5,301 matches
-
o grotă în peretele rocilor, ca o poartă, săpată de veacuri întregi de munții de apă care se înverșunau să se împrăștie în mii de stropi, aruncându-se înspre pereții de roci și apoi retrăgându-se într-o mare de spumă, pentru a reveni iar și iar... Apa începuse să se înalțe: era momentul fluxului, așa că am trecut prin poarta modelată de vremuri și valuri, înainte să fie acoperită de oceanul care începuse să se apropie. În partea cealaltă, era o
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
contrast între sintagma latinească ridicată în titlu (sonoră, elegantă, sclifosită) și mizeria tristă de la subsol. În schimb, în secțiunea de Texte poetice, numai această formulă liminară mai prezintă un coeficient de (veche, convențională) ironie. Deja suntem înconjurați și îmbibați de spuma cenușie a poeziei lui Constantin Acosmei, o poezie cu atât mai puternică și mai originală cu cât a renunțat la orice retorică și simbolistică. Versurile, aparent plate, inerte, puse pe hârtie între paranteze și parcă în treacăt, sunt absolut uimitoare
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
bătrână lăcrimând, alergând, pe toți întrebând. M|TUȘA: Și-apoi, dintr-odată, apare chiar el, ciobănașul nostru, al tuturor. Venind agale spre noi, chiar de-acolo, din raiu lui, de pe plai. Venind bătrân, încovoiat, cu părul și barba albe ca spuma laptelui. Ținând-o așa, din nuntă în nuntă.[...] MAMA: își lipește fața, pe dinăuntru, de geamul televizorului și rămâne așa, uitându-se în gol. SORA: Chipul lui nu se mai șterge de pe ecran. Nici ziua, nici noaptea." Odată cu Un tramvai
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
spunem doar că nu vreți să știți ce-a fost la gura mea" (toatetampeniile.wordpress.com). Vasile Ernu, în excelenta sa carte Născut în URSS, recurge la această formă de subliniere retorică, în dialogul cu cititorii, cînd descrie băuturile sovietice: "Spuma creată se bea dintr-o înghițitură. Nu vreți să știți efectul" (p. 85). Formula românească pare a fi o traducere literală a unei formule similare existente în engleza (americană) vorbită, destul de bine atestată în internet: (trust me,) you don't
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
uneori exhiba fustalane grele, zglobii, negre, hachițoase: o duioșie comică se instalase în preajma sufletului ei copilin, nesfîrșit de crud și tandru; era însăși Fiica generalului!)... Cînd a auzit că o iubesc, a început să rîdă măreț, în hohote zdrobitoare, cu spume, cu crăci, de-au întors capul spre noi toți tipii dintr-un bar bucureștean, parcă "Optzeci" se numea, tocmai plecam la Paris! "Poezia mi se părea letală" D.P.: Văd că vorbiți exact așa cum scrieți poeme sau scrieți cum vorbiți, cu
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
acum dormi în pace. Trec stoluri de păsări pe cer ca un val negru care parcă nu se mai termină. Groaznicul ger doboară păsările. Mihai era în casă, la gura sobei, cu părinții lui. Din cauză că un strat pufos, alb ca spuma laptelui acoperea tot, tatăl lui observă ceva și spuse: Hei ! Ce este pe acoperișul nostra ? Băiatul ieși la geam și văzu o vrăbiuță mai mult moartă decât vie. Ce cauți pe acoperiș ? o întrebă el. Un adăpost, răspunse vrăbiuța. Dar
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
am văzut nici o reacție la inimaginabila ieșire a lui Vadim Tudor care, într-o emisiune de televiziune, îi promitea, pur și simplu, șefului statului "două palme"! Inițial, am avut impresia că e vorba de-o emisiune parodică, dar observându-i spuma albă din colțul buzelor, mi-am dat seama că Vadim era în plină activitate... creatoare! Ei bine, canalul de televiziune cu pricina n-a fost desființat, Vadim n-a fost chemat în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și nici n-
Asasinii printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9577_a_10902]
-
pe care autoarea o explică jovial: "De ce săpunul lui Leopold Bloom, care m-a însoțit pe tot periplul acestei cărți, nu se lasă povestit, vândut în cuvinte? De ce îmi alunecă el de fiecare dată din mână într-o baie de spumă și se topește acolo încet, în insubstanțialitatea unei revelații? El e lumina care asediază cu nonșalanță toate capacanele și nu poate fi prinsă. E poezia." (p. 311) Fără a fi cea mai bună carte a Norăi Iuga, Săpunul lui Leopold
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
