396 matches
-
entuziast și prietenos. Era îmbrăcat într-un costum kaki destul de soios și nici mâinilor lui nu le-ar fi stricat să mai fie spălate din când în când. — L-am cunoscut bine pe Strickland, mi-a zis lăsându-se pe speteaza scaunului și aprinzându-și trabucul pe care i-l oferisem. Datorită mie a ajuns pe insulele astea. — Unde l-ați cunoscut? l-am întrebat. — La Marsilia. — Dar ce făceați acolo? Mi-a zâmbit slinos: — Cam trăgeam targa pe uscat. Înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fie frică, neamul ei e curajos, lucru mare. Mihaela stropși între degete o bucățică de pâine și împrăștie firimiturile pe jos, pe covor. Dar păsărică nepricepând gestul zvîcsni în aer, făcu mai multe cercuri deasupra noastră și se lăsă pe speteaza unui scaun în spatele meu. Voiam să mă întorc ca s-o văd, dar Mihaela, fricoasă, mă opri: ― Nu te mișca, Dor, că zboară pe fereastră. Am rămas locului, statuie. Ea a fărâmițat din nou miez de pâine și cu mișcări
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vedea că au capac, erau totuși goale... Până la urmă cupoane, cuvântul acela, trebuie să fi fost ceva de rău. Se aplecă pe spate și ceea ce văzu fu șirul de spinări încovoiate ale celor care ședeau incomod pe banca lungă, fără spetează. Lumina palidă venită de afară le scotea în evidență curbura spinărilor. Cu toții ascultau în tăcere discursul domnului înalt de la masa cu daruri, pe care Puiu nu-l cunoștea poate că era directorul sau contabilul-șef sau cine știe ce alt funcționar cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că nu-l interesează, în timp ce cu dreapta scutură scrumul în scrumieră și continuă să aștepte. Stancu îi atinge cotul lui Chițu și, pe muțește, arată insistent spre un obiect din apropiere. Chițu întoarce capul într-acolo și zărește aruncată pe speteaza unui scaun, la doi pași de măsuța de serviciu, o haină de pânză albă, din acelea pe care le poartă chelnerii. Ia-o! îi spune Stancu, prin semne. Hai, ia-o! Chițu se uită în dreapta și-n stânga prefăcându-se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Băieții nu mai au pic de astâmpăr. Schimbă cu înfrigurare între ei locurile de la cele două mese și șușotesc în draci fără întrerupere. Calm! face semn Chițu. Și, cu o poză marțială, se ridică, apucă haina de pânză albă de pe speteaza scaunului și și-o trage pe mâneci. Băieții sunt în delir. Chițu înhață o furculiță și un cuțit din cutia compartimentată pentru tacâmuri și, plin de morgă, se duce drept la masa domnului Panciu, iar pe drum se încheie la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
același film și mulți dintre ei au avut, poate, aceleași trăiri văzând filmul." La catedră, domnul Postolache avea două poziții predilecte: fie aplecat mult în față, rezemat în coate cu toată greutatea de masă, fie răsturnat pe spate, rezemat de speteaza scaunului. Ceea ce nu înseamnă că era o poziție relaxată. În schimb îi permitea domnului Postolache să-și întoarcă mai ușor capul spre fereastră și să se inspire din furtuna de afară. Se vedea clar cum se inspiră. Apoi își întorcea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu părea să fie la curent. Da' știu c-au făcut ceva mobilizare! Nu-i chiar ca la chemarea sub arme, dar e la fel de înălțător! Pocnind din bici pe lângă boi!... Jipa se răsuci pe scaun trecându-și un cot peste spetează și aruncă o privire plictisită în susul stalului. Ia uite la ei! Dezgustător! Îi fixezi drept în ochi și ei îți ocolesc privirea. Rând pe rând! Toți! Și știi de ce? Fiindcă le e rușine! Cu ochii goi, te-ntâmpinau cerșind la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
își făcea intrarea rectorul Marciuc, candidat în științe, masiv, aplecându-se greoi în timp ce urca, cu puteri bătrânești, treptele către masa prezidiului. Toată suflarea studențească se ridica în picioare, lăsând sutele de tăblii rabatabile ale scaunelor, dezechilibrate, să se izbească de speteze într-un ropot de lemne întărite cu fiare. Și un nou ropot câteva clipe mai târziu, când studențimea se așeza la loc. Atunci Dragoș o recunoscu pe Elena, chiar în fața lui, mai jos cu vreo zece rânduri. Șuvița curbată din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Și privirile se îndreptau cu fereală și neliniște spre locul de unde asistentul universitar Grossman smulsese ziarul din mâna colegei lor. Dar murmurele deveniseră hărmălaie și studențimea se ridica să plece lăsând tăbliile rabatabile ale scaunelor, dezechilibrate, să se lovească de speteze. Studenta exmatriculată ieșise din amfiteatru sau se pierduse în mulțime, astfel că nimeni nu știa cum arată. Viață trepidantă, sigur că da! Avea dreptate maică-mea! Jipa aruncase cuvintele cu furie, fără să se mai ferească, și se îndrepta impetuos
