9,106 matches
-
întruna, Că ziua,-n goana ei, nu-mi va-mplini Nici una din dorințe, chiar nici una. Și presimțirea unei bucurii, Rău șicanată,-i tot mai mică; Creația din piept prin mii De farse ale vieții mi se strică. Mă-ntind cu spaimă chiar și-n așternut, Cînd noaptea în sfîrșit coboară, Și-odihna-atunci, ca un făcut, Cumplite vise mi-o-nfioară. Sălășluiește Domnu-n pieptul meu Și să-mi stîrnească-adîncul poate; Tronînd peste puterea-mi, Dumnezeu Nimica în afara mea nu scoate; Povară existența mi-e așa
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
merge spre autodistrugere, pe când / celălalt pop, deși se vinde, / e mai pop pentru lume decât pop”. (p. 11) Tragismul e acum defensiv și multe din vechile obsesii, încă prezente, apar formulate în paradoxuri. Or, paradoxul, se știe, relativizează. Teroarea inadaptării, spaimele patologice, răul visceral, mutilările sufletești, agonia fără speranță, dezgustul violent și, în general, toate energiile negative care odată făcuseră subiectul zbaterii poeziei par retrase deliberat într-un plan secund, de nu chiar cronicizate, iar eforturile (simulate?) pentru a recupera eternul
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
ciclul petrecere de pietoni reiterează în cheia relativității motivul căutării. Diferența nu constă în înțelepciune decât în măsura în care conștientizează ciclicitatea demersului și inevitabilul eșec: tramvaiul „venea cu atâta putere / încât rămăsese-ncremenit pe loc. / n-o să uit niciodată așteptarea aceea / și nici spaima că se va opri de-și va da drumul. // pornise brusc, cu năile sforăitoare, / cu farurile ațintite-asupră-mi, / venea ca un tăvălug pe toată strada, / dar rămăsese tot acolo, nemișcat, / deși prinsese o viteză de neînchipuit. // cum însă era singurul tramvai
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
trăiește aici poetul face ca obișnuita propensiune a creatorului către o metafizică a artei sale să se producă invers: dinspre metafizică spre materie și, evident, către înțelegerea materiei ca purtătoare de metafizică. Presimțirea Orei fatale (o altă obsesie a poemelor), spaimele cărnii, angoasele, dezgustul , regretul, durerea, uimirea că totul se precipită deja, dau, bineînțeles, o altă dimensiune practicii poetice, o altă însemnătate oricărei Estetici. Elegia în defensivă. Pînă la ritmurile elegiace poetul trece însă prin haosul disperării și al îngrijorării extreme
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
povestește pur și simplu trăirile unei femei în vîrstă care nu vrea să se despartă de tinerețea ei, de succes, de capricii, se agită ca să cîștige bani, simte și vede sfîrșitul, bea pînă la limita pericolului, dar dincolo de toate aceste spaime, de meschinării, e în ea ceva altfel, o ardere, o trăire a candorii, misterul unui talent fără vîrstă. Este extrem de curajoasă tentativa actriței - însoțită pe acest parcurs de Cătălina Buzoianu, cred cea mai bună cunoscătoare a exprimărilor scenice ale sufletului
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
care sta într-un colț,/ într-un spațiu de pedeapsă. Liniștea din jurul ei/ era atît de perfect armonizată, ca moleculele de untdelemn, formînd o plasmă translucidă, suav gălbuie” (La o statuie). La rîndul lor, starea de criză a ființei, angoasa, spaima în fața golului nu se exprimă printr-un patetism descărnat, printr-o fierbere de abstracțiuni, cum se mai întîmplă, ci pe un portativ al factorilor cotidianului, al unei domesticități ce le insuflă verosimilitate. Autoarea intuiește că pentru a accede la poezia
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
adevăr am fost mereu cel ce murmura: fiecare un trimis, spre a aduce un altul acasă cerul starea celui ce se lasă respirat, iadul abisul dintre noi august nimic nu se întîmplă. totul decurge, murmură sub cuta de amărăciune și spaimă din jurul gurii. august tîrziu. surîde, șoptind abia auzit, am trăit și am aflat ceea ce sunt, fiind... ...doar reamintire... totul... lumina verii răsfrîntă într-o odaie de țară. afară, cineva slobozea o găleată-n fîntînă. se auzea lanțul zuruind chinuit. o
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
