10,656 matches
-
în român o a doua istorie, aceea a împreunării unei schizofrenice, Elisabeta Smeianu, cu o icoană a lui Iisus Hristos. Erupția de fantastic Odată cu istorisirea profesorului, în român erupe fantasticul. Un fantastic de o zguduitoare evidență, invenție a lui Dan Stâncă. Elisabeta este descrisă la început că o femeie care, în loc de sânge menstrual, elimină o stranie materie neagră și nu procreează: "avea impresia că tot pântecul era o gură de iad unde demonii mișuna și nu se pot hrăni decât cu
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
de acest fel se succed în cascadă. După ce medicul ginecolog pune la cale, din plăcerea diabolica de a manevră oameni, căsătoria dintre Elisabeta și Horia (episod și el fals, scris parcă de un emul al lui Nicolae Breban, ceea ce Dan Stâncă nu este), urmașul Cantacuzinilor decade că persoana socială, dar cunoaște și un fel de resurecție spirituală, având revelații uimitoare. Printre altele, crescându-i ochi pe tot corpul, inclusiv pe tălpile picioarelor, el "vede" tot ce se întâmplă în morminte (de
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
în morminte (de aici și titlul românului, Morminte străvezii). Cititorul accepta toată această aglomerare de fantastic, considerând-o deopotrivă un delir al personajului și o satiră funambulesca a autorului la adresa caricaturalelor vestigii de credință din România postdecembrista. Apoteoza satirei Dan Stâncă merge cu îndrăzneala artistică foarte departe, imaginându-si că în România s-a inaugurat controversată Catedrală a Mântuirii Neamului. El nu face obiecția, meschina, ca un asemenea edificiu monumental costă prea mult, ci se întreabă - epic - cum ar putea fi
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
impracticabile, comedie care începe cu inaugurarea oficială a sfanțului lăcaș (în prezența oficialităților, a mulțimii etc.) și sfârșește cu dărâmarea lui, cu ajutorul buldozerelor, ca pe timpul lui Ceaușescu, este de un haz nebun și provoacă, totodată, o tristețe sfâșietoare. Numai Dan Stâncă, dintre prozatorii români de azi, poate declanșa asemenea furtuni estetice în sufletul bietului cititor. Surpriză este și mai mare, în finalul românului, cănd profesorul Bălan le oferă gazdelor sale din Canada versiunea "reală" (prozaica) a întâmplării cu catedrală: "- Ce v-
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
Pantelimon. Dracu' știe cum a ajuns acolo..." Ca o sonerie stridenta, de ceas deșteptător, aceasta replică finală ne trezește până și din simulacrul de trăiri metafizice pe care romancierul ni le propusese batjocoritor. Scepticismul sau este total, fără remediu. Dan Stâncă, Morminte străvezii, român, București, Ed. Albatros, 1999, 266 pag.
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
când totul se poate (laudă)? Prozatori români apocaliptici Prestigioasa revista literară Apokalipsa din Republică Slovenia oferă cititorilor săi - în numărul 29/30 din 1999 - proza românească selectata cu bun-gust. Autorii români prezentați publicului sloven sunt Teodor Mazilu, Răzvan Petrescu, Dan Stâncă, M.M. Pavelescu, Cătălin Mihuleac, Miron Beteg, Ștefan Caraman. De 3000 de lei vulgaritate Revista Singurul atu (preț: 3000 lei, redactor-șef: Oana-Maria Savin) întrece, în materie de vulgaritate, tot ce a apărut vreodată în România. Iată, ca exemplu, prin ce
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17785_a_19110]
-
la începutul lunii decembrie 1937, unui număr de 30 de tineri poeți și prozatori, printre care, lista cuprindea nume bine cunoscute mai tarziu: Ștefan Baciu, Maria Banus, Ovid Caledoniu, Boris Desliu, Mihai Chirnoagă, Ion Frunzetti, Const. Gheorghe, Magda Isanos, Radu Stâncă, George Vaida, Nichita Tomescu ș.a., care semnând adeziunea, acceptau "cu toata însuflețirea să ia parte la "Gruparea scriitorilor tineri", cu tot elanul și cu toate credințele, dăruite prietenește pentru "Manifestul nopții albe". În numele grupului de inițiativă, apelul era semnat de
George Petcu si "Manifestul Noptii Albe" by M. Cosmescu Delasabar () [Corola-journal/Journalistic/17767_a_19092]
-
semnat de Marin Cosmescu. Împreună cu Laurențiu Fulga, G. Petcu a inițiat "Gruparea scriitorilor tineri", ce urma să ia ființă la 1 ianuarie 1938, la care își dăduseră adeziunea și alți poeți: Maria Banus, Ovid Caledoniu, Ion Frunzetti, Magda Isanos, Radu Stâncă ș.a. Gruparea plănuise și editarea unei revistei: Manifestul nopții albe. Notă: M. Cosmescu Delasabar, autorul prezentării și fisei bio-bibliografice, a fost coleg de facultate și de cămin cu George Petcu.
