722 matches
-
feel the same things inside... we still feel young.’ LACUL Spre mirarea mea ea și-a scos toate hainele și a alergat în lac stropind și hlizindu-se deci ce putea face un barbat decât să se dezbrace și să spintece apă să i se alăture pipăind frenetic pietrele? dar tot ce a vrut prostuța a fost sa ma stropescă cu apă în ochi și să alerge înapoi pe mal -- toată lumea ne privea gândind că a fost o glumă bună dar
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de BILL SUTTON în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375103_a_376432]
-
O, ce vuiet asuzitor are tăcerea! Cât mai țiuie fericită, prietena mea, Singurătatea! Sub oblăduirea tăcerii m-am născut într-un țipăt de sălbăticiune! Era să-mi omor matriarha, i-am dat lovitura de grație, am lapidat-o, i-am spintecat toate viscerele cu nașterea mea tîrzie într-o noapte friguroasă de toamnă. Cu ivirea în acest spațiu înghesuit, vestejit, friguros, ostil, unde n-am vrut să viu, unde nu mi-am găsit locul nicicând. Așa am alunecat la venire pe
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Spune-mi, toamnă ruginie Cine ești? Ești rai ori iad Frunzelor ce-alene cad Pat al vremii ce-o să vie? Curge din Brumar, răpusă, Spintecată în culori, Cern simezele comori, Din lumina-n toate pusă. Verde, galben, ruginie, Valsul lent spre vechiul lut Frunze cergă-și țes tăcut Roditoare năsălie. Peste toate nou lințoliu Se așterne argintiu, Vânt pe post de vizitiu Și troienele fotoliu
RODITOARE NĂSĂLIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372729_a_374058]
-
nu va mai fi în tradiționalul oraș de pe Dunăre, Budapesta, ci chiar aici la palat! Dorința Contelui se răspândi în întregul regat al neamurilor vampirice de pe pământ. În acel moment, păsările de noapte țipară sinistru și urletele înfricoșătoare ale lupilor spintecară negura rostogolindu-se spre adâncul văilor sau ridicându-se în ecouri până pe crestele cele mai înalte. Dar dacă pentru unii vestea însemna o bucurie fără margini, pentru jivinele pădurilor era durere și întristare. Părăsiră în grabă acea zonă peste râuri
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
lui Dracula în brațe, sărea ca o capră neagră din țanc în țanc. Spera ca urmăritorul să-i piardă urma, iar la miezul nopții când îi vor reveni puterile, să se înalțe peste crestele munților ca un vultur și să spintece văzduhul către castelul contelui. Vampirica era însă din ce în ce mai îngrijorată, fiindcă puterile întârziau să-i apară, iar stânca îi străpungea labele picioarelor care-i sângerau. Simțea în spate o văpaie și răsuflarea caldă a unui armăsar. O nălucă se apropia de
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > AROMA UNEI NOPȚI FUGARE (D U M N E Z E I R E !) Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1703 din 30 august 2015 Toate Articolele Autorului Amurgu-nsângerat spintecase zarea, Iar asfințitul purpuriu se pierduse-n noapte; Copacii-și scuturaseră-n grădină floarea Într-un miros îmbălsămat de șoapte ! Era o noapte plină de mister, senină De parcă rare nopți am mai văzut așa... Pe cer sclipea, tronând, tăcută o
AROMA UNEI NOPȚI FUGARE (D U M N E Z E I R E !) de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372201_a_373530]
-
prins în lanțuri. Un bărbat suit pe el urmărea direcția corectă a pânzei joagărului, ținând și trăgând în sus cu mâinile de cadrul ferăstrăului, de care alți doi bărbați, în picioare, împingeau și trăgeau în jos cu putere pentru a spinteca butucul în scânduri, treabă la care cu mulți ani în urmă, pe când era student în vacanță, muncise și inginerul de acum, tânărul Petrică de altădată. - Bun lucru, oameni buni! salută Petrică după obiceiul locului. - Mulțumim dumneavoastră! răspunse omul suit pe
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
toate acestea, nu plângea. Nu mai avea lacrimi de când fusese trădat ca voievod și se reîncarnase în vampir. Ceva necurat se întâmplase de curând în regatul său. Fără zăbavă își desfăcu pelerina roșie, se transformă din nou în vultur și spintecă negura nopții. Curând ajunse la palat și rămase consternat de ceea ce văzu. Trupurile semenilor săi zăceau decapitate și cu câte o țepușe în inimă. „Oare cine ne-a trădat secretul?” - se întrebă nedumerit. În curtea palatului descoperi trupul neînsuflețit al
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
mureau // Eu urmăream comete călătoare / Și-n universuri stele scânteiau / Din haos se născuse un alt soare / Când fără margini jubilau” (Neamului străbun). Fior și reverb simți când vorbești despre țară și neam, dar și când citești versuri care îți spintecă sufletul de dor și de jind. Adeseori, poetul strecoară meditații filozofice de tip aforistic, care pot fi însușite ca atare. Ex. „Un popor are renume când respectă înțelepții”; ș.a. Nu o dată, autorul invocă „Ziua Judecății” pentru acei trădători și jefuitori
