218,930 matches
-
soția sa și că prin pasiunea ei nestinsă soția a fost trasă în zona umbrelor, acolo unde se trăiește intens, spre deosebire de locul în care focul nu se aprinsese niciodată. Când primăvara nu vine decât îngrozitor de greu, poezia umple spațiul, poezia spațiului; teme unice pentru modernitate, poezia fiind expresia unui limbaj deviat de la normele semantice-gramaticale ale vorbirii obișnuite. Se spune mereu, pe bună dreptate: limbajul ascunde și nu arată. Exact ca și anotimpul cel mai frumos, când totul pare gri, aurindu-se
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
mie veghea acum peste corpul divin alcătuit, o ambarcațiune plină de mistere la care nimeni nu avea acces în esența ei extrem de complicată. Citirea Omului fără însușiri de Musil mă urmărește în toate împrejurările. Farmecul lecturii, venind chiar din atmosfera spațiului în care intră personajele care mă interesează cel mai mult: Ulrich, Agathe și Moosbrugger. îi văd pe cei doi când intră în cameră, ca două corpuri astrale, tensiunea dintre ei e atât de mare, încât se produc unde și, pe măsură ce
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
autonom." Aceste povestiri, șaptezeci și una la număr, sunt tot atâtea cioburi din oglinda trecutului, sfărâmată de un secol alienat, pe care memoria afectivă a Marinei Tarkovskaia le adună și le potrivește cu migala restauratorului, oglinda rezultată reflectând nu numai spațiul și timpul îngust al familiei, ci și dimensiunile mai largi ale istoriei. Astfel, Oglinda lui Andrei, filmul cel mai autobiografic și cel mai poetic, și oglinda reconstituită din cioburi în cartea Marinei se întâlnesc după un sfert de veac și
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
în proximitatea unor semne plastice deja investite moral, și înlăuntrul unei tot mai pronunțate aspirații către sacru. Începînd chiar cu ciclul Megalopolis, pictura sa se structurează sever, nucleele compoziționale devin imperative, liniile curbe se îndulcesc sau dispar cu totul în spațiul unei geometrii fără concesii. Topografia devine topos, orașul devine cetate, spațiile mari se preschimbă în incinte, în spații intermediare (arcade, porți, ferestre) sau în spații simbolice și rituale propriu-zise (abside, cărți, veșminte etc.). O componentă hieratică, de extracție oriental-bizantină, se
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
tot mai pronunțate aspirații către sacru. Începînd chiar cu ciclul Megalopolis, pictura sa se structurează sever, nucleele compoziționale devin imperative, liniile curbe se îndulcesc sau dispar cu totul în spațiul unei geometrii fără concesii. Topografia devine topos, orașul devine cetate, spațiile mari se preschimbă în incinte, în spații intermediare (arcade, porți, ferestre) sau în spații simbolice și rituale propriu-zise (abside, cărți, veșminte etc.). O componentă hieratică, de extracție oriental-bizantină, se exprimă tot mai vizibil în arta sa, fără, însă, a împinge
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
chiar cu ciclul Megalopolis, pictura sa se structurează sever, nucleele compoziționale devin imperative, liniile curbe se îndulcesc sau dispar cu totul în spațiul unei geometrii fără concesii. Topografia devine topos, orașul devine cetate, spațiile mari se preschimbă în incinte, în spații intermediare (arcade, porți, ferestre) sau în spații simbolice și rituale propriu-zise (abside, cărți, veșminte etc.). O componentă hieratică, de extracție oriental-bizantină, se exprimă tot mai vizibil în arta sa, fără, însă, a împinge reprezentarea în zona mimetismului sau în aceea
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
structurează sever, nucleele compoziționale devin imperative, liniile curbe se îndulcesc sau dispar cu totul în spațiul unei geometrii fără concesii. Topografia devine topos, orașul devine cetate, spațiile mari se preschimbă în incinte, în spații intermediare (arcade, porți, ferestre) sau în spații simbolice și rituale propriu-zise (abside, cărți, veșminte etc.). O componentă hieratică, de extracție oriental-bizantină, se exprimă tot mai vizibil în arta sa, fără, însă, a împinge reprezentarea în zona mimetismului sau în aceea a reanimării teziste. Cu toată vocația hieratic-abstractă
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
iluminat solitar și rătăcitor într-o lume irecuperabil decăzută, el trăiește rațional și privește lucid. Spiritul său de o rigoare geometrică se regăsește deplin în chiar geometria fundamentală a picturii sale. în cea mai pură descendență bizantină, apropiat moralmente și spațiului eclezial, el ridică această geometrie de fond pînă la cotele mărturisirii și transformă retorica modulară a liniilor în ceremonial sacru și în act jubilatoriu"), tocmai aceea de care mi-e teamă mie acum, îmi mărturisește, cu voce șoptită, în atelierul
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
cu un la fel de puternic instinct al formei, el a rămas oarecum într-un gen particular de clasicism, cu o puternică tentă morală, interesîndu-se mai puțin de experimentele de limbaj, de integrarea unor noi materiale și tehnici, de redefinirea dialogului cu spațiul. De toposurile clasicității îl leagă, mai întîi, fascinația pentru corpul uman, în jurul căruia se naște o adevărată civilizație antropocentristă. Și chiar dacă arhitectura corporală nu este permanent o prezență explicită, ea este suplinită sistematic prin detalii anatomice, prin atitudini, prin forme
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