George Petcu si "Manifestul Noptii Albe" by M. Cosmescu Delasabar () [Corola-journal/Journalistic/17767_a_19092]
-
Moartea se extinde pretutindeni. Ea formează fondul lucrurilor, doar temporar mascată de aparența lor, dezgolindu-se nu o dată sub înfățișarea simbolului său obișnuit, osteologic. Însăși marea, leagănul consacrat al vieții, capătă un aspect mortuar, trosnind de oase: "Vin ploile prin stîncile roase,/ Ca printr-un puternic schelet,/ Și se vede din depărtare/ Cum își desfac ei trupul dinadins/ Să li se scurgă icrele în mare.// Nu vă-ngroziți cînd pietrele trosnesc,/ Și dacă vi se rup de sub picioare,/ Ca oasele de
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
vecinic doliu, de vecinice suspine,/ căci vieața-mi fu o lungă oftare de amor/ Zadarnică, perdută ca și cum n-ar fi fost!// Căci razele speranții și glasul mîngîierii/ Nu și-au vărsat lumina pe sufletu-mi tăcut,/ Și rătăcind ca dorul pe stîncile durerii/ În sînul meu amorul trăi necunoscut/ Și jalnic ca o floare născută p-un mormînt.// O tu, ce-aprinzi în pieptu-mi dureri neadormite!/ Cînd noaptea se coboară cu șoapte fericite/ Pe patul tău odihna și somnul a chema,// Poate
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
toate palierele. Încă din foaier, strigătul unor păsări și fîlfîitul lor din aripi te învăluiește treptat de peste tot, fără să te agreseze, să-ți scoată ochii, cum se spune, anunțîndu-te doar că te vei apropia, din ce în ce mai mult, de valuri, de stînci, de singurătate... Extraordinara aventură a marinarului Robinson Crusoe din York, scrisă de Daniel Defoe în 1719 a cucerit nu doar tehnica narativă a romanului (narațiunea la persoana întîi, romanul realist de ficțiune autobiografică), ci și orice tip de cititor, deschizîndu-se
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
avut șansa unei rapide instituționalizări precum exponenții primului val (Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe etc.). Poate și pentru noutatea izbitoare a producției d-sale, cu nimic specific îndatorată poeților noștri dintre cele două războaie, abruptă ca o stîncă spre care nu există poteci. Împrejurare care-l face, firește, mai enigmatic, mai incitant pentru critica ce, neputîndu-l încadra lesnicios într-o serie sau într-alta, e nevoită a-i glosa în primul rînd originalitatea. Cezar Ivănescu pornește de la o
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
Mircea Mihăieș Desprinderea încă unei hălci din partidul care, în 1996, părea la fel de solid ca stânca Gibraltarului, îi aduce în materie de dizidență pe țărăniști la scor de egalitate cu pedeseriștii. Ba chiar și cu liberalii. Tehnica despinderii aripioarelor, a dezlipirii butașilor de pe trunchiul-mamă a devenit în România post-ceaușistă singura regulă a vieții politice. Un semn
Ferește-mă, Doamne, de dizidenți, că de partid mă apăr singur! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17327_a_18652]
-
mesteceni-aluni/ în umbra lor verde de miere// se va fi-nvelit sfințit de polen/ păianjenul casei acum/ ții minte un cal înclină-te-n gînd/ spre blînda lui umbră de fum// feuda cu flori ca-n straniu căuș/ coboară spre micile stînci/ rîzînd mă gîndesc în fîntînă să cad/ crezînd că-am murit să mă plîngi// ce joc rămuros în simplu veșmînt/ un alb fără pată sub cer/ și uite că trec lungi trenuri spre șes/ și rupt e întregul mister// și
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
înalță din trâmbița ta, o serafime, o serafime/ Aripile tale mai albastre decât eternele zboruri/ risipesc pretutindeni, prin spații, uitatele spaime și doruri/ În orașe străine se prăbușesc catedrale din înaltele înalturi/ se nasc eterice sfere de gheață peste eterice stânci și bazalturi/ Și totuși ce bucurie și câtă, o, câtă uitare de sine/ risipesc prin apusuri seninele, calmele ghețuri alpine/.../ Atâta, atâta beție de sunete reci și sublime/ se înalță din trâmbița ta, o serafime, o serafime,/ Păsări albastre și
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
clasice și prind în forme lapidare imagini, înduioșări, tresăriri, încântări. Din cele nouă poeme am să mă opresc, mai întâi asupra celor două scrise în colaborare cu Șerban Codrin, și el un poet dedicat poiețicii japoneze. Acestea, Turnul astrologilor și Stâncă în spațiu sunt adevărate bijuterii lirice și merită reținute de orice amator de poezie românească. Tipicul cere că unul dintre poeții participanți la dialog să lanseze o secvență de trei versuri pentru că celălalt să-i replice. Atât cred eu că
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