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
numai. — Cum? am exclamat eu. O sută de băieți? Dar nici nu-i prea mult. Am putea s-o facem. Dacă am avea pușcoaie ca lumea, am putea. — Pușcoaie? — Exact. Calibrul cincizeci și șase. Automate. Mi-am înfipt spatele în speteaza scaunului, masându-mi tâmplele. Îmi pierdusem două ore la Biroul de Imigrări. Sunt un adevărat antitalent când e vorba de cozi. Doar știți cum e. Ho, ho, ho, îmi spun, eu, în timp ce-mi croiesc triumfal drum spre capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de bărbați gălăgioși urmăreau evoluția femeii mari de pe scena mică. Era neagră ca un păianjen și mare și știa meserie - cu fața inexpresivă, așa cum trebuia să fie. Câteva minute a dansat încet, apoi se aplecă pe jumătate peste scaunul cu spetează dreaptă. Acum una din mâini uni sânii abundenți, iar cealaltă alunecă pe paietele chiloților, strecurându-se înăuntru, unde se puse pe treabă. M-am aplecat și am șoptit în broderia urechii lui Doris: — Vezi bine sau vrei să stai în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
i-am dat înainte, simțindu-mă periculos de implicat. Cititor înnăscut, cunoscător al tuturor șmecheriilor legate de lectură, am trecut prin Good Money în mai puțin de două ore. Apoi am izbucnit în plâns, am făcut praf un scaun cu spetează, am dat cu o cafetieră plină de ușă și am dat un șut în postamentul patului cu atâta putere încât a trebuit să alerg prin cameră cu o pernă îndopată în gură până când am reușit să-mi astâmpăr gemetele. Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pus chiar la intrare și un însoțitor în halat alb sau un medic m-a privit drept în față. M-am împiedicat și m-am întors - și am văzut-o pe Martina ceva mai departe, stând pe o sofa fără spetează, plângând de-a binelea în timp ce căuta ceva în geantă. Tare aș vrea ca oamenii să nu mai încerce să facă ceva în timp ce plâng. Și așa e destul de dureros. M-am grăbit să ajung la ea. Totul e doar din cauza lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
DAISY’S: DIN PENSIE NU SE TRĂIEȘTE MAI BINE. — Eu sunt Beryl Goodney, se destăinui ea. Mama. Tu ești nefericitul? Am trecut de femeile triste, de gardienii copleșiți, care vorbeau în șoaptă. Fielding stătea la fereastră pe un scaun cu spetează dreaptă, cu un cearșaf pe umeri. S-a întors încet când m-a simțit că mă apropii. Părul roșcat era lipit de țeastă, gura umflată trăda pierderea unui element vital din poziția maxilarului. I-au dispărut fălcile, mi-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
G. de la birou, câțiva colegi dintr-un serviciu vecin l-au căutat acasă. În câteva rânduri. Neprimind nici un răspuns, au chemat un sergent de stradă și, împreună, au forțat ușa. Pe G. l-au zărit întâi în oglindă, rezemat de speteaza scaunului, ca într-o poză. Era mort de câteva zile, fiindcă un miros dulceag și grețos plutea prin încăpere. Oglinda îl reda cu o fidelitate absolută, de netăgăduit. Așa cum G. își dorise nespus în ultima vreme, dar cei prezenți nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
idealizează, de fapt, femeia, mai degra bă o dezbracă, o pune să danseze În ordinea preludiului, a sărutului, a Îmbrățișării neîmblânzite de natură, cu sânii strigând la lună, cu tristețea nenorocului și a fugii. Puiu Nistea s-a lăsat pe speteaza scaunului și a pu făit excitat, moment În care bărbia parcă i s-a umflat și mai mult. — Bravo, dom’le, e frumoasă, a rânjit dând din cap. Dacă știi să și vorbești despre ce se va citi În seara
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
