1,505 matches
-
aprilie până în august. Este o specie monogamă, la care perechea se păstrează pentru toată viața, manifestând totodată și o afinitate mare pentru locurile de cuibărit, construindu-și cuibul în colonii stabilite în crevase sau pe pereții verticali din habitatele stâncoase. Adesea la începutul unui sezon nou de reproducere cuibul de anul trecut este reutilizat, după ce este reparat. Cuibul are formă de cupă și este construit din pene, paie, mușchi, diverse fibre vegetale, pe care drepneaua le sudează utilizând saliva
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]
-
săptămâni și sunt hrăniți de părinți numai cu insecte. Această specie este slab adaptată la mersul terestru. 5. Perioade critice Mai - iulie 6. Cerințe de habitat Este o specie ce poate fi întâlnită cu climă temperată și mediteraneană, preferând zonele stâncoase, calcaroase sau cu maluri înalte argiloase, fiind prezentă de la altitudinea de 100 m până la 2.000 m. Poate fi întâlnită și în anumite localități, dacă acestea au în preajmă habitatul preferat de stâncărie. Hrana este constituită din insecte adulte
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]
-
Mării Negre împotriva poluării, semnat la Sofia la 14 iunie 2002. În partea de sud a țărmului românesc există o mai mare diversitate și o concentrare a populației de pește datorită calității mediului, disponibilității surselor de hrană, existenței unui substrat stâncos și condițiilor de salinitate mai ridicată. În partea de nord a litoralului se întretaie liniile de migrație a speciilor de pește, zonele de reproducere și creștere larvară, datorită caracteristicilor geomorfologice: complexul lagunar, platoul marin subacvatic, aportul Dunării (dulcicol, sedimentar, încărcat
PLAN din 9 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276243]
-
Nuova. Aici vin torinezii să-și petreacă zilele de weekend, să facă un grătar, sau să-și plimbe copiii, existând construite pentru ei nenumărate obiecte de joacă. Când intri în parc poți crede că ești undeva într-o zonă împădurită, stâncoasă, plină de roci, existând amenajate în acest sens grădini special destinate, unele trandafirilor, altele rocilor, sau pentru plimbarea celor romantici, dornici de a-și declara persoanelor iubite, dragostea lor. De asemeni pe peluze existau fixate un fel de statuete metalice
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377281_a_378610]
-
același jurământ nerostit. Lumina aurie începu să slăbească în intensitate și oglinda-perete să se tulbure. Sensibilizați acum de-atâta necunoscut și neînțeles, se strânseră unii în alții, privind speriați în jur. Doar Americanul avu curaj să se apropie de peretele stâncos și să-l atingă cu mâna. Ultimele imagini din oglindă pieriră odată cu căderea unui întuneric deplin... Americanul stătea de ceva timp cu mâna dreaptă lipită de perete. Surprinzător, nu era rece, nici umed, cum părea. Parcă pulsa, transmițând o emoție
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
corbi ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de negură și nelinișteau caii. Pentru a nu se pierde în întunecimile de cerneală ale Văii Întunericului, grupul se aținea mereu în apropierea malurilor Râulului Negru, ale cărui izvoare se aflau ascunse în măruntaiele stâncoase, sub temeliile Muntelui de Foc, chiar acolo unde cele două creste ale muntelui se împroșcau reciproc cu șuvoaie de foc și pucioasă precum doi uriași dragoni înfuriați și se băteau în capete încă de la facerea lumii. Muntele nu se zărea
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
han mongol și împărăția regelui creștin al kara-kitaienilor și naimanilor. Albul imaculat al zăpezii care puțin mai devreme se așternea peste Valea Întunecată precum un lințoliu al virginității, fusese profanat de sângele victimei hăituită de prinț. Odată ajunsă la poalele stâncoase, fiara muribundă din cauză că pierduse prea mult sânge încerca să se piardă cu ultimele forțe printre crăpăturile adânci dintre stânci, către inima muntelui. Săgeata de Argint însă l-a ajuns și lupta dintre cele două sălbăticiuni se vădea tragică. Fiara rănită
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
împotriva vânturilor și a secetei care au fost plantate în Bărăgan au fost furate iar acum sunt periclitate culturile agricole. Există o specie, molid-ul (pomul de crăciun cu cetină circulară pe rămurică) care crește, cu rădăcini superficiale în zone stâncoase, singura care, întotdeauna, a fost exploatată în ras, adică toți copacii din zonă. Dacă s-ar face răriri ca la celelalte specii pădurea ar cade la prima vântoasă. Copacii se doboară prin smulgerea rădăcinilor unul de câtre altul cum cad
AMINTIRI DIN PĂDURI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378895_a_380224]
-
Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016 Toate Articolele Autorului De dor... Te- am visat și mi- e dor, Cu ochii tăi verzi și frumoși De aici, dintre umeri de nor, Dintre brazi și munții stâncoși. Dorul e viu, mătăsos și curat Și mă- mbracă- n mantii discrete Cu țesături de tafta si brocart Foșnind unduios în trupu- mi și-n plete. Te simt, te port, te duc cu mine oriunde Ești în genele mele și-
DE DOR... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378989_a_380318]
-
începură să vadă mai bine,mai clar. Cobora fără grabă când, iată în stânga lui văzu cu uimire o despicătură în stâncă. Oare avea vreo halucinație ? Știa muntele ca pe propriul buzunar și nu își amintea de această intrare în peretele stâncos, dar cărăruia de foc îl adusese acolo. Deasupra intrării erau câteva ramuri de jnepeni, cu multă iarbă mai lungă, păioasă și rugi ce mascau intrarea. Abia acum conștientiză că în fața lui, de parcă ar fi fost un ghid, ceva asemănător unei
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
află una dintre cele mai interesante mănăstiri, Nămăiești, aflată într-o stâncă prin care iese turla și câteva ziduri. Din cochetul orășel de munte se ramifică o serie de trasee turistice spre Masivul Iezer-Păpușa sau spre culmile dantelate cu abrupturi stâncoase ce lucesc în soare ale Masivului Piatra Craiului. Șoseaua șerpuiește pe pantele muntelui până sus oferind ochilor panorame și priveliști de basm”. (capitolul 2, „Bulevardul din Carpați”) Prăsim cu mare greutate cărările și priveliștile care ne-au fascinat din jurul Platoului
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
de nori, ceață, stânci, arbuști și cer, creează prin neuniformitatea lor o imagine plină de armonie. La coborâre ești întâmpinat de cascade al căror tumult se propagă în unde sonore către creste, în timp ce șuvoiul de apă se lovește de pintenii stâncoși. (capitolul 3, „Transfăgărășanul și splendorile sale”) De pe Transfăgărășan coborâm și o luăm la stânga pe sub poala munților și ajungem în mirifica și sacra vatră a Vâlcii, populată în antichitate de tribul burilor, unul dintre cele mai viteze triburi dace. Aici pe
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
Bistrița, unde se află moaștele Sfântului Grigore Decapolitul, iar la intrarea în spectaculoasele chei ale Bistriței, Arnota. Apoi pe lângă munte spre Olănești, Mănăstirile Pătrunsa, Jgheaburi, Sărăcinești, Iezer, unde se află moaștele Sfântului Antonie și undeva, mai sus, în surplomba abruptului stâncos se găsește Schitul Pahomie. Toate aceste palate ale creștinismului ortodox românesc cu istoria lor sunt construite într-un cadru pitoresc care îți încântă privirile și-ți aduc liniște sufletească. Este necesar de amintit biserica din adâncul Salinei de la Ocnele Mari
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
calcă pașii. În defileul Jiului ochiul și sufletul nu se mai satură de concretețea frustă a verdelui, a pereților munților, de cascadele făcute de Jiu sărind peste pintenii pietroși : „În Defileul Jiului șoseaua este străjuită de o parte de pereții stâncoși, iar de cealaltă de valea adâncă a râului ale cărui ape se rostogolesc zgomotos peste pintenii de piatră în mici cascade. Verdele brazilor, cenușiul stâncilor, licărul apei și adierea vântului cu pletele-i mătăsoase te cuprind în vraja munților. Alături
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
aceste păduri fără de sfârșit, ar fi văzut că ele nu erau lipsite de ființe mișunând în desișul lor. Mai pe lângă mlaștini, sau pe lângă pâraie, puteai vedea căprioare și cerbi păscând în voie puțina iarbă neînghițită de întunericul pădurii. Pe colțurile stâncoase ale munților înalți priveliștile erau ceva mai vesele. Pădurea pierdea tăria, apăreau copaci mai pricăjiți. Iar și mai sus, acolo unde colții stâncilor începeau să amenințe privirile, începeai să te trezești cu priveliști de basm: poienile năpădite de viețuitoare ieșite
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
această temerară drumeție. Mă încuraja entuziasmul lui. Vorbeam rar, în schimb depuneam mari eforturi ca să depășim toate obstacolele pe care le întâlneam în cale. Începusem să urcăm povârnișul mai abrupt al unui munte care, după configurația terenului - abundent în colțuri stâncoase și acoperit cu arbori doborâți și încurcați în fel și chip - prevestea a fi culmea cea mai înaltă unde, după socotelile mele, ar fi trebuit să fi căzut meteoritul după care umblam de atâta vreme. Pe măsură ce urcam, căutam permanent să
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