încă (sau și mai puțin), un istoric. Desigur, Julien Gracq este, dintr-o anumită perspectivă, ideologică, adică nominalistă, un moderat; nu e Sartre, nu e Jean Ricardou, denunță cu subtilitate literatura "angajată". Dar cît de patetic o face, cu cîtă spumă! Cît de funambulesc, în sensul ambivalenței nietzscheene. Nietzsche, care e antimodernul prin excelență, ce are el moderat? Nebunia? Miza cărții lui Compagnon nu este aceea de a inaugura un parc uman; Compagnon nu e Habermas. Acea lumină pe care Compagnon
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
un cerb în fugă, artistul în studio sau întâlnindu-se pe o potecă cu unul dintre protectorii săi - nu sunt neapărat novatoare. Reprezentând cu aceeași ușurință blana unei vulpi sau coama roșie a unui model irlandez ca și dealurile stâncoase, spuma mării sau râul Loue izvorând dintr-o grotă, Courbet a reușit însă să ridice, ca puțini alții, comunul, banalul vieții de zi cu zi la nivelul de "seriozitate" al picturii cu subiect mitic sau religios atât de apreciată de lumea
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]
-
în mișcare pe cerul întunecat, omogen, atît de adînc încît părea senin, seninul unui cer pentru întotdeauna cenușiu". Și, în sfîrșit: "Lungi șiruri paralele de cumuluși albi, intenși, purtați de vînt în cerul suav, adînc și fluid, și în urma lor spume ciriacee de o infinită eleganță; cît de frumos ar fi ca, mai sus, să se întrevadă, dincolo de azur, marele întuneric și îndepărtatele, augustele stele". Este greu de spus în ce măsură aceste rostiri, scurte "incantații"sau "mici vrăji făcute din cuvinte" au
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
imagini? Cum? În ziua reținerii lui Vântu, suspectat de favorizarea infractorului, ziariștii și politicienii prinși în insectarul lui SOV au uitat de popor? Cum se face că poporul celor 300 000 de mii de înșelați s-a evaporat de pe ecrane? Spumele populismului de odinioară de la gura unui CTP, Ursu, Bușcu sau Păunescu s-au condensat într-un scuipat trimis într-o singură direcție: Traian Băsescu. Azi, Realitatea, Antenele și corul apărătorilor lui Vântu ne spun că poporul trebuie uitat momentan. Ne
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
dacă nu mă lași să vorbesc, cum vrei să afli ce-i cu îngerul alb? Uite cum vine vorba, gospodarule. Ingerul cel alb era o soră. O soră medicală de la spitalul cela unde ședea băiatul. Avea un chip alb ca spuma laptelui și niște ochi în care erau adunate toate florile albastre ale pământului. Mâinile...mâinile erau calde și moi cum îi puful de gâscă. Când o deschis ochii flăcăul, îngerul a izbucnit întâi în râs, apoi a început să plângă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Cineva îmi călca pe urme...Nu îndrăzneam însă să întorc capul. Până la urmă, l-am întors...Să leșin și alta nu! In urma mea călca ușor, sau mai degrabă plutea, o femeie. Dar ce femeie! Fața îi era albă ca spuma laptelui, ochii ca două picături de cer, rochia părea țesută din razele soarelui, iar părul cum îi mătasea păpușoiului neatinsă de soare. Am rămas mut! In fața mea se găsea chiar zâna florilor! Da’ de unde ți-ai dat seama, moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
noi! — Roman, te rog, nu vreau scandal, se sperie Lionel. Împreună cu Kiril, încearcă să-l oprească, dar Roman scoate o brichetă și dă foc perdeluțelor de la geamuri. În clipa în care o perdea se aprinde, din tavan începe să cadă spumă ignifugă, ca la marile hoteluri în caz de incendiu. Kiril deschide ușa și sare afară. Se pregătește să iasă și Roman, când Esmé îi spune lui Lionel în română: — Compatriotule, să zici mersi: trebuia să mori pe 12 mai, da
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
rău sau modic? Lionel o privește interogativ pe Liliane, care, speriată de prețuri, vrea să răspundă „Deloc“, dar în ultima clipă se răzgândește și, cu o voce stinsă, spune: — Modic. — E-n regulă, doamnă. Ca antreu, v-aș propune o spumă de trufe și un cocktail de creveți. Lionel și Liliane fac un schimb de priviri, ca între cunoscători. Aprobă amândoi sugestia, din cap. În timp ce Jean și-a notat antreul, Robert continuă: — Pe urmă, v-aș sugera o supă de homar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ora 10.15. În biroul lui de la consulat, Anghel privește nervos transmisia lui Triplu Ve. În picioare, lângă birou, Ana Briceag, asistenta lui, freacă un ness. Nervozitatea șefului o face, pentru prima oară în scurta ei carieră diplomatică, să rateze spuma unui ness. Exact când Voicu termină de zis déjà vu, sună telefonul de pe canalul diplomatic. Anghel dă televizorul pe mut și ridică receptorul. — Anghele, te uiți? se aude vocea furioasă a directorului din minister. — Mă uit, domnule director. Îi face
