102,196 matches
-
a-și fi numit opera “poemă” și nu epopee, prefațatorul o consideră ca atare și nu preia clișeul încetățenit și automat folosit de unii exegeți. Țiganiada nu e o epopee în adevăratul sens al termenului clasicizat, ci o parodie a speciei, în general și nu a unei epopei anume, cum e Virgile travesti, a lui Scarron. Spre a sublinia dificultățile traducerii, Valeriu Rusu invocă mărturia poetică a lui Blaga (Stihuitorul) de a fi tradus în limba română cântecul inimii, “îngânat suav
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
constrîngere, doar din impuls irezistibil. Cît privește ambiția ca exemplul livresc să servească și altora - rămîn mai degrabă sceptic: cîteva decenii de exersare a profesoratului m-au edificat asupra limitelor severe ale pedagogiei. Nu adopt însă scepticismul integral. Oameni din specia mea se nasc în permanență, iar rîndurile scrise sub această rubrică i-ar putea ajuta, cel puțin pe unii dintre ei. Nu vom ști niciodată ce efect are o pagină scrisă și ce ecou poate stîrni ea într-o conștiință
Preambul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/13361_a_14686]
-
câtuși de puțin apăsarea. Plutisem, deci, pluteam, îi povesteam Lisei. Poate că-i spuneam adevărul, poate că această plutire existențială era în natura mea, poate că era în natura tuturor celor care, dintr-un motiv sau altul se considerau aparținând speciei intelectualilor sau erau percepuți astfel, dispreț obligatoriu. Dar nu făcusem niciodată în viață nimic detestabil, sau prea puțin. Mediocritatea destinului meu era mediocritatea destinului unei generații ce-și pierduse iluziile. Era, dacă mă gândesc bine, mediocritatea destinului întregii țări. Când
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
neconsolat din cauza asta." E una din cele mai dure cărți ale lui Ionescu, unul din puținele momente în care își permite să dea verdicte universal valabile: "Oamenii pot să nu fie răi. De fapt sînt feroce. Cred că nici o altă specie de animale nu se urăște atît pe ea însăși.". Prezentul și trecutul n-aduc decît fețe asemănătoare ale aceleiași extreme, care împart umanitatea în două: "S-ar spune că există două rase: omul și omul nou." E o dramă a
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
Radu Sergiu Ruba Literatura este, fără îndoială, anterioară scrisului. E o invenție a sălbaticilor, ea însăși specie sălbatică, multă vreme cinegetică și carnivoră. Edgar M. Forster are un scenariu pentru peșterile neoliticului, poate chiar ale paleoliticului: Spre seară, în jurul focului, temându-se teribil de întuneric, mănunchiul de oameni se încălzește, ascultându-l cu pietate pe unul dintre
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
o memorie fabuloasă precum cea a orbilor spre a putea supraviețui uitării. Apoi, acompaniamentul textului, iluminarea ritmului său interior, desăvârșirea armoniei sale cerea de asemenea un auz rafinat,exersat vital în templul logosului precum cel al acelorași cântăreți orbi. Din specia acestora face parte Homer și alter ego-ul său, aedul Demodocos din Odiseea în care părintele epopeei se înfățișează pe sine în chip neechivoc și cu un realism numai de el știut. Când Pisistrate, tiran al Atenei, dar și al oralității
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
cu "Micul Fum" și începeau să vadă. Asta poate, în fond, oricine. Dar să începi să vezi fără ele, fără ierburi... Asta înseamnă vedere.", spu-nea Gellu Naum, pornind de la unul din scriitorii săi preferați, prin vocea Simonei Popescu, în Salvarea speciei. "Liniștește-te, reia-ți cu mai multă dîrzenie libertatea, zdrobește fără milă fărîmele de conștient care te mai încearcă, revino în centrul lumii, chiar dacă nu pricepi încă bine totul - și ai să vezi.", scria Gellu Naum cu 55 de ani
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
înțelegerea conștientă, este nevoie să citești cuvintele mele cu liniște, nu cu inteligență." "Nu-ți ascund nimic: perdeaua e prinsă cu ace de propriile tale gene." Mi-ar plăcea să-ți scriu despre marea luptă care se dă, pe planul speciei umane, între conștient și musa, între maladie și libertate." "Ce e musa? Acum poți răspunde: musa sînt eu." "Conștientul uman își găsește dublul sprijin în pierderea treptată a musei, pe de o parte, în dorința ei de a se depăși
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
de care muză v-ați apropia mai mult? Victor Eftimiu: Ușor regret", pentru că nu m-am risipit și mai mult. Dac-ar fi s-o iau de la început, m-aș risipi cu și mai multă dăruire. D. T: - Care dintre speciile literare vă sînt mai apropiate? V. E.: - Pun mare preț pe cugetări. Îmi plac aforismele. Găsesc că este arta cea mai sintetică, în care un om, dacă are ceva de spus, spune în două cuvinte. Cugetările îmi vin singure. Se