care dădeau ușile de la sala de duș, de la closet și de la bucătărie. Se opri în unghiul drept pe care-l făceau cele două coridoare și cercetă îndelung zidurile înalte ce urcau până la tavanul întunecat. Avea nevoie de un scaun fără spetează, pe care se duse să-l ceară portarului. Când se întoarse în apartament, vizitatorii se mai înmulțiseră și, pentru a ajunge la capătul coridorului, avu de luptat cu dragostea prietenilor, fericiți că-l pot vedea, și cu întrebările familiei. Nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mai putea fi văzut nici în timpul zilei și nici seara. Unora li se spunea că a plecat la țară, altora, când minciuna devenea obositoare, că și-a găsit un atelier. Numai Rateau venea cu sfințenie. Se urca pe scaunul fără spetează iar capul lui mare și cumsecade depășea nivelul podețului: - Cum merge? spunea el. - Minunat. - Lucrezi? - E ca și cum aș lucra. - Dar nu văd nici o pânză! - Totuși lucrez. Dialogul acesta, purtat în condițiile arătate, nu putea fi multă vreme prelungit. Rateau dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ridică, își scutură costumul și se lăsă pe el. Mi-am băgat pistolul în teacă. — Rar și de la început. Dolphine își suflă peste unghii, apoi le frecă de cămașă. Am apucat celălalt scaun din șandrama și m-am așezat cu speteaza în față, în caz că aveam nevoie să pun mâna pe ceva. — Vorbește, fir-ai tu să fii! Dolphine se conformă: — Acu’ vreo lună a intrat în biroul meu din Dago o mexicancă. Durdulie, boită cu zece tone de fard, dar înțolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mexicani care insultaseră o señorita, iar jandarmii stăteau cu brațele-n sân. Asta însemna că pontul cu protecția era pe bune și iar am început să mă gândesc la bani, bani, bani. Dolphine trasă în aer semnul dolarului. Am strâns speteaza scaunului atât de tare, încât am crezut că o să cedeze. De aici treaba devine mai interesantă, continuă Dolphine. Jandarmul ăsta șucărit, care nu era pe statul de plată al lui Blanchard, îmi zice c-ar fi auzit cum că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-și apere târtița. Mi-am sunat partenerul din Dago și am lăsat un mesaj pentru mexicancă: Blanchard e la Ensenada, protejat de jandarmi, care probabil că i-au mătrășit pe De Witt și Chasco pentru el. Am dat drumul la spetează. Aveam mâinile amorțite. Cum o cheamă pe femeie? Dolphine ridică din umeri. — Își zice Delores Garcia, dar e clar că-i la vrăjeală. După ce am aflat de treaba cu De Witt și Chasco, am etichetat-o drept una din gagicuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trezind cu varga pe cei care mai dormeau. Corturile și poverile fură strânse în grabă și încărcate pe robi și pe tauri. În jurul armatei stăteau robi cu facle aprinse în mână. Patru robi aduceau pe umeri scaunul cu umbrar și spetează înaltă, făcut din lemn negru și încheiat cu colțare de aramă și argint, al lui Puarem. Alți patru aduceau scaunul sclipind de aurărie al preotului Tefnaht. Tabăra era acum desfăcută. Preotul ședea liniștit în scaunul său de pe umerii robilor și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
un pachet de cărți de joc, cu frunza lățită, neobișnuită, cornoasă, stăpâna case adăugă: - Atenția și receptivitatea mea la dispoziția dumneavoastră, domnilor! Frământările dumneavoastră pe fruntea mea... Străinul ședea în scoica stilizată a fotoliului, cu coatele aduse ușor înainte pe spetezele laterale, cu degetele unindu-se, sub formă 119 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI La orele 6,15 (începînd să-mi fărâmițez colecțiile), am întors din drumul către serviciu pe primul meu binefăcător - cel în apartamentul căruia am tezaurizat colecția
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înceta să fie atât de mândră și, după ce i-l zeifică, umplându- și cu el bolul din lemn de trandafir al pipei, Cabinetul întreg preschimbat în dormitor, se populă de un miros de santal. Atât de semeț, dens, corporal, pe speteaza căruia aproape ți-ai fi putut suspenda o eșarfă. Dar taximetristul nu suspendă nici o eșarfă. Ba chiar mai mult, durîndu-l fix în cot pe dânsul de mireasma ei de santal, își luă avânt și sări, ca la jocul de lapte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ținută cazonă, păr rar, tuns drastic, fața lătăreață, rasă până la sânge, ochelari severi de baga. Și prin al cărui trup transparent, șiroind de ectoplasmă, reușeai să zărești desenul florilor argintii, verzi și violete, de pe materialul textil aflat în spatele său, îmbrăcînd speteaza fotoliului. Paradoxal, sub greutatea bărbatului, buretele fotoliului se curbă. Cețoasa apariție se aplecă spre servanta din stânga. Încărcă, în palmele-i de săpător, cele două difuzoare ale pick-up-ului. Umblă un minut și le potrivi: un difuzor pe genunchiul drept, celălalt difuzor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]