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
timpuri mitice, până la vremea contemporană, bietul neam românesc a avut mereu a face cu cei fără curățenie morală care nu păzesc de lupi țara aceasta de mioare! Răul înaintează necontenit, ca apa, rupându-și vadul de-a curmezișul conștiinței unora, spintecând nădejdea altora, suflând în ultima lumânare agonizantă, cu ceara pe sfârșite! Însă, oricât de oțeliți sunt cei intrați în morișca mărunțelirii cu întrebări servite de către Răzvan Dumitrescu, nu scapă nerași de spoială și neînfățișați telespectatorilor în toată naturalețea biografie lor
RĂZVAN DUMITRESCU. NEOBRĂZAŢII NU PRIMESC NICI MĂCAR COMPĂTIMIREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374758_a_376087]
-
Știa că relația lui cu Miruna Cerasela va merge bine doar până la eliberarea fostului ei soț. Așa a și fost. Într-o stupidă bătaie cu persoana în cauză, acesta folosind un cuțit de bucătărie în propriul lui apartament, i-a spintecat tendonul principal din laba piciorului drept. Punct. El a ajuns din nou după gratii, iar Silviu pe mâna medicului plastician Brătilă de la Spitalul de Urgență din Petroșani, care, într-o operație reușită, a suturat tendonul tăiat. Dar, în acest material
SE CAUTĂ MESERIAŞI PENTRU TENCUIELI DE INIMI ÎN AGONIE ŞI SUFLETE NEFLAUŞATE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375599_a_376928]
-
-o Silviu uimit. - Atunci când mi-ai povestit de experiența ta din timpul morții clinice. - Păi ? Ce te-a făcut să te răzgândești ? Astfel a aflat că, după ce s-au despărțit (pentru a doua oară), bătută de cel care l-a spintecat pe Silviu cu cuțitul, a ajuns într-un spital în stare de inconștiență, la terapie intensivă, după care a trecut și ea printr-o experiență T.A.M. (Trăire în Apropierea Morții). Aproape identică cu ceea ce trăise el în trecut. Cu
SE CAUTĂ MESERIAŞI PENTRU TENCUIELI DE INIMI ÎN AGONIE ŞI SUFLETE NEFLAUŞATE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375599_a_376928]
-
Tăceri din Turnul lui Nimrod”, urmașul lui Noe, al cărui turn a fost clădit din cuvinte, echivalează cu asumarea existenței în formele ei diverse, inclusiv a durerii umane, a martirajului: „Aer! Tăcerea vrea să moară!”, „Tăceri față în față îmi spintecă prezentul”, „Tăcerea tace, strigătul suspină”, „Nimrod, Tăcerea clatină hazardul”. „Tăcerea din Cuvinte” concentrează lirismul în poeme de stare: „În inimă Tăcerea te visează”, „Un madrigal de vară Tăcerea inventează”, „Mă strigă Tăcerea cu nume de dor”, „Câmpia mea, Tăcerea-mi
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
violentă punere în scenă a tragediei micilor culturi, a tragediei culturii române, o cultură a unui popor care nu a intrat în istorie. "Ați înțeles, notează Cioran, am apărat și am păstrat. Se cheamă acesta destin istoric? Națiunile mari au spintecat istoria în pornirea lor de a se afirma. După flăcările lor rămîne o dîră de foc în lume, căci o cultură mare seamănă unei ofensive cosmice. Dar ce rămîne după defensiva unei culturi mici? Praf dar nu de pușcă, pulbere
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
timp goale ori cel puțin mai puțin pline decât apetitul detentorilor lor. Este fabula țăranului și a cloștei cu ouă de aur. Cloșca în fiecare zi da câte un ou. Lacomul proprietar, voind să se îmbogățească dintr-o singură dată, spintecă pe nefericita pasăre și găsi - nimica. Așa proced și d-nii patrioți cu țara românească. {EminescuOpXI 252} Dorința de-a se-mbogăți prea iute nu ne mai lasă nici timpul de a munci și a produce pentru a-i satisface cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
d-nii patrioți cu țara românească. {EminescuOpXI 252} Dorința de-a se-mbogăți prea iute nu ne mai lasă nici timpul de a munci și a produce pentru a-i satisface cu încetul. Vor tot deodată; sânt pe drum de-a spinteca această cloșcă cu ouă de aur care să numește națiunea română. În propriul d-lor interes îi rugăm să-și mai stăpânească lăcomia, căci într-o zi se vor pomeni cu biata pasăre moartă de slăbiciune și de trudă. Prin
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