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
pe cugetări. Îmi plac aforismele. Găsesc că este arta cea mai sintetică, în care un om, dacă are ceva de spus, spune în două cuvinte. Cugetările îmi vin singure. Se cristalizează în urma unei discuții, a unei lecturi. Aforismul e o specie interesantă, utilă pentru un scriitor. D.T.: - Un exercițiu al inteligenței, sinonim, poate, cu șahul. V. E.: - Da. D. T.: - Maestre, dar observ că evitați să răspundeți la prima întrebare, care - e drept! - vă solicita o mărturisire mai sentimentală... Să credem
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
scară derizorie, bine înțeles. Intuiesc faptul că stilul de scriere al lui Sorin Stoica vine din pregătirea sa jurnalistică , cu exerciții de redactare. Eliminarea balastului informațional, descriptiv, enunț clar, simplu, democratic. Și că realismul brutal, buruienos uneori trădează atașamentul față de specia reportajului. Tehnic, e o carte scrisă bine, iar miza ei existențială, de repovestire și reinvestire a realului prin epic, ține. A fi sau a nu fi original Cu înduioșare și milă am citit paginile de jurnal ale scriitorului din Apuseni
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
un poet. Tehnic vorbind, jurnalul mai permite abateri de la literar, lamentații și patetisme, cu singura exigență a autenticului. Îi recomand lui Teofil Răchițeanu să fie el însuși, nemediat cultural, ne-livresc. Până la urmă s-ar dovedi că jurnalul e și specia cea mai onestă, necum poemele în proză practicate de el pe post de confesiuni. Convorbiri culturale Toma George Maiorescu are o biografie destul de spectaculoasă. Scriitor jurnalist, profesor universitar, el este autorul a peste 30 de volume de proză, publicistică, traduceri
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
de anul 1000 d. Ch., polinezieni îndrăzneți au ajuns, în canoele lor mari, la insula nordică precum și la cea sudică și le-au luat în stăpînire. Înainte nu existau în Noua Zeelandă nici oameni și nici alte mamifere (cu excepția a două specii de lilieci!). Descoperitorii europeni s-au învoit mai mult sau mai puțin pașnic cu această populație maori deja stabilită în cele două insule. Întîi au prădat bogățiile naturale ale insulelor: au fost măcelărite focile și balenele, s-au tăiat pădurile
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
nimic. În care tristețea să pară vioaie, plăcută, parcă așteptată, așa, ca divertisment. Acum cîțiva ani am descoperit o metodă de-a înlătura durerea! Da, prin clasificarea ei minuțioasă. Luam un creion și-o hîrtie și-o încadram în genul, specia etc... O puvlerizam! Pînă la urmă, tot clasificînd, mi-am făcut un tabel complet de dureri! Din clipa aceea, totul a început din nou. Trebuia altă metodă. N-am descoperit-o încă. Chestia cu frica în fața colii albe cred că
Prune și căpșuni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14350_a_15675]
-
lui Zoltan, care părea închis într-un cocon, exact așa cum îl văzusem eu în Templul Coral din București. O strălucire îi ieșea din corpul îmbătrânit, amintindu-mi de acel fluture de fân care dispăruse complet în timpul primului război mondial. O specie curioasă, hrănindu-se cu mirosul de aur al fânului cosit. Mi-l închipuiam pe Zoltan ca fluture de fân, așteptând să se tragă în curând din coconul lui, dând la iveală aripi de lumină. Atunci, îmi spuneam, toate durerile lui
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
se numește Wollzeile. O stradă care trebuie nu parcursă - deși are pasaje tainice, cu mici papetării și magazinașe de vis - ci mai degrabă citită. Cerșetorul într-o seară de duminică, la ieșirea din metrou, văd primul cerșetor din Viena, unde specia este rară. Are fața congestionată și e deosebit de murdar. Duhnește. Trece pe lîngă oameni cu mîna întinsă. O fetiță drăgălașă de vreo 13 ani îi spune: Ich kann ihnen meine Jause geben, pot să vă dau gustarea mea. Scoate din
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
În timpul drumețiilor sale, majoritatea auditorilor săi nu știa nici măcar unde se află. Fragmentarul era atât de total în cunoștințele pe care le semăna în vânt precum fata suflând pălăria cu semințe a păpădiei de pe coperta Micului Larousse ilustrat, limitele, delimitările speciilor acelor cunoștințe erau atât de superb ignorate, încât tocmai aceste parcele infime de cunoștințe multiplicate parcă la infinit puteau să rodească în spirite cosmotice " iertați cuvântul pedant " în spirite dispuse să proiecteze dacă nu să creeze sau să construiască mici
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
