606 matches
-
e doar spectaculos. Realismul lor implică un efort serios de investigare a umanului, pe cînd al lui nu implică mult mai mult decît o ureche atentă la limbajul străzii. Minimalismul lui Boogie sau al ...domnului Lăzărescu înseamnă un refuz al spectacularului, pe cînd Elevator e gîndit astfel încît să fie spectaculos tocmai prin minimalismul său. Detalii naturaliste cum ar fi acelea legate de satisfacerea nevoilor fiziologice devin aici detalii spectaculare, pentru că, la un film cu doi protagoniști (un el și o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Minimalismul lui Boogie sau al ...domnului Lăzărescu înseamnă un refuz al spectacularului, pe cînd Elevator e gîndit astfel încît să fie spectaculos tocmai prin minimalismul său. Detalii naturaliste cum ar fi acelea legate de satisfacerea nevoilor fiziologice devin aici detalii spectaculare, pentru că, la un film cu doi protagoniști (un el și o ea) prinși într-un lift, spectatorul chiar vrea să știe cum își fac nevoile lucrurile astea fac parte din entertainment. Apreciez eleganța lui Pintilei și a lui Dorobanțu de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
toate acestea, dacă subiecții totalitarismului, înțeles ca monopol politic slab, nu au adoptat o atitudine de tip voice mai discretă și mai eficace pe termen lung, în măsura în care această strategie a reluat forma loialității. Cum să explicăm, în cazul României, trecerea spectaculară de la marxismul și internaționalismul anilor '50 la "neopopulismul" anilor '80, ale cărui forme naționale populiste sau sociale populiste subzistă încă în sânul ideologiilor de tranziție ale epocii postcomuniste 56? Putem ușor observa cum producția culturală oficială a ultimelor decenii ale
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
de un irlandez care credea că radicalismul ideologului Teroarei din Franța poate regla diferendele extreme dintre statele suverane ale Commonwealt-ului. La aberația politică a irlandezului se adaugă și faptul că textul nu are nici cea mai mică virtute dramatică sau spectaculară, motiv pentru care este citat foarte confidențial dintr-un orgoliu justificat: un străin a scris despre un francez intrat în istorie. A doua piesă despre Robespierre a fost scrisă de Romain Rolland în 1939 (la 37 de ani după Teatrul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Dedic această carte, cu nespusă dragoste, copiilor me „Și de la Cer, ca și de pe Pământ” (Prefață) Prof. Gheorghe A. M. CIOBANU Ființa umană, deși s-a autoîncoronat cu epitetele blazon spectaculare - când ca „faber” sau „sapiens”, când ca „demiurg” - ea este, mai înainte de orice, dependentă de mega-puteri existențiale și sacre și laice, concretizate prin anumite norme univalente, imperative și executorii. Autorul de față, Răzvan Badac, ca un apartenent profund la lumea
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
nemijlociți la realizarea acestui important volum a fost, nu mă îndoiesc, aceea de a pune într-o lumină nouă și actuală ceea ce numai printr-o sinteză bine chibzuită cineva ar putea realiza, și anume, o oglindă, fără distorsiuni, a unei spectaculare evoluții a uneia dintre cele mai vechi vetre de cultură și civilizație ale omenirii chemate la o nouă responsabilitate globală în timpurile noastre. Un înțelept spunea cândva, cu mare dreptate, că oamenii nu trebuie schimbați, ci doar înțeleși mai bine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Regale”, „Convorbiri literare” ș.a. În prima plachetă a lui P., Din ploile orașului meu (1938), pot fi ușor detectate influențe directe din poezia lui G. Bacovia sau a lui Tudor Arghezi. Se întrevede totuși un lirism atras de aspectele stihiale, spectaculare, din natură și din om, ca și preocuparea lui P. pentru latura formală, care duce uneori la prețiozitate stilistică, la manierism gongoric. Dumnezeu la mine-n casă (1940) se menține, în linii mai sobre, între limitele aceluiași tipar, căruia i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
și Lucian Blaga, dar și din Giuseppe Ungaretti, Umberto Saba sau Eugenio Montale, se propune o lirică a pustei și a așteptării. În 30 de poeme (1973) accentul se mută pe caracterul imnic, juxtapus unei presiuni conceptuale impresionante. Lirica transfigurează spectacular convulsiile imanenței și le transferă în autocrația cerebralului. În versul eliptic, concentrând cuvinte menținute într-o subtilă stare de vibrație, se întrevede o replică dată literaturii osificate din epocă. Traseul poetic al lui S. poate fi observat în antologia Cumpăna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289658_a_290987]
-