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
a frumuseții, Afrodita s-a căsătorit cu zeul șchiop, hidosul Hefaistos, care era și fierarul zeilor. În privința nașterii ei există două legende: prima ar fi că este fiica lui Zeus și a Dionei, cealaltă spune că s-a născut din spuma mării. Cu toate că este căsătorită cu Hefaistos (Hephaestusă, a fost iubită de Ares, zeul războiului, Dionsos, Hermes și Poseidon, precum și de muritorii Anchises și Adonis. În antichitate voluptatea se Învăța În școli, așa cum se Învață azi scrisul și cititul sau cum
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
tutunul pielii mele într-o altă zi, cu tensiune arterială de silabe, cu puls de viață agățată în cuie bătute cu bine într-un alt an, într-o altă mare care are curcubee de glazură peste alge, maree, valuri cu spumă, și un zenit dulce-amețitor deasupra noi am primit note bune la bună purtarea de zi cu zi, dragostea mea la purtarea cu surferii singuratici din sufletele noastre împreunate la rostogolirea peste temperaturi extreme ne trezim cu greu din deschiderea aceasta
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și te mint spre ținutul diafan al câmpiilor de-argint. B3: Iar acolo, te oprești; și doar pasul tău ușor, în omăt strălucitor lasă urme viorii, de conduri împărătești, peste albele stihii. B1: Primăvară, unde ești? * F1: Baloane mari de spumă albă prin grădini și zarzării, și vișinii, și merii stau gata să se-nalțe din tulpini spre cerul primăverii... F3: Caisul nostru s-a gătit la poartă cu panglici albe, ca-n tablouri vechi, și cu zulufi de floare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aia și se revarsă vreun metru de clăbuc și-n el fi-mea care atunci avea și ea tot vreun metru și-un pic. Și clăbucul atârna să cadă jos. Fi-mea disperată plângea că pe duș nu venea decât spumă. Mă, ce-a făcut asta? Bâzâia acolo, o fi zis că se îneacă. Cine o mai scoate pe ea din cabină? Am apăsat io ce-am apăsat, până la urmă am oprit apa. Acuma cum să bagi spuma aia la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nu venea decât spumă. Mă, ce-a făcut asta? Bâzâia acolo, o fi zis că se îneacă. Cine o mai scoate pe ea din cabină? Am apăsat io ce-am apăsat, până la urmă am oprit apa. Acuma cum să bagi spuma aia la loc? Îi dau iară drumul la apă, iar venea numai spumă. Până la urmă și-a revenit. Probabil era băgat săpun lichid direct acolo. Până la urmă, am mai învățat ceva. Parcarea bolgie A doua zi, după ce-am mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
zis că se îneacă. Cine o mai scoate pe ea din cabină? Am apăsat io ce-am apăsat, până la urmă am oprit apa. Acuma cum să bagi spuma aia la loc? Îi dau iară drumul la apă, iar venea numai spumă. Până la urmă și-a revenit. Probabil era băgat săpun lichid direct acolo. Până la urmă, am mai învățat ceva. Parcarea bolgie A doua zi, după ce-am mâncat mit frühstück-ul, am plecat de acolo să mergem la Viena. Cu gând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
învârteau în cap... Nu-și mai aducea aminte de câte ori a fost scos afară din birou și rechemat... În minte i-a rămas doar figura unui căpitan cu tâmplele sure... Tocmai era scos din birou de un majur burduhos, care făcea spume la gură urlând: „Da’ unde te crezi? Pe cuptor la mă-ta? Să ne împui capul cu tot felul de povești? Ești bun de tribunalul militar! Așteaptă afară, să raportez tovarășului căpitan!”... După un timp, Costăchel s a trezit în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
după ajutor. Colegul M. a apărut În fața cantinei cu mașina. Împreună cu inginerul B., l-a așezat pe bancheta din spate, cu capul În brațele mele. S-a zbătut continuu pe tot parcusul drumului până la spital. Respira foarte greu și făcea spume la gură. În momentele În care părea că nu mai respiră strigam cu disperare: „Să nu mori, te implor , să nu mori, mai avem puțin până la spital”. Nu știu cât auzea din strigătele mele, dar În acele clipe, Începea să se zbată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]