cu "mari" ai culturii europene actuale, de la Herta Muller la Allain Robbe Grillet, de la Aglaja Veteranyi la Sorin Alexandrescu și Nicolae Balotă, de la Ismail Kadare la Francois Furet și Mario Vargas Llosa. Se poate spune că Rodica Binder transformă o specie jurnalistică în ceva mai important, în urmă de viață, perspectivă și unghi de refracție pentru niște biografii îndeobște mai puțin comune, precum cele de scriitori. Fiecare dintre interviuri e precedat de o schiță biobibliografică oferind cititorului un maximum de informație
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
origine în context european, obsesia reflectării de care suferim toți. Excepțional mi se pare interviul luat lui Allain Robbe-Grillet, un dialog plin de nerv (și de nervi) în care acest pontif al Noului Roman îi expune jurnalistei teorii incisive despre specia literară ca atare și rolul jurnalismului în câmpul literar: " Trei pătrimi din ceea ce se scrie în ziare sunt prostii. Jurnalismul nu este făcut pentru a scrie lucruri inteligente, ci este făcut pentru a trezi interesul publicului și a-i face
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
critici de tip reader response. în final aș cita opinia unuia dintre interlocutorii Rodicăi Binder, Richard Swartz, corespondent pentru o perioadă al unui ziar suedez în Europa de Est și care circumscrie perfect libertățile și limitele dramatice ale unei opere (paradoxală!) în specia efemeră a jurnalismului, devenite inerente, în sens ontologic și nu estetic, Dialogurile salvate de Rodica Binder: "Din punctul meu de vedere, jurnalismul și literatura sunt lucruri fundamental diferite. Nu cred că arta, literatura pot schimba ceva. Literatura poate cel mult
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
unei epoci imperative, Bolintineanu ia pe seama talentului său fatalmente mărginit idealurile nemărginit formative ale generației pașoptiste. De aici ambițiile literare (și nu numai!), care nu pot acoperi egal nici zonele de vîrf ale valorii artistice, nici teritoriile fără de număr ale speciilor abordate. Exotismul din Florile Bosforului, picturalul Macedonelor devin indescifrabile în atmosfera macabră "după o tradiție" din Mihnea și baba. Legendele istorice și Basmele - parte mai durabilă în memoria culturală a românilor - respiră, nefiresc, aerul legendelor medievale care sug seva timpului
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
numai pentru o clipă acces la această experiență și-ar revizui judecățile despre identitățile sexuale sau de gen pe care nu le înțelege și ar face gestul firesc și necesar de a-l îmbrățișa pe cel din fața lui. Suntem o specie care a evoluat enorm datorită solidarității. A ideii exprimate atât de frumos în Scriptură că fiecare dintre noi este „păzitorul fratelui său”. așa cum insistă cei care nu văd lucrurile decât în alb și negru. Iisus Hristos nu a încuviințat prostituția
Solidaritate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82353_a_83678]
-
să suferi în tăcere în fața unui interlocutor agasant, fără să mai fii în stare să-ți aduci aminte în nici unul dintre cazuri despre ce ți s-a vorbit. Atelierul Vorba bună este dedicat celor hotărâți să nu îngroașe rândurile acestor specii de vorbitori. Pe parcursul a două zile de exerciții și cu ajutorul celor mai noi modele americane de comunicare, vei învăța cum să câștigi și să menții atenția publicului tău, cum să fii memorabil și agreabil. Detalii aici. Mai pe scurt, tehnici
Vorba bună. Atelier de vorbire în public by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82380_a_83705]
-
într-un anume fel, de adevăr. Ca instrument social, prietenia poate fi citită că un acord bilateral de schimb de servicii. Există o întreagă literatura pe tema rolului pe care reciprocitatea și întrajutorarea l-au jucat în evoluția noastră ca specie, cu argumente care, pe mine, cel putin, m-au convins. Cred că nu e nimic în neregulă cu această perspectivă, atâta vreme cât acceptăm că ea nu epuizează rolul relațiilor sociale, ca prietenia și apartenența la un grup sunt o idee mai
Prietenia ca o corvoadă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82383_a_83708]
-
care omul le-a dobândit în milenii de civilizație. Eutanasia este, de fapt, o inventie a minții omenești și abia prin ea începem să ne justificam puțin această pretenție, la care facem apel atât de des, că suntem “superiori celorlalte specii”. În schimb, animalele nici nu-și schingiuie pradă de dragul de-a o vedea suferind. Doar omul este capabil de a-și pune în practică insinctele sadice. Iar atunci când o face, indiferent dacă victimele lui sunt alți semeni sau alte animale
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82388_a_83713]