4,031 matches
-
un dormitor cu cearșafuri albastre mirosind a balsam proaspăt și o cadă de baie cu gel de duș. Se vor bălăci ore în șir în miros de lavandă și levănțică, apoi el își va tăia unghiile, ea își va pensa sprâncenele; însă mirosul de curat al aerului, al cearșafului și al pielii a fost tot ce i-a mai rămas în minte după ce se treziră doamna și fetița ei. — Vreau să apăs pe butoane. Nu se poate. — Lăsați-o să se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ziua de ieri, chiar dacă se terminase prost, fusese o zi pe care trebuie să și-o întipărească bine în minte, fără întreruperi inoportune. De altfel supa nu avea nici un gust, dar era caldă. Nu l mai impresionau privirile aruncate pe sub sprâncene în semn de reproș, cu atât mai puțin cuvintele. Voia să fie detașat, sau măcar să dea impresia că nimic nu-l mai poate atinge, nici măcar prezența sau amintirea ei, care erau același lucru. Întinse mâna stângă, ridică solnița și o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
masă stă un bărbat între două vârste, dar, în același timp, poate fi un tânăr cu părul lung, sau un bătrânel cu ochelari rotunzi și lentile foarte groase. Bate ceva la mașina de scris, iar din încordarea buzelor și a sprâncenelor se înțelege că se grăbește să termine cât mai repede. În încăpere intră omulețul misterios, foarte elegant îmbrăcat și cu umbrela în mână, și așteaptă să-i fie simțită prezența. Durează câteva minute până cel de la masa de scris se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mine. Mâââh, făcu el, și se așeza mai comod în fotoliu. Ea întoarse capul. Observă, în colț, după mătură, țeava scurtă a unei arme de război. Tresări. Voi să coboare, cu privirea ațintită spre arma de sub mătură. El dezlipi nițel sprâncenele. Intui ce vrea dânsa. Nu apucă să se ridice de pe fotoliu. Ea sări deasupra lui ca o pisică sălbatică. Îi cuprinse burta între genunchi. Cu unghiile începuse a-i crâmpoțâ obrajii. El se vârcoli, zbătându-se să scape, și îngăimând
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
orice putere. Ochii oblici turcmeni, animați de o splendoare supranaturală și îmbătătoare, înspăimântau și atrăgeau în același timp, de parcă ar fi văzut cu ei priveliști înfricoșătoare și metafizice pe care nimeni nu putea să le vadă; pomeți proeminenți, frunte înaltă, sprâncene subțiri și împreunate, buze cărnoase, întredeschise - ai fi zis că un lung sărut arzător tocmai le abandonase, însă fără să le potolească. Părul negru, dezordonat Îi încadra fața palidă; o șuviță i se lipise de tâmplă. Delicatețea picioarelor și impasibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aveam cunoștință. Doi ochi înfricoșători și fermecători, dar în același timp plini de neliniște și mirare, amenințători și încărcați de promisiuni. Acești ochi te înspăimântau și te absorbeau totodată. Răspândeau o lumină supranaturală și îmbătătoare. Avea pomeții proeminenți, fruntea înaltă, sprâncenele subțiri I se uneau, buze cărnoase, întredeschise, două șuvițe din părul Ei ciufulit I se lipeau de tâmple. Am scos din cutia de tablă portretul pe care I-l făcusem noaptea trecută, pentru a-l confrunta cu desenul de pe vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Bugam Dasi. Rolul ei consta din executarea dansurilor ritualice în fața marii statui a zeului și din a se ocupa de serviciul sanctuarului. Era o fată sociabilă, cu tenul măsliniu, cu sânii în formă de lămâie, cu ochii mari turcmeni și sprâncenele subțiri aproape împreunându-se, între care își punea o aluniță artificială roșie. Mi-o reprezint destul de bine pe baiaderă, mama mea, în sari de mătase colorată, brodat cu aur, fața și pieptul descoperite, un fular de brocart aruncat pe părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ritual, apoi se întoarse în prăvălia sa. Numai bătrânul negustor de mărunțișuri nu se clinti din locul său. Ce fețe grave aveau toți! Poate se gândeau la misterele morții și la lumea de dincolo. Doica îmi aduse infuzia; încruntându-și sprâncenele, își trecea printre degete boabe dintr-un șirag de mătănii, pe care îl ținea în mână, și spunea invocații. Rămase în preajma ușii pentru a-și debita rugăciunea; repeta cu voce tare: „Dumnezeul meu! Dumnezeul meu!...“ De parcă mie ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