unei revolte și actul unei puneri între paranteze"), apoi încerc să-mi imaginez cum va ieși această expoziție pe care cei trei artiști excepționali, dar care nu au în mod obligatoriu multe lucruri în comun, o vor deschide într-un spațiu care este deja cel de-al patrulea expozant, din moment ce el a reușit, de la bun început, să-și impună tematica și perspectiva morală. În loc de epilog: Expoziția s-a deschis, în sălile de la parter ale Palatului brâncovenesc, în ziua de 21 aprilie
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
însăși), nici aventuri literare. Doar un om care observă și se observă. Și din toată această platitudine asumată, din toată această viață banală se construiește unul dintre cele mai spectaculoase texte ale ultimilor doisprezece ani. Las la o parte în spațiul rămas toate celelalte tipuri de spectaculos pe care jurnalul Tiei Șerbănescu le conține pentru a face o scurtă discuție în jurul spectaculosului literar. Jurnalul începe în septembrie 1987 și este organizat în mari capitole care poartă fiecare cîte un titlu. în
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
Rouge poate fi "citit" și ca o pastișă a epocii noastre: o lume mereu agitată pînă la pierdera identității (v. scena de prezentare a clubului ca metaforă a unui întreg univers cu siluete ale căror contururi devin din ce în ce mai estompate); un spațiu în care comerțul predomină pînă la saturație, în care "I'm a material girl" nu este numai o melodie a Madonnei (cu haz citată în film); o lumea a aparenței în care sentimentele se află întotdeauna în spatele cortinei (aici atît
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
mai tare decît comentariile în sine, pe care nici nu le receptau pe de-a întregul fiind, amîndoi, hipoacuzici. Un Caramitru de zile mari, regia lui Todea mai inspirată ca oricînd, elegantă, rafinată, cu contrapuncturi abil construite și introduse, un spațiu scenografic rarefiat, modern, ireal organizat de Marius Alexandru Dumitrescu, o sală arhiplină, înțesată de mari artiști de aici și de pretutindeni, distinși și destinși, în loja Naționalului, președintele Iliescu și altețele regale. O conjunctură favorabilă pentru o zi greu de
Nevoia de celălalt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15303_a_16628]
-
o asemenea carte presupune echivalarea unor terminologii foarte diferite. Dar oricît de reușită ar fi traducerea, ea pierde inevitabil nota polemică, cu siguranță involuntară, pe care o are cartea în America. Numele căutătorilor lui Boorstin sînt, fără excepție, masculine, iar spațiul exterior culturii occidentale e aproape inexistent în carte. Or, într-o Americă în care tezele feministe și cele ale multiculturalismului sînt mai mult decît o modă, o carte atît de "tradițională" în alegerea subiectului, devine, chiar nevrînd, o scriere polemică
O istorie a căutării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15291_a_16616]
-
din comediile mute, sau pantomima, pe interludiul orchestral, diluată și mai ales ieșită din stilul general. Stil la care contribuie substanțial frumusețea deosebită a costumelor, desemnate de Țvetanka Stoinova (Bulgaria) după modele autentice și decorul lui Grigore Gorduz, determinat de spațiul mic al scenei. Puține sunt partiturile repertoriului curent care cer orchestrei o materie sonoră atât de elaborată, transparență și policromie aparte. Gheorghe Stanciu, la pupitru, reușește să mobilizeze sub o baghetă fermă, cu dinamism și cu elanuri lirice, un ansamblu
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
cred încă - creatori și public - că teatrul este o experiență colectivă nu o cale de a-i exploata pe ceilalți pentru a-ți asigura vizibilitate publică. E plăcut acolo și e plăcut de povestit ce se mai întâmplă în acel spațiu mic și curat sub toate aspectele. Lectura ca teatru Pe de o parte, mă mândresc atât de mult cu alfabetizarea mea timpurie, încât nu-mi place să fiu scutită de contactul direct cu cartea, pe de altă parte, cred că
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
mișcarea, decorul, imaginea se înfiripă în imaginație: libertatea de a-ți alcătui propriul spectacol (care nu trebuie confundată niciodată cu arbitrarul) este cu atât mai deplină, cu cât punctele de pornire sunt mai precis definite. în serile următoare, pe micul spațiu lăsat liber de năvala spectatorilor - tinerii, indiferenți la protocol, s-au așezat pe jos - au citit/interpretat texte dramatice vedetele teatrului românesc, Marcel Iureș și Maia Morgenstern, Mircea Rusu și Coca Bloos, Irina Movilă și Nicu Mihoc cărora li s-
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
au sprijinit proiectul (PRO HELVETIA, ABB, HVB, Institutul Goethe), materializată în încăpățânarea lui Victor Scoradeț de a face cunoscută dramaturgia pe care o prețuiește; există ceva bun adunat în intonațiile actorilor, în concentrarea atentă din privirea regizorilor, veghind din colțul spațiului de joc, în tăcerea respectuoasă a publicului tânăr, în felul cum își înțelege misiunea Marcel Iureș: în serile de "lectură" de la Teatrul Act viața a palpitat înfiorată în vecinătatea talentului. Întreruperea temporară a curentului Deși se vorbește mereu despre moarte
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
a cere brusc socoteală statului român întrebându-l de ce nu și-a plătit datoriile față de cetățenii săi, chiar și față de cei mai răi dintre ei. Spaima de iremediabil alimentează patetismul de bună calitate al spectacolului și "îngerul dramatic" lasă un spațiu speranței.