ce se petreceau în sufletul meu. Căci zilele din acea toamnă erau splendide, cu cer albastru-curat, cu pajiști verzi de otava satului de la poalele muntelui... În jur, până departe în zare se vedeau crestele înalte ale munților, cu acele vârfuri stâncoase însemnate pe mai toate hărțile turistice. Spectacolul cel mai mare a venit abia când au început să se îmbrace în haine aurii ori roșii coroanele tuturor fagilor și mestecenilor de prin pădurile verzi de conifere, odată cu înăsprirea vremii de toamnă
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
plutească pe suprafața lui, dispare imediat. Numele lui este Oceanul Fără Sfârșit și aceasta doar pentru că nimeni nu a reușit vreodată să descopere unde se termină imensa întindere de apă de la capătul pământului. Oamenii se fereau să ajungă la țărmul stâncos, nu numai de teama de a nu dispare la cea mai mică adiere care sufla dinspre ocean, ci și din pricina regelui Algus, stăpânul apelor misterioase, un tiran după spusele celor mai mulți, care stârnea din senin furtuni cumplite, cu valuri mai înalte
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
locul în care fusese răpită Anemona. Perluță își simțea inima bătându-i în gât și micuțele aripioare înțepenite de emoție, căci bănuia că bătrâna mergea să-i ducă prințesei de mâncare. Nu peste mult timp, Coral ajunse în fața unui turn stâncos, păzit de uriașa caracatiță de care scăpase Perluță cu ajutorul Anemonei. Tentaculele erau întinse pe tot peretele turnului, iar corpul diform ar caracatiței acoperea mica deschidere care ar fi trebuit să-i țină prințesei loc de fereastră. Coral deschise poarta turnului
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
mare de locul în care era închisă fata lui Algus, așa încât uriașa caracatiță să nu-i poată simți. - Aștepați-mă aici, le șopti Arin, mă duc în recunoaștere. Caracatița adormise în vârful turnului, iar tentaculele îi atârnau de-a lungul pereților stâncoși, mișcate de curenții oceanici, ca niște ierburi, lăsând să se vadă deschizătura care ținea loc de fereastră. Prințul mărilor înotă cu grijă până în apropierea turnului și privi înăuntru. În încăperea mică, pe singurul pat așezat lângă perete, dormea o arătare
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
a escalada infinitul acelei granițe, de a trece dincolo de el. Era atrasă de uriașul munte de piatră ce-i măcina ființa ... La început urcușul părea ușor. Se agăța de imperfecțiunile materiei pentru a-i sorbi desăvârșirea. Ca niște noduli muntele stâncos și-a presărat făptura cu pietre. Dariana se ajuta în drumul spre eternitate de acele bucăți ivite din stâncă. Dacă la început calea stâncii era accesibilă, cu cât înainta mai mult trupul n-o mai asculta, devenea greoi, iar scările
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
-i cunoască nectarul. O lăsa să alunece. Golul adânc îi aștepta căderea cu brațele deschise. Nu mai avea putere. Pietrele de care-și ancorase picioarele deveneau din ce în ce mai alunecoase. Mâinile ei nu mai găseau susținere. Simțea că se prăbușește. Deasupra muntelui stâncos albastrul norilor scălda firicele de iarbă proaspătă. Săgețile solare i-au inundat ochii cu lacrimi. Așa, ancorată de peretele neted, trudită de dorința de a-i gusta Edenul și de frica neființei, Dariana deschidea ochii în zorii fiecărei zile și
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
În fața ei se afla o măsuță plină de file pe care-și însemnase timp de o lună frământările. A privit acele hârti împrăștiate pe lemnul lucios și a zâmbit. - Parcă aceste hârti ar fi mâinile colțuroase ce mi le întindea stâncosul munte, și-a spus Dariana. Acum înțeleg. Mesajul visului era atât de simplu dar eu am refuzat să-l văd. Stânca pe care am urcat în fiecare noapte, cu fiecare vis, era stânca vieții mele. Mă agățam de iluzii crezând
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
câte unul ici-colo. Caut pădurea în locul unde părea mai afectată. Aha! Iată, acolo, în depărtare, într-una din nenumăratele văi, se vedea ceva ca o ceață de praf care se împrăștia încet. Iar pe șirul de pietre de pe povârnișul acela stâncos, de munte, ca și pe bradul de deasupra stâncilor, se vedea reflectată o palidă lumină, abia perceptibilă. Îmi concentrez obiectivul telescopului, cu mai multă atenție, în acel loc. Da, acolo e ceva! Acum văd chiar bine o oarecare iluminație pe
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
maiestuos și pacific ocean, Oglindind veșnic cerul ca într-o fereastră. Și crescută-n candoare de delfinii cei buni, Se-nvelea doar în algele verzi, mătăsoase Și era fericită când căluți mici și bruni O purtau în viteză prin adâncuri stâncoase. Și avea mulți prieteni în adâncul tihnit, Răsfățată de pești, de meduze mițoase, Si de scoici ce de dragu-i zămisleau chinuit Boabe mari și perlate albe, roz, prețioase. Dar crescut-a copila și în ochii ca zarea Se-oglindeau acum
MICA SIRENĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381374_a_382703]