om din lume. Târfa intră în cameră; gândurile îmi dispărură. Corpul, gesturile ei se revărsau ca un fluid care mă calma. De data aceasta avea o mină mai bună, se îngrășase și prinsese forțe noi. Purta o mantilă purpurie; avea sprâncenele epilate, o aluniță artificială pe obraz, ochii și fața fardate. Într-un cuvânt, intră în cameră trasă la patru ace. Se ghicea că era satisfăcută de genul de viață pe care o ducea. Automat, duse la gură degetul arătător de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un ex-stu dent nepromițător, și nu concepeam că ajung În viața universitară, mai Întîi fiindcă nu eram membru PCR). Dacă acum 10 ani mi-ar fi pronosticat cineva voi ajunge la a 4-a căsnicie, aș fi ridicat, mirat, din sprîncene (nu eram dornic de căsnicii, ci de aventuri ). Dacă acum 10 ani mi s-ar fi explicat că voi sta În ...Tecuci, cel puțin 60 de dimineți, și În Dej, alte 35, aș fi hohotit, spasmodic (ce-avea drumul meu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
veni războiul, interesanta mea individualitate va fi copleșită În mod lamentabil de evenimente; din gîtul meu găurit, de paiață, se vor scoate paie pentru hrana cailor; voi fi luat de călcîi și aruncat Într-un șanț; ochii mei holbați, cu sprîncene de lînă, vor privi speriați o lume răsturnată!”... Frumoasă descriere a stării de război ; nostime puseuri „autocritice” ; și o detașare rară, la un individ pe ca re, atavic, termenul război nu prea-i dădea voie să glu mească... Într-o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Bine că ne-au băgat ăștia net!". N-am comentat, deși l-aș fi întrebat dacă ar fi fost mai interesant să mă găsească frunzărind cu nesaț vreo gazetă sportivă, așa cum făcea el. M-am mulțumit să ridic interogativ din sprâncene. A început să turuie imediat despre un proiect la care ar fi trebuit să trudesc cu devotament. Acum toată lumea în țara asta face proiecte, de fapt niște lucrări de rahat care, în general, nu folosesc nimănui la nimic, dar dovedesc
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
stătusem deloc să observ asemenea lucruri. Nici măcar că domnul în cauză avea o pauză de un călcâi printre dinții din față. Menajera zice un pic îngrijorată: "Bă, Vijulie, ia stai așa!". Cetățeanul se oprește în prag și întreabă, ridicând din sprâncene a surprindere: "Se-i, fă? Care-i necazu'?", zice omul demonstrând că despărțirea de incisivii superiori se făcuse de prea puțină vreme. Ea duce arătătorul la buze și se stropșește cu glas scăzut: "Taci, mă, dân gura aia odată! Ușa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
luat acu' o săptămână Pompilică (ăsta era domnul decan), așa, de-o parte, să-mi bage niște texte. Parcă ți-am zis eu ceva, nu?" Ceva, ceva, da. Da' destul de vag", face Corneluș, abia mascându-ți curiozitatea, ridicând pofticios din sprâncene, gata să asculte o bârfă suculentă direct de la sursă. "Mda... Uite cum a fost: își luase fața aia de mare domn care e pus în situații dificile de subalterni. Face către mine așa, dregându-și glasul cu o morgă pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu-mi era mie d-ajuns supărările și amărăciunile mele! Mai vine și târtițosu' ăsta să mă zgândăre, să mă facă mental cu capu'. Și acu, poftim, na! Uite ce s-a-ntîmplat". Mai medită câteva clipe, după care zise șoptit, cu sprâncenele ridicate a teribilă nedumerire: "Vorba e ce fac io acuma? Ai? Ce fac, nene, ce fac?". Tocmai mă pregăteam să le ordon gândacilor "literați" să intre în acțiune, dându-i prima sugestie portarului, când acesta luă hotărârea justă pe care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
câteva bătrâne tăifăsuiau, aprinzând lumânări, majoritar în secțiunea destinată pentru răposați. Petrică își făcu la repezeală câteva cruci, cu ochii iscodind în dreapta și-n stânga. Până la urmă, îl găsi pe cel căutat, un bărbat nebărbierit, cu o față osoasă și sprâncene stufoase, în șopronul alăturat, la "vii". "Salut, bre, nea Tăsică!" " Hai, să trăiești, Petrică!", se salutară cei doi. Nea Tăsică era femeie de serviciu la biserică. În virtutea acestei funcții, tocmai aduna resturile de lumânări, precum și ceara topită, pe care o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
canal. Curând simți cum îl sfredelește din ce în ce mai tare până în baza osului frunții. Atunci nu mai rezistă și hotărî că e cazul să se ducă la urgență, aruncând cât colo prișnița cu cartofi pe care i-o legase nevastă-sa peste sprâncene. "Un' te-apuci, mă, să umbli pă la ora asta?", îl întrebase soția, pe jumătate îngrijorată, pe jumătate enervată că o deranja cu frăsuiala lui de la un film indian foarte, foarte bun, exact când eroina își jelea ritmat casa părintească