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
barurile ei, Bucurii și chinuri "egiptene", În Siria: Solomon Klein). Este drama luptelor inegale dintre oameni "la voia întîmplării" și alții cu viclenia sîngelui rece, de o parte și de alta, piatra de încercare fiind banul. În Apus de soare, spațiile se amestecă (O seară teatrală la Damasc, Cine e autorul lui Hamlet?, Călugări de la Sfîntul Munte, Moartea lui Mihail, Chemarea Apusului). Interesant este că tocmai aici, Panait Istrati nu este peisagist. Între orizontul privirii și cel al simțirii, îl alege
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
acțiune care în chip natural o solidarizează cu sincronismul lovinescian și o apropie, după război, de cercurile moderniste și de mișcarea de la "Sburătorul". Incitante sunt considerațiile Eugeniei Tudor-Anton referitoare la faptul că "mai toate romanele scriitoarei se petrec într-un spațiu închis", în "spații-limită, înguste, spații fără ieșire" și mai niciodată "în spații largi, deschise generos, în afară". Astfel de observații, care nu încape îndoială că l-ar fi interesat pe Valeriu Cristea, autorul eseului excepțional despre Spațiul literar, ar fi
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
o solidarizează cu sincronismul lovinescian și o apropie, după război, de cercurile moderniste și de mișcarea de la "Sburătorul". Incitante sunt considerațiile Eugeniei Tudor-Anton referitoare la faptul că "mai toate romanele scriitoarei se petrec într-un spațiu închis", în "spații-limită, înguste, spații fără ieșire" și mai niciodată "în spații largi, deschise generos, în afară". Astfel de observații, care nu încape îndoială că l-ar fi interesat pe Valeriu Cristea, autorul eseului excepțional despre Spațiul literar, ar fi meritat să fie dezvoltate. La
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
apropie, după război, de cercurile moderniste și de mișcarea de la "Sburătorul". Incitante sunt considerațiile Eugeniei Tudor-Anton referitoare la faptul că "mai toate romanele scriitoarei se petrec într-un spațiu închis", în "spații-limită, înguste, spații fără ieșire" și mai niciodată "în spații largi, deschise generos, în afară". Astfel de observații, care nu încape îndoială că l-ar fi interesat pe Valeriu Cristea, autorul eseului excepțional despre Spațiul literar, ar fi meritat să fie dezvoltate. La fel și acelea despre "femeia prizonieră, femeia
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
petrec într-un spațiu închis", în "spații-limită, înguste, spații fără ieșire" și mai niciodată "în spații largi, deschise generos, în afară". Astfel de observații, care nu încape îndoială că l-ar fi interesat pe Valeriu Cristea, autorul eseului excepțional despre Spațiul literar, ar fi meritat să fie dezvoltate. La fel și acelea despre "femeia prizonieră, femeia captivă", astfel cum apare mai ales în prozele de început ale Hortensiei Papadat-Bengescu, dar și în teatru. Într-o scurtă addenda la volum, autoarea spune
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
comună, din capriciul clipei, din imprevizibilul său latent. Restrîngerii îi urmează dilatarea, austerității sensurilor o beatitudine a lor. Partea aspiră la întregul din care s-a desprins prin fatalitatea existențială. E o sinecdocă vizionară. Dacă poetul s-a complăcut în spațiul securizant al odăii romantice ca într-un simbol al solitudinii, odaia se deschide spre lume, tinde a deveni ea însăși o lume: "Noapte de noapte mă trezesc într-o odaie cu formă ciudată/ unde dispar cu totul ca-n lada
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]