râsul, îl anulează cele mai deseori” (p. 48), sau al lui Gib Mihăescu, care este readus în literatură deși „se trece cu vederea peste detaliul biografic sau istoric care ar putea stingheri, peste opera care ar contraveni în mod prea spectacular normativelor în curs. Restul operei este analizat sub unghiul criticii sociale. Adică i se acordă autorului o notă bună și în numele acestei note bune se mai trece cu vederea peste alte păcate literare, a căror existență este explicată prin faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sau rămase în periodice. Constatarea unui ocnaș că „viața e o glumă proastă” ar putea fi luată drept moto al scrisului acestui prozator, de unde și atitudinea lui hâtră, nonșalantă chiar și atunci când relatează întâmplări dureroase, triste, revoltătoare. Axate exclusiv pe spectacular și senzațional, romanele sunt abordabile numai din punct de vedere tematic. În Domnița Viorica (1905), protagonista, tânăra soție a unui boier lipsit de scrupule și nemilos, își asumă responsabilitățile de diriguitoare a moșiei și satului, purtându-se omenește cu toți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
este a doua parte dintr-o „trilogie a intervalului”care ar mai trebui să cuprindă, pe lângă Minima moralia, și un volum privind „problematica parcursului spiritual, a «căii»”. Cartea are o structură „în oglindă”, în cadrul căreia se îmbină speculația, specularul și spectacularul. Oricât ar uza de instrumentele ludicului sau ale divagației, prima parte (Introducere în angelologie) rămâne un tratat în toată regula, unde artificiile stilistice nu alterează înlănțuirea ideilor. Astfel, într-o privire deopotrivă erudită și problematizantă, unde farmecul discret al citatului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
obiecte portative. Probele de concurs sunt individuale și ansambluri. Muzica este permanent prezentă, atât în procesul de pregătire cât și în concursuri, constituind o atracție deosebită spre această ramură a gimnasticii. Gimnastica aerobică este o ramură sportivă nouă, cu caracter spectacular, elementele folosite fiind din gimnastica artistică, ritmică, acrobatică, dans sportiv, executate cu acompaniament muzical. Primul Campionat Mondial a fost organizat la Paris în anul 1995, unde România a câștigat locul I la trio. Probele de concurs sunt: individual feminin și
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
prin gumă nicotinică sau autoadministrarea de nicotină În cursul somnului care de fapt nu se face. Nicotina are o perioadă de Înjumătățire și de eliminare scurtă (circa două ore) nivelul său plasmatic crescând repede după a doua țigară vesperală. Efectul spectacular de administrare transdermică de nicotină se traduce prin apariția unor activități intense și lucide pe care autorii au numit-o onirodramă. În timpul acestor vise, visătorul are conștiința visului cu toate că rămâne tot timpul adormit. Amintirea precisă a acestor vise este adesea
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by P. Boişteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1467]
-
Noroc că forțe superioare stau să intervină pentru a nu ne lăsa să ne sfîșiem atavic între noi. Totul pleacă de la fractura lăuntrică despre care am mai scris și căreia nu i-am găsit rezolvarea, preferînd o exterioritate pragmatică și spectaculară, chiar șocogenă, dar atît de înșelătoare. Sunt mize prea importante în joc pentru a fi lăsate în seama oamenilor. Sfîntul Apostol Pavel spunea că "frica e lipsă de iubire". Am găsit așadar și soluția: iubirea. Am încercat în ultimul capitol
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
prăvălirea”, „revărsarea”, „jazzul frazelor vertiginoase” și, pe de altă parte, „acrobatismul”, „jocul”, „danțul cetăților” sugerează o stare de spirit mai generală, concordantă cu energetismul vieții moderne, dar și anunță ceva din universul imaginar al noii arte, particularizat sub semnul ludicului spectacular. Oricum, capacitatea de entuziasmare a lui Voronca este, de la început, deplin solicitată și ea face ca „expresia plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse” cerută de Manifestul „Contimporanului” să capete la el o tonalitate specifică, dată tocmai de această pasionalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Dinu) și făcea demersuri pentru a fi primit în „Societatea Scriitorilor Români”. Excluderea din gruparea unu nu face însă decât să „oficializeze” o deviere și o desprindere pe care Voronca însuși o anunțase prin treptata atenuare a atitudinilor de frondă spectaculară și tot mai pronunțata afirmare a unei „libertăți de spirit” ce avea să sfârșească în ruptură. Astfel încât, în ultimele pagini din volumul Act de prezență, intitulate semnificativ Prefață la alte poeme, va scrie: „De aceea n-am admis niciodată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
contribuind la încetățenirea în poezia noastră a unui topos prin excelență avangardist: al spectacolului citadin, al orașului feeric modern. Este, acesta, și unul dintre sensurile „balului” la care suntem invitați: redimensionată în perspectivă constructivistă, lumea e văzută în înfățișările sale spectaculare, întâmpinate cu uimirea și entuziasmul descoperitorului de ținuturi noi, în care se instalează dezinvolt, înregistrându-le reportericește metamorfozele. Senzația primează (acea „senzație prinsă stea în cleștele poemului actual”), traducând o voință de instalare în concret, de obiectivare a atitudinii lirice