stîrpească flagelul, ne-am putea gîndi la fatalitate? Să fim optimiști și să sperăm că Chirac n-o fi auzit de drăgălășenia rostită de Briand (la un pahar de Beaujolais...). Luvru. Sala Giocondei. Nu-i voie de fotografiat, dar blițurile spintecă scurt de sub mîneci, de sub chimonouri, burnuzuri, foiala continentelor e înmărmuritoare, nu se-aude-o vorbă, doar respirația... Te afli într-un cîmp electric. Nu-ți dai seama ce se-ntîmplă. Contemplare? Fie ea și extatică? Nu. E un halucinant fetiș. 28 decembrie Pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ăștia de la putere, că sînt orbi, nu văd ce fac ăștia; nu văd cum murim, noi, poporul, de foame... Zic: Păi, pungașii ăștia sînt tot de-ai dumitale; se vor și ei în internaționala dumitale socialistă. Paukerița tresare și mă spintecă cu ochii ei oțeliți. Întreb: Cîți ani ai? Răspunde: Șapteșcinci. Întreb: Păi nu era mai bine în Regatul României? n-ai dus-o mai bine? sare: Ce regat, dom' le! rege din Danemarca (!) ne trebuie nouă? poporul! socialismul! Zic: Păi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ne trebuie nouă? poporul! socialismul! Zic: Păi, uite, la putere e din nou poporul, socialismul dumitale... tot nu-i bine? nu ți-a fost bine nici în regat, nici în republica asta dăruită nouă de însuși Iosif Visarionovici, atunci? Mă spintecă iar cu ochii ei de paukeriță fanată: Uite ce, dom' le, du-te și te culcă! Semn că n-are cu cine sta de vorbă. Bulgarii (pe care noi, cu nasul pe sus, îi așezăm totdeauna undeva, mai pe jos
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
meditare, stai Cărțile scriindu-ți. Curînd un nor, umplut cu o pustie de zapezi Te-acoperă, încă-mpietrit, inca hotărît și scriind încă; Deși stînci peste tine se rostogolesc, desi puhoaie se revarsă, și deși vînturi negre precum marea Te spintecă-n bucăți, deși în jurul gleznelor sîngele-ți curge, 85 Picioarele de stîncă tare prinzîndu-ți-le înghețate, totuși aspră ta pana Scrie minunile Viitorimii cu teamă groaznică de viitor. Grozav mă minii în străfunduri, căci iată că de stîncă tare picioarele și mîinile-mi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pîrîu susurător, nici Umbră-a unui Mirt, 205 Ci răni și sînge și țipete-nfricoșătoare și goarne de război, Si inimi care luminii-au fost deschise de marea sabie grozavă, Si măruntaie-ascunse în oțel, ce-i de ciocan bătut, afară spintecate pe pămînt. Cheamă-ți nainte zîmbetele dulcii amăgiri, si cheamă-ți lacrimile tulburi! Suspinele-ți le auzim în ascuțite trîmbiți cînd Dimineață re-nnoi-va sîngele". 210 Așa cîntară demonii adîncului; Goarnele războiului răsunară cu tărie. Orc în bucăți o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cît., p. 121.) 863 Lucian Blaga, Vreau să joc! (Je veux danser!), traduction de Jean Poncet, în Jean Poncet (dir.), Lucian Blaga ou le chant..., op. cît., p. 34. (Texte source : " Pământule, dă-mi aripi :/săgeată vreau să fiu, să spintec/nemărginirea [...]/aprins în valuri de lumină ", în Lucian Blaga, Operă poetica, op. cît, p. 21.) 864 Lucian Blaga, Tăgăduiri (Désaveux), traduction de Sanda Stolojan, în Lucian Blaga, L' Étoile la plus triste, op. cît., p. 81. (Texte source : " Grele din
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
din avion fără parașută. Discuția aceea ne-a readus la realitate. În jurul nostru se întindea imperiul enorm, deosebit de mândru de explorarea cerului de nepătruns de deasupra capetelor noastre. Imperiul cu armata lui de temut, cu spărgătoarele de gheață atomice care spintecau Polul Nord, cu uzinele lui care, în curând, aveau să producă mai mult oțel decât toate țările din lume laolaltă, cu holdele lui de grâu care unduiau de la Marea Neagră până la Pacific... Cu stepa aceea fără de hotar. Și, în balconul nostru, o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
rănea ochii. Se obișnuiseră deja cu mersul șovăitor și cu cerul plin de vuiete de avioane. Ba chiar și cu șuieratul strident de deasupra vagonului, urmat de șfichiuitul gloanțelor pe acoperiș. Părăsind orașul calcinat, au dat de rămășițele unui tren spintecat de bombe. Mai multe vagoane se răsturnaseră pe terasament, altele, culcate sau vârâte adânc unele în altele de o izbire monstruoasă, invadau șinele. Câteva infirmiere, amorțite de neputință în fața numărului mare de trupuri întinse, mergeau de-a lungul convoiului. În
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
toți mereu fericiți, transparenți în gândurile noastre, strict egali... Aproape atingând vârfurile pădurii, avioanele de vânătoare au țâșnit deasupra capetelor noastre. Zburând în grup câte trei, au făcut să se prăbușească pe noi cerul explodat. Val după val, se rostogoleau spintecând văzduhul, zgâriindu-mi creierul cu decibelii lor. Mai târziu, în liniștea serii, priveam îndelung câmpia pustie cu dungile întunecate ale ierbii smulse ici și colo. Îmi spuneam că a fost odată un copil care își imagina un oraș fabulos înălțându
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]