și se înfășura pe bornele kilometrice toate acestea le ascundea ea cum o mănușă mâna infirmă. acum se ridicase în sfârșit și plecase. ani de zile bătuse la o poartă în spatele căreia erau doar hăul și pustia. - mașina frânase brusc spaima ei preț de-o clipă aceeași spaimă ani de-a rândul că avea să-l piardă - acum se ridicase în sfârșit și plecase ca un copil cu cheia de gât să caute hăul și pustia în spatele altei porți. ea stătea
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
acestea le ascundea ea cum o mănușă mâna infirmă. acum se ridicase în sfârșit și plecase. ani de zile bătuse la o poartă în spatele căreia erau doar hăul și pustia. - mașina frânase brusc spaima ei preț de-o clipă aceeași spaimă ani de-a rândul că avea să-l piardă - acum se ridicase în sfârșit și plecase ca un copil cu cheia de gât să caute hăul și pustia în spatele altei porți. ea stătea dreaptă ca un felinar în plină alarmă
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
cel mortificat. Cum bine se știe, Întreaga lirica a lui Cezar Ivănescu stă sub metaforă rodirii și obsesia morții, Îndemnînd la exerciții de exorcizare prin repetiție; sau, altfel spus, celebrînd rodirea morții (cf. M. Mincu). Poezia devine terapie (soteriologie), Îmblînzind spaimă de moarte: „Vorbind despre moarte mă simt mai puternic și mai viu”, simțea nevoia să (se) mărturisească poetul. Artistul (tînăr, de regulă), iubindu-si artă și Indurînd „groază”, contemplă rodul pieritor (deci nu increatul), descompunerea, degradarea etc., vegheat de trupul
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
mă-nvăt să mor” - va spune Poetul (reluînd aici vocea eminesciana), „timpul dus n-o să mai vină/ TÎnăr eu nam să mai fiu”. Observăm Însă că Moartea e personificata, cutremurul extincției se Îmblînzește, trecut printr-o intimizare care seamănă a identificare; spaimă devine extaz. Ființă tragică („De ce cu moartea te-ndrăgesti mereu?”), poetul descoperă că Moartea e chiar Iubita. Spectacolul tinereții, al vieții e permanent amenințat; vitalitatea acestei lirici se autosubminează, Înregistrînd cu finețe jocul stărilor de suflet, avînd ca poli efemeritatea și
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
negreala de pe suflet”. Infernul Baaadului, cu a sa pecete funebra Îngăduie acum revelația seninătății: o iubire expurgata, de limpezimea cerului sticlos, și-a domolit furiile temperamentale, rămînÎnd senina și sfîșietoare totodată. Descoperim aici atitudinea mioritica; poetul elimina suferință, Isi vindeca spaimă de urît doinind: „Doina o Îngîn și-o uitu”. Grefele de poezie populară În registrul bocetelor și colindelor fortifica această lirica (care, rămînÎnd doar „de inimă albastră”, s-ar fi anemiat). Or, Cezar Ivănescu actualizează doina și ne reamintește efectul
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
Pe acest pământ al nimănui. Puternică suia lumina în cel îngropat pe când privirea îi era sfâșiată de aurul Părului sfânt ce se îndepărta Fără să se oprească Sau prea mult oprindu-se, Căici o clipă poate să fie Plină de spaimă frumoasă, Clipă de sărut pietrificat Pe invizibil. 11 decembrie 2006 * De printre flăcări cine cheamă sfâșiat De chiar lumina țipătului său? Așa e lovit cel ce învață Cuvintele divine pe de rost. îngenuncheat vestește în sine Tot ceea ce se roagă
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
Infinit devorat de infinit. 13 decembrie 2006 * în clipa asta totul plutește, Cer, pământ, zi, noapte, lucrare divină, Am în el cu trupurile noastre înlănțuite încă în paradis și pe care prăpastia le separă. Acum suntem fără nimeni în plenitudinea spaimei, Hrăniți de sânul unei fiare, Cu ochii supți de această clipă Ce ne smulge gurile de pe sânul îmbuibării cu moarte. Ne întoarcem crucificați unul într-altul în acel loc dintâi ce ne este purificare în azi, în atunci. Ne-am
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
găsesc nici o vină Că mi-a fost dat să te-aud Și-a crescut din mine-un dud Cu dudele negre, mari Cît gura de la pahar Cu dudele albe, dulci Cît perna unde îți culci Capul cu ochii deschiși În spaima zorilor stinși Ochii cu cearcăne largi În care lacrima-ți spargi În bucăți limpezi și grele Ca să speli dudele mele Prelinse pe dușumele...
