465 matches
-
precară, caducă, dar furnizează consistența persuasivă, absolut necesară, a viziunii poetice. Un exemplu, în acest sens aflăm în Serafimul și heruvimul: Cînd marea se răscoală, volbură-ntărîtată,/ Cînd undele-i muginde se nalță spumegînd,/ Ființa-mi ca o barcă de cuget spulberată/ Pe fieșicare stîncă te vede-amenințînd". Cu excepția fonetismului vetust din final, ne întîmpină o perspectivă alegorică a heruvimului, înger cu atribute ferm moralizatoare. Utilizarea adecvată a analogiei, ca instrument specific cunoașterii mistice, oculte, suprafirești, fragilitatea pioasă a ființei poetului - datorată, paradoxal
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
rămâne pentru mine lamento-ul deznădăjduit al Domnului Baciu: trăise acele zile nu doar ca pe un dezastru național, dar și ca pe o tragedie personală: "nu asta e țara mea, nu ăsta e poporul meu!", plângea în hohote, pustiit. Spulberate definitiv erau toate iluziile lui de-o clipă. Și, pentru a doua oară în viață, a fost pe punctul de a face un pas pe cât de disperat, pe atât de utopic la vârsta lui: "Mamă dragă, vreau să emigrez!". Nu
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
plină dimineață, norii toropiți de fierbințeala dragostei lor, consumate în noapte..., ne acoperă norii zilelor, în care prea puștii, ne-am pierdut în întunericul vieții... Tu mi-ai dăruit o Moarte. Eu, îngenunchind în suferință, ți-am dăruit viața mea spulberata de vise și întroienita de frunzele toamnei, ce ne-au colindat prin oase... Norii, purtând nepăsători amprenta buzelor noastre unite într-un sărut mort, ne-a rostogolit trupurile purtate de păcat, într-un blestem etern... Sângele meu otrăvit, ce s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
veșnic seamănă Cel ce iubește cu Dumnezeu! 12 decembrie 2006 * Cuvintele ce pe buze mi-au rămas Nu mai țin de mine, Libelule și fluturi le-au răpit simțirea Și din vedenie în vedenie zboară Din cel rămas în cel spulberat. Am visat și sunt visat ca pasăre Adiere și aromă, Leac pentru multe alte leacuri Venite din începutul vieții Ce nici o moarte nu mai poate să le cuprindă. Și aceasta, pentru că inima ce le-a dat suflet E zămislită din
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
au înviat potrete schițate cu măestrie. Astăzi miracolul s-a împlinit; manuscrisul a devenit carte. Mi-a fost întotdeauna teamă de o publicare cenzurată, într-un fel sau altul, de o traducere greoaie, lipsită de farmec. Această temere este astăzi spulberată. Elena Bulai a reușit ceea ce puțini traducători reușesc: a intrat în fibra secretă a scriiturii autoarei. Citind versiunea românească, am avut momente cînd am uitat că Maruca a scris în franțuzește și asta spune totul. Cartea își va face acum
Pe pînza vremii by Oana Orlea () [Corola-journal/Imaginative/15498_a_16823]
-
popii mai marele poliției i se aduc, cum spuseserăm, onoruri cu drapel, iar când piere, în cele mai suspecte împrejurări un mărunt făptaș apucat de poliție, trece pe cerul lor numai un nouraș de mărimea și tăcerea unui miel, numaidecât spulberat. Că se bate la români ca la fasole, prin instituții anume acreditate, este doar o supoziție a presei hulpave de senzațional și pentru care o grabnică reglementare legislativă nu poate întârzia la nesfârșit: este, și este bine că este presa
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
unui vaiet, o luă din loc, iar lui i se păru că garnitura întreagă trece fără milă peste el, strivindu-l. Încercă să se roage , implorând mila divină, dar simți că totul este zadarnic. Inevitabilul se produsese. Nădejea lui era spulberată și simți că este neputincios în fața necazului. Ce se va alege de puiul lui, pe care acum îl strângea cu milă lângă el? Își aduse aminte cât de mult își dorise acest vlăstar, cu femeia vieții lui. O amenințase, atunci
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
pornește spre-albastra cerului cărare, din alte zări pace primește să-mi facă ziua sărbătoare. Și dacă glasu-mi se răsfață prins în buchet de bucurie, pe bolta cerului agață minune, zâmbet, reverie. Și dacă-n suflet mor speranțe de vântul rece spulberate, deschid seiful cu restanțe din întâmplări adevărate. Și dacă peste tot și toate eu te aleg pe Tine Doamne, pe drumul lung înspre cetate mă plimb la braț cu mândre toamne.