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a obiectelor ce miza pe senzație, pe o concretețe și plasticitate în stare să ofere o replică verbală materialității lumii date etc.) invita la întoarcerea spre un afară mereu promițător ca abundență a materiei și mișcării, ca posibilități de restructurare spectaculară a datului real în acea „expresie plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse”, indicată de manifestele momentului. Substanța confesivă, câtă e, a discursului, se va găsi astfel de cele mai multe ori mediată de simili-reportajul realizat de „aparatul înregistrator” care e ochiul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mușchilor”; la fel, „peștii fosforescenți ca afișe luminoase”, în Plante și animale sau, în Petre Schlemihl: “în vitrina câmpului strălucesc laolaltă / Toate brățările aurorei și ale apusului” etc. * Apare cu totul firească, într-o atare perspectivă, marea frecvență a toposurilor spectaculare. Ipostaza de spectator a eului se exprimă plenar în toată poezia lui Voronca, încât se poate spune că printre modelele spațiale cele mai caracteristice ale universului său imaginar scena și derivatele ei, - arena (de circ, de corrida, de sport), sala
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
revelate și contemplate ca atare, sau provocate sub imperiul unei frenezii senzorial-afective ce devine programatică. Itinerariul străbătut de Ilarie Voronca în spațiul avangardei a fost de natură să-i întrețină, poate chiar mai mult decât la alți confrați, gustul pentru spectacular. Faptul, bunăoară, că primele contacte cu avangarda au avut loc, la el, în momentul de interferențe al constructivismului integralist cu prelungiri de ecouri dinspre futurism și dadaism, - moment de exaltare a „triumfului cerebralității music-hallului, acrobatismului”, când “în avioane călători cu
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
feeric este cel ce se conturează mai pregnant în etapa constructivist-integralistă a scrisului său. (Excepție fac, practic, în poemele incluse în Invitație la bal, doar Cloroform, Profil într-o lacrimă, Sfârșit, unde acceptele crepuscular-expresioniste prevalează). Iar în acest cadru elementele spectaculare sunt, în mod firesc, numeroase. O generală dispoziție ludică pare să anime întreg acest univers care oferă la tot pasul probe de vitalitate cheltuită generos, din pură plăcere, adăugând dinamismului epocii mașiniste o notă de prospețime elementară. Jocul și dansul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în modelarea spațiului exterior (în ultimă instanță universul întreg e văzut ca o imensă scenă) și în aproximarea unor stări de spirit individualizate, în structurarea decorului sau în stilizarea gesticulației. Titlul micului volum din 1931 spune deja mult despre culoarea spectaculară a viziunii „integralistului” Voronca. „Invitație la bal” e întâi de toate o chemare la sărbătoare, la libera expresie de sine și la o încrezătoare întâmpinare a lumii prin poezie. Căci lumea toată este un spectacol, în măsura în care se dăruie privirii ca
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
libertăți de mișcare, a jubilației ființei ce are revelația deplinei comunicări cu universul din afară, sunt prezente adeseori ca factori specific-modelatori ai viziunii simultaneiste. Așa se întâmplă, de exemplu, în secvența a doua a poemului Almanah, ce înscrie în cod spectacular elemente dintre cele mai diverse, situate sub semnul duminicii, al sărbătorii: Duminică duminică e o bomboană de mentă, E Dumnezeu în menagerie, amin glasul lămpilor, Trece cavalerul cu turnul Eiffel la butonieră, În flori de cupru inima, ca buruieni danțul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
bomboană de mentă, E Dumnezeu în menagerie, amin glasul lămpilor, Trece cavalerul cu turnul Eiffel la butonieră, În flori de cupru inima, ca buruieni danțul ținutului, Cerul (gurii) biliard, Ce afișe sunt mările din sud. De cele mai multe ori, mărcile propriu-zis spectaculare se integrează cu drepturi egale de sugestie printre alte elemente, de felul celor deja menționate, în ordinea mai generală a reprezentărilor unei lumi ce-și desfășoară frenetic-jubilatoriu formele și culorile, în caracteristice mișcări de deschidere și etalare, de acumulare și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
din goană, surâde Doamnei din loja 34, Atletul înaintează cu mușchi ca pietrele gârlelor. Îmblânzitoarea, de aici, și calul dansează întrerupt, Interior mă străbate ca un stilet sângele tău... Doar în câteva poezii, precum Cloroform sau Sfârșit, elementele specifice universului spectacular al circului suferă o distorsiune, fiind remodelate într-o perspectivă de contraste și stridențe expresioniste, din care clovnul, ca „reprezentant alegoric al poetului”, e văzut mai degrabă sub semnul acelei „epifanii derizorii a artei și a artistului”, prin excelență ambiguă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]