alt distih al lui Codrin - "aceleași brazde hrănesc/ și râma si-mpăratii". O meditație asupra cuplului în lume, supus rigorilor universului, dar și celor impuse de condiția umană, Turnul astrologilor este un poem de referință pentru opera poetica a amândurora. În ceea ce privește Stâncă în spațiu, imaginea de debut este una cutremurătoare asupra condiției omului în univers: "după o stâncă/ tăul încrețit de vânt/ conține spațiul", scrie Constantin Severin, pentru că Șerban Codrin să-i replice "pentru-a clatină munții/ arunc măcese-n apă", iar această
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
lume, supus rigorilor universului, dar și celor impuse de condiția umană, Turnul astrologilor este un poem de referință pentru opera poetica a amândurora. În ceea ce privește Stâncă în spațiu, imaginea de debut este una cutremurătoare asupra condiției omului în univers: "după o stâncă/ tăul încrețit de vânt/ conține spațiul", scrie Constantin Severin, pentru că Șerban Codrin să-i replice "pentru-a clatină munții/ arunc măcese-n apă", iar această tensiune este menținută până la final. Cele două poeme au fost publicate inițial în volumul lui Codrin
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
spirit critic, luciditate, profesionalism, scepticism în fața înnoirilor improvizate) în confruntare cu opacitatea sau ostilitatea altor curente de gandire din epoca. În Cartea Oltului, Geo Bogza relatează momente din "viață" unui râu, arătând cum izvoraște acel rău din munți, cum întâlnește stânci pe care trebuie să le învingă printr-o măcinare lentă, cum se lățește în câmpie, cum inundă sate, cum își schimbă uneori albia, cum se varsă în cele din urmă în Dunăre. În mod similar, cu aceeași lentoare maiestuoasa și
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
e o muzică în sine, precum un ghid cîntător, precum un atlas simfonic: "Interzis îmi e și umbrosul Varese,/ calmul Capolago și chiar sacrul Urcuș/ unde Fecioara își are biserică săpata în piatră,/ nici vorbă s-ating mănăstirea Caterinei a Stîncii/ platonic oglindindu-se în adîncul din Lago Maggiore,/ amniotica anamneza: Grădină Maicii Chiliilor răsfrîntă-n Egee,/ stupul din Athos, cum numele văii Iserului/ surprinzîndu-te la intrarea în Delfi" (Elegia italica). Așadar adorația divinului în lume devine tot mai mult senzorială, aidoma
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
Dar multe dintre ele n-ar fi existat în lipsa lui. Sau ar fi arătat altfel. Istoria presei culturale ar fi fost diferită. Cînd mă uit în urmă și-l văd pe Roger - neobosit că o furnică și neclintit că o stîncă - la biroul lui, aplecat peste șpalturi, cu telefonul la ureche și cu o imensă carioca în mînă, îmi dau seama că pînă și cele mai neliniștite și periculoase epoci din trecutul nostru recent își aveau partea lor de stabilitate și
Roger by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17477_a_18802]
-
Dan Stâncă E greu și ușor totodată să explic de ce m-a nemulțumit expresia "Literatura zilei" folosită de Cristian Tudor Popescu în eseul cu același titlu publicat în România literară lunile trecute... într-un fel sunt de acord cu o asemenea literatura
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
și obiectele capătă contur. Suntem într-un fel de bistro dintr-un orășel scandinav. Luminița era a scalei unui tonomat, din difuzorul căruia continuă să se audă melodia de la început. Prin fereastra mare din dreapta se pot zări vag, prin ceață, stâncile țărmului și apa verzuie din fiord. Înăuntru, pe toată lungimea fundalului un bar. În spatele lui se află Arne. E un bărbat solid, între două vârste. Șterge cu un șervet alb un pahar. Îl privește o clipă în zare. Pare mulțumit
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
Mircea Mihăieș Prestația lamentabila, fără excepție, a partidelor politice autohtone ridică un serios semn de întrebare asupra funcționării democrației în România. Minciună decembrista a așezat societatea romanesca pe spinarea umedă a unei stânci gata să se fărâmițeze. Cu o astfel de temelie, cu blocarea încă din prima clipă a accesului la adevăr, tot ce am construit riscă să se prăbușească asemeni unui castel din cărți de joc. Iar protagoniștii - politicieni, jurnaliști din presa
Conturile noastre n-au asemănare! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17599_a_18924]
-
teze demiurgice, din lumea zeilor, tot ce se stabilise odată era de neclintit, sustras judecății critice prin voință divină. Istoria comunismului este marcată de anatemizarea celor ce au încercat să scoată ideile din imobilism, sfârșind ca eretici, trădători, contrarevoluț ionari. „Stânca tunată“ de care se izbea orice minte vie depășind inhibiția ecleziastă, orice tentativă de adaptare a gândirii la real, a adus un rău enorm teoriei marxiste, provocând repulsie. A fost statuată platitudinea ca mulaj al personalității militante, s-a oprit
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]