La bra? cu toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83380_a_84705]
-
îi erau grele, era zi și nu înțelegea de ce ochii nu-l ascultă. Simți frigul cum îi sărută obrajii și îl mângâie ușor pe creștet. Așteptă. Va fugi când ai lui vor dormi la prânz. Deschise ușa magaziei. Zăpada spulberată îl lovi în față și îi făcu sângele să năpădească în obraji. Respira. Se simți în siguranță după ce a ieșit din curte, acum nu mai era nici un pericol. Putea merge la bunica să-i simtă îmbrățișarea și să asculte vocea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
a fost ras în 1940 fiindcă lumea-i zicea „Monumentul legiona rilor“, trimiterea fiind la „legionarii romani ce-și purtau pe scut camarazii uciși în luptă“, necum la „nicadori“. Vrednic palimpsest pietros, în locul lui s-a înălțat statuia lui Ferdinand, spulberată și ea cinci ani mai târziu, în favoarea „Monumentului ostașului Sovietic“. Dejismul se debarasează în 1956, la doar cinci ani de la inaugurare, de statuia lui Stalin (Dumitru Demu, la fântâna Mudura din Herăstrău, pe Aleea Cariatidelor gândite de Baraschi, la o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
-l ajut pe prietenul meu să găsească pe hartă drumul înapoi, spre Scala. Țipetele dintr-o parte, vîntul și ninsoarea de peste tot. E limpede. Am ratat. După o vreme, ne retragem cu privirea în pămînt, ca o oaste învinsă și spulberată. Ca și visele noastre. La o intersecție, un parfum consistent ne gîdilă simțurile. Fără cuvinte, mergem pe dîra lui. Parfum de femeie elegantă, ținută în brațe de un palton negru plin de tăieturi misterioase, ample, condusă de tocuri negre ascuțite
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
Știm bine că "Romînului" [î]i dă acum mâna să întrebe "Cine-l atacă? ", dar această întrebare, cu toată aparența ei de naivitate, nu amăgește pe nimeni. Ca azi curg protestările de lealitate de pe buzele patrioților; ca mâni le vedem spulberate în vânt de încercări de republică ploieșteană, de "Vivatele " aduse la Procope, la vro aniversară a încoronării, republicei universale; ca mâni vedem iar vrun diplomat însărcinat cu gingașa misiune de-a spune M. Sale "să scutească țara de-o crimă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
steagurile lui. De aceea, față cu acest zgomot au cam sfeclit-o pseudoromînii de la foaia guvernamentală, am putea zice că au simțit fiorii funiei trecîndu-le prin șira spinării. "Romînul" zice: o dată ce conspirațiunea a fost denunțată națiunii, ea este și rămâne spulberată. Care națiune, onorabilă tagmă? Oare nici țăranul nu mai e națiune în ochii voștri de venetic și a rămas redusă nația la voi? Oare nici opt mii de țărani nu mai fac parte din națiune și ea se compune numai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
faptului că a pus burta pe carte și nu cartea pe burtă, și se folosește de ceea ce a învățat. Și nu va depozita informații în creieraș doar cu scopul de a demonstra că este o persoană citită, cultă ; În urma viselor spulberate care au făcut-o să aibă proiecte “valabile” în prezent; O femeie înțeleaptă are o viață responsabilă, însă nu uită să își “plătească” sufletul. O femeie este puternică dacă: este o femeie de caracter, are personalitate; este îngrijită, cochetă; are
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
și Bisericuța, doar n-o să te panichezi și matale dintr-un fleac ca ăsta, ce naiba viteazule, credeai că nu se știe, că e un secret? Simte cum i se taie picioarele, tocmai ți-ai văzut munca de ani de zile spulberată, se gîndește, trebuie să-mi pun ordine în gînduri, începe să le explice dînd să se îndrepte înspre un loc mai ferit. Așa nu merge, să tragi chiulul tocmai acum, măcar privește și ia notițe, cel puțin atîta poți să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din octombrie, familia se odihnește în preriile estice din Colorado. În zori, în timp ce colindă câmpurile, așteptând ca pământul să se încălzească și ca aerul să se ridice, spațiul din jurul puiului de cocor explodează. Tatăl lui e lovit. Își vede tatăl spulberat, alături, pe pământ. Păsările țipă în aerul zdruncinat, celulele creierului lor pompând panică. Și acest haos lasă o urmă permanentă, care nu va fi uitată niciodată: deschiderea sezonului de vânătoare. Când lumea își revine iar din izbucnirea sângeroasă, tânăra pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tun în liniștea totală, ca din interiorul unui templu. La unison, toți tresar cu o puternică mișcare de recul. Darie închide ochii și atunci când îi deschide se așteaptă să vadă trupul locotenentului prăbușit într-o baltă de sânge, cu țeasta spulberată. Apoi, foarte încet, aproape imperceptibil, atmosfera se relaxează. Dacă la început nimeni nu înțelege ce se întâmplase, lucrurile se lămuresc foarte repede. Rateu. Glonțul nu plecase. Parcă supuși unei fascinații bizare soldați și civili de-a valma privesc pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