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
n-ați putea să-mi faceți formele să plec acasă?" Adăugă cu un înalt simț civic și profundă generozitate umană: "E păcat să șadă un pat ocupat cu mine, cân' e atâția oameni la necaz...". Doctorul Gherasim ridică mirat din sprâncene: Da' ce treburi așa importante aveți, domnule Mirică, de vă grăbiți în halul ăsta? Am operat eu și oameni de stat, însă nu erau așa de puși pe plecat ca dumneata". Portarul dădu din umeri: "E, ăia o fi fost
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
elită din domeniul modei, își puse paltonașul în cuier și se opri în fața oglinzii. Își admiră mutra bine tencuită cu fond de ten, după care își umezi arătătorul în gură și cu el începu să facă mici retușuri la capătul sprâncenelor. Acestea erau subțiri și atât de răruțe încât femeia simțea nevoia să le mai accentueze cu ajutorul unui creion. Uneori, dâra acea negricioasă mai depășea firavul arboret pilos și trebuia corectată. Mai ales înspre tâmple. O dată terminată această mică operațiune, își
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
încât femeia simțea nevoia să le mai accentueze cu ajutorul unui creion. Uneori, dâra acea negricioasă mai depășea firavul arboret pilos și trebuia corectată. Mai ales înspre tâmple. O dată terminată această mică operațiune, își țuguie buzele aproape la fel de groase ca și sprâncenele. Își plimbă limba prin gură, umflându-și astfel când obrajii, când partea inferioară a feței. Mai puțin bărbia, lovită de un lejer prognatism. În urma acestei verificări, socoti că e cazul să-și mai dea cu nițeluș ruj pe guriță. O
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
meu am închis ieri cu cheia, să nu năvălească ăia cu porcăria lor. Dacă ar fi dat la gândaci și aici, pe cuvânt că-mi luam o săptămână medical!", amenință ea. Milena se mulțumi să zâmbească subțire. Săvuleasca ridică din sprâncene, receptând abia acum spusele subalternei. Își compuse o față pe care și-o închipuia potrivită spre a-i ilustra o adâncă suferință: "Auzi? Ziceai că parcă nu-i așa de insuportabil, ă? Mă rog, cel puțin pentru tine, că ești
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fără Valy. Da.-îmi ziceamtoată mișcarea aceasta miroase a regie și la propriu și la figurat. Odată intrat în somptuosul birou, fac cunoștință cu contabilul-șef, un om mic și grăsuț, cu mult păr în urechi și în nas, cu sprâncenele unite haotic deasupra nasului, cu ochii injectați, dar în același timp, on om jovial, ce părea, cel puțin la prima vedere, bun la suflet și foarte de ajutor. Nu-i rețin nici acuma numele. Mi se întâmplă extrem de des să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o mănăstire dominicană. Continentul e supus și acum schimbărilor - sună totuși replica contabilului-șef și deschis oamenilor îndrăzneți. Oricum, reține, castelane: Ordinea lumii mari nu poate fi atacată oricum... Argumentul? - ridic eu destul de incisiv și în același timp fără aroganță, sprâncenele. Principele dorește, până una alta, să se termine odată cu dinastia Bethlen. Cine-i Principele? - îmi afișez încă o dată, naivitatea. Șttt! Ce întrebare puerilă! Nu mă așteptam la așa o întrebare. Cum? Nu știi cine e Principele Transilvaniei? Fără el, oare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tare. Aș fi vrut să o fac să înțeleagă că n-ar fi bine să joace în piesă și să propună pe altcineva să joace rolul contesei în locul ei. E vorba de Contesa de Bethlen? - mă decid cumva să ridic sprâncenele. Da. De contesa de Bethlen - părea că rostește Valy apăsat numele personajului-De ea e vorba, castelane. Sau crezi că numai fosta contesă, mama ei, ți-ar fi putut arunca mănușa și inelul, la începutul acțiunii nuvelei? N-am să uit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aici de pe pământ, sunt de fapt copie a relațiilor dintre anumite forțe nevăzute. Războiul dintre noi, cel terestru, nu e altceva decât o copie a celui nevăzut. De acolo, pare-mi-se, ne vine ori pacea, ori gâlceava. Adică? - ridică sprâncenele Regizorul. Am impresia că acțiunile noastre își au precedentul undeva, dincolo de geana lumii ăsteia. Asta e una și convingerea că e vorba de amestecul acelor zeități în viața dumitale, e alta. Da, sunt de acord că viața noastră e prefigurată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]