Mă uit toamna în lumină... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9227_a_10552]
-
sunau alarma și dădeau vasului în flăcări ultimul onor. încet, în prelunga lor uriașă tânguire, împăratul Traian pierea. Infinitul devenise roșu. Marea cunoaște reverii diurne și visări ale nopții. Ai crede că bezna, care ucide întinderea și umple adâncimea cu spaime, e potrivnică infinitului. Poate că așa ar fi, dacă luna n-ar veni să presare între polii marini un drum de petale reci de lumină. Pe uriașa frântură de glob, zbaterea lor zvăpăiată, cu scânteieri legănate de briză, oferă privirii
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
Cum l-a un moment dat a Început să strige, arătând cu mâna În moalele capului; Uite-aici! Uite-aici! Uite-aici! Uitea-aici! Arăta cu mâna locul unde vroia să spună că a fost bătut. Și nu putea ieși din spaima vecină cu moartea, deși trecuseră câțiva ani de când fusese eliberat. Nu de acești vinovați fără vină vorbesc. Toți ceilalți au făcut cariere strălucite. Din Întâmplare (fericită Întâmplare) nici-unul dintre noi nu a fost”demn”să fie ministru sau prim secretar
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
în țintirim, urnind din veghe negre pietre, în umbra lor mai vii să fim. Divin plutea din vremuri crude, încât și-acum ies din privire armii de fluturi nevăzuți, făpturi de abur către fire. Totul e vuiet, clocot, vis, plutire, spaimă, tremur, beznă, duh însemnat de mușcătura cuiva suav irupt din gleznă!
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
nonșalanță în marșul lor ca o tăietură fără anestezie și mască noapte bună îmi zice declinarea gata să nască în luna a șaptea în arcul de tămâie și iască pe care-l îmbrac într-o continuă veghere urcând piramide de spaime și fiere mâinile mele lehuze retrase-n pierzanii vor cădea pe hârtie ca pe ugere stranii. Suirea scrum în felinar cu pernuțele degetelor ating sticla afumată parcă de-o veșnicie încă se mai văd pe ea amprentele tatălui ca o
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
unde-i steaua ce-ar fi să cadă arătând ruinelor de vreme adâncul ascunziș în care stau la pândă începutul și sfârșitul? Nor rătăcitor străinul demon fruntea și-a culcat-o pe mărginimea norului rătăcitor printre zări enigmatice plouă neliniști spaime în tresărire timpul sfâșiat îl ascunde de sine în alveole de taină până ce demonul își leapădă fruntea în uitarea adâncă a norului rătăcitor Deasupra apei din măgura târzie năpădită de stele arzându-și ursita burată de lacrimi de-a lungul
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
acoperi descoperi frumusețile ce palpită la gîtul tău cum o venă umpli șoseta cu bluesuri te descurci cu picturile oare ce se-ntîmplă-n prezent cu prezentul însuși un violoncel e necăjit ca o morsă la țărmul mării mîine nu mai contează spaima părului face deliciul flăcării o piatră asudă învelită-n ziar un ochi sparge fereastra.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
zile fără număr Simțeam pe suflet umbra lăsată de un flutur. Iar uneori, din trestii, priveam cum lung își spală Coapsele mari, mînjite cu zeamă de căpșune, O nimfă... Și la tîmple prindea ușor să-mi sune Sîngele alb de spaima că o văzusem goală.
Jurnal de adolescent by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9540_a_10865]
-
spumă Să mă refac în grabă. S-ating piciorul rece Ce atât de des mă sfarmă Ce nimfă cauți tu? Tu zeu ca din aramă? Nepăsător și tandru Dar, demonii te cheamă Și vezi tu oare valul, Ce tremură de spaimă? Mereu mă-ntorc la tine Răceala ta mă cheamă Mă spulberi cu privirea Tu zeu, cu ochi de aramă. Acolo unde tu exiști Acolo unde tu exiști Se naște Paradisul Miraculos miraj, petale mari Ce îmi aduc doar visul .... Se
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
cea mai tristă Marie din lume strângi la piept un mănunchi de ciulini Miniaturî Cum să atingi marginea sferei mâna îți alunecă mereu și mereu într-un fel de oarbă rotație e ca și cum întors în sinele tău te sustragi imperfectului spaimelor zilnice miezul misterul și-l duce sub nemărginite cupole fragile făpturi ale gheții noaptea târziu când lumina răcoare se face umpli golul cu gânduri îl faci să pulseze cu sfială mângâi globul scânteietor peste aburul lumii trece un înger îți
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
Ștefan Ioanid 21 aprilie 2007 Azi dimineață trandafirul japonez de pe terasă a înflorit a doua oară era plin de spaimă plin de toate lumile infinite din care tocmai venise 22 aprilie Este ajunul Paștelui spre seară pe lângă lac printre pini și tufele acelea cu flori roșii al căror nume nu l-am știut niciodată mă gândeam că în pofida tuturor scepticismelor
Poezie by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/9444_a_10769]