atunci realizează nepăsător că își pierduse credința. Ezită un moment înainte să arunce cu pământ peste silueta fragil desenată de faldurile pânzei kaki. Își dă seama că a rămas mai singur ca niciodată. Smaranda, prietenii, camarazii, cu toții s-au dus, spulberați ca norii de vânturile mari ale înălțimilor cerești. Oftează îndelung și trist, cu sufletul redus doar la o mână de cioburi. Adio dragostea mea. Visul frumos s-a destrămat. Împreună, tu, eu, copiii noștri... Își îndreaptă spatele și salută. Onorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mare, a noastră, trăia pe piscurile semețe ale prosperității și dezvoltării maxime, Patria a încetat să mai fie tovarășa Stănescu. Pur și simplu, și nu atât pur, cât mai ales simplu, ideea asta de datorie mi-a fost înlocuită (înfrântă, spulberată) de ceva mult mai puternic, mai puțin palpabil, dar cu adevărat răscolitor. Ca să fiu exact, era vorba de un ditamai simbolul proțăpit la noi în cuier. O stemă. Iar stema asta se afla într-o cârdășie strânsă (atât de strânsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de Madre mia. Ora 6.14 dimineața. Ed scrise versiunea a treia. Fără scîncete, fără madre mia; doar cu bătăușii polițiștilor, care-i ațîțau pe ceilalți deținuți. Se Întrebă cum ar categorisi tatăl lui aceste infracțiuni: frații polițiști atacați, atacatorii spulberați. În care situație era necesară dreptatea absolută? Zgomotele venite prin aerisire se atenuară. Ed Încercă să doarmă, dar nu reuși. Se auzi o cheie În broască. Locotenentul Frieling, palid și tremurînd. Ed Îl dădu la o parte și o porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
românilor ce au voie să spună și ce nu, ce trebuie să gândească, ce trebuie să mănânce, câți copii trebuie să aibă, ce filme pot să vadă și ce cărți să citească nu mai rămăsese acum ― fugărit, arestat, cu tabieturile spulberate, primind mâncarea de la popotă, dormind într-un pat de metal așternut cu o pătură aspră, lipsit de serviciile maseurului și nemachiat ― decât un bătrânei răpănos, un omuleț. Un omuleț era și Elena, cu mâinile prinse la spate cu o sârmă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Știau amândouă că nu o va face. Yvonne o conduse la ușă. Lui Clodagh îi plăcu să vadă că avea picioare de găină. Pe stradă, în costumul ei ridicol și scump, înainta încet către mașină. Încrederea în sine îi era spulberată. În această dimineață realizase cât de bătrână și nefolositoare era. Își pusese toate speranțele într-un job, dar se părea că lumea muncii era un loc prea rapid, la care ea nu mai avea capacitatea de a se adapta. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fi fost extrem de bucuros; iar asta nu mai este bine într-o lucrare atât de serioasă, pentru că apare spiritul de partid. Pe-atunci erați foarte ocupat fiind în serviciul... împăratului? Generalul era încântat. Prin seriozitatea și naivitatea ei, remarca prințului spulberate ultimele lui rămășițe de suspiciune. — Charras! O, și eu am fost revoltat! Chiar atunci i-am scris, dar... propriu-zis, nu-mi mai amintesc acum... Mă întrebați dacă eram ocupat cu serviciul? Nu! Fusesem, numit camer-paj, dar pe atunci nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vorbind, Varvara Ardalionovna, în discuția cu fratele ei, exagerase puțin exactitatea informațiilor ei despre logodna prințului cu Aglaia Epancina. Poate că, femeie perspicace fiind, ea ghicise dinainte ceea ce trebuia să se întâmple în viitorul apropiat; poate, mâhnită de visurile ei spulberate ca fumul (în care, ce-i drept, nici ea nu prea credea), nu-și putuse nici ea, ca omul, refuza plăcerea de a exagera pacostea și de a vărsa astfel mai mult venin în inima fratelui ei, pe care, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vârtejul paradoxului și de-a tulbura liniștea firii în patima contradicției... Nu mai rămâne nimic decât desfrâul minții peste o realitate desfrunzită, o optică sumbră străpungând calmul uitării și pătând orice prospețime. Și atunci, să te miri de ce lebedele - suflete spulberate-n corpuri - îți par chioare (căci nu privesc ele în lături?); de ce un cer senin îți trezește icoana lucie a unui creier de imbecil și viața îți pare mai comică decât un sfânt zburdalnic? Dacă izvoarele Alpilor mi-ar spăla
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]