învins la Strâmbu și Streaja, la Dâlga și Hârlău, la Berga și Rodna, la Borca și Târgul... — ... la Gâlma și Trunchiu... - își aminti visător spătarul. — ... și la Marna și Mara și parcă mai erau... — ... și la Tâncăbești - completă spătarul. — ... așa, și la Tâncăbești... tu, zic, tu, oșteanul viteaz, verde la bătrânețe, roșu în tinerețe, te pierzi cu firea în fața unei... mă rog... zi-i cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
care-ai învins la Strâmbu și Streaja, la Dâlga și Hârlău, la Berga și Rodna, la Borca și Târgul... — ... la Gâlma și Trunchiu... - își aminti visător spătarul. — ... și la Marna și Mara și parcă mai erau... — ... și la Tâncăbești - completă spătarul. — ... așa, și la Tâncăbești... tu, zic, tu, oșteanul viteaz, verde la bătrânețe, roșu în tinerețe, te pierzi cu firea în fața unei... mă rog... zi-i cum vrei... — Așa e - suspină spătarul. Simt ispita în pieptul meu cum sapă... Femeia, spătare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Mara și parcă mai erau... — ... și la Tâncăbești - completă spătarul. — ... așa, și la Tâncăbești... tu, zic, tu, oșteanul viteaz, verde la bătrânețe, roșu în tinerețe, te pierzi cu firea în fața unei... mă rog... zi-i cum vrei... — Așa e - suspină spătarul. Simt ispita în pieptul meu cum sapă... Femeia, spătare - spuse Barzovie-Vodă sculându-se cu plapuma în capul oaselor - este acel lucru minunat lăsat de Domnul pe pământ pentru a scăpa raiul de-o pacoste, cum au zis proorocii, care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
spătarul. — ... așa, și la Tâncăbești... tu, zic, tu, oșteanul viteaz, verde la bătrânețe, roșu în tinerețe, te pierzi cu firea în fața unei... mă rog... zi-i cum vrei... — Așa e - suspină spătarul. Simt ispita în pieptul meu cum sapă... Femeia, spătare - spuse Barzovie-Vodă sculându-se cu plapuma în capul oaselor - este acel lucru minunat lăsat de Domnul pe pământ pentru a scăpa raiul de-o pacoste, cum au zis proorocii, care nu erau chiar așa cum îi considerăm noi astăzi. Erau, dimpotrivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ați dormit? Bine? DA? Mă bucur. Și care din voi a tras de șnur? Crailor, nu v-astâmpărați deloc, he, he! Ei? Care? Și cu capul pe butuc vă gândiți la prostii! Episodul 69 CU STIMĂ — Mărturisesc, luminăția-ta - spuse spătarul revenindu-și primul la vederea viziriului - că de acel șnur de care pe drept cuvânt pomeneați, eu însumi am tras. N-am facut-o Doamne ferește, cu gând necurat, martor mi-e trupul de mult nemaiavând altă îndatorire decât să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
trupul de mult nemaiavând altă îndatorire decât să-mi poarte capul, ci doar să văd la ce slujește șnurul, căci la noi în Moldova asemenea lucruri lipsesc cu desăvârșire, măcar că se simte câteodată nevoia lor. — Să zicem că te cred, spătare, - zâmbi viziriul, deși îmbujorarea din obraji când tragi cu coada ochiului la această tânără slujitoare nu pare să dea temei vorbelor tale. — Luminăția-ta, eu, odată, acu vreo zece primăveri, am căzut de pe cal. Fugăream un polak, când murgul mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
a trebuit să-i scot din piatră seacă... și n-aș dori ca să picați și voi... Plecăm, plecăm! - se grăbi să spună Barzovie-Vodă. — Atunci, toate bune! - spuse viziriul. Ne vedem în Moldova la Sfânta Mărie Mică. — în ce loc? - întrebă spătarul. — Lângă Târnovo. Păi asta-i la bulgari! - se miră spătarul. — Da? - făcu viziriul. Ei, nu contează. Uitați-vă și voi spre Dunăre și când vedeți mult praf, noi suntem. Episodul 70 SPRE MOLDOVA Pregătindu-se ei, Barzovie-Vodă și spătarul Vulture

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]