980 matches
-
Ray. A studiat sala. —Avem vreun Ray aici? Hai, Ray, știm că ești undeva acolo. Un bărbat solid s-a ridicat în picioare. Purta o cămașă în carouri enormă și avea o chică de țărănoi îmblânzită cu briantină; părea foarte stânjenit. —Tu ești Ray? A dat din cap și a luat cu grijă microfonul. —Ray, zise Neris râzând, mi se spune că nu crezi câtuși de puțin în porcăriile astea extrasenzoriale. Așa e? Ray a spus ceva care nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
alăturată s-a întors și s-a uitat lung la noi. Le-a zis ceva tovarășilor de echipă și toți ne-au studiat, apoi s-au strâns mai aproape unii de ceilalți, vorbind simțitor mai încet. Eu și Mitch păream stânjeniți. —E puțin cam urât din partea lor, a zis el. —Știu. Vreau să spun, e pentru scopuri caritabile. Faptul că nu puteam să auzim răspunsurile celorlalte echipe era un handicap serios, dar, din când în când, știam răspunsul. Ce este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
văd cărțile. Cu mișcări abrupte, Joey a sărit, a apăsat cu furie pe întrerupător și s-a aruncat la loc pe scaun. —Mulțumesc, am murmurat. La lumina becului, toate florile și lumânările și căpșunele și ciocolatele au părut deodată puțin stânjenite. Bănuiesc că vrei să opresc și muzica să te poți concentra, a zis. Nu. Chiar îmi place Bolero-ul lui Ravel. Îmi părea rău să le stric scena seducției, dar nu-mi dădusem seama că aveam să fiu în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ușor ironică. Oh, da? Am un bonus. Am făcut o pauză, lăsându-i să aștepte, apoi am arătat spre cicatrice. — După cum probabil că ați observat, sunt fericita posesoare a unui chip brăzdat de o cicatrice. I-am lăsat să chicotească stânjeniți. În cele două săptămâni de când am început să folosesc Formula 12, a avut loc o ameliorare de proporții. Mi-am fotografiat cicatricea chiar înainte de a începe să folosesc crema. (Era de fapt după prima noapte, dar nu contează.) Deja se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
așteptam să fug; am pornit-o pe jos spre casă. Deși aș fi preferat să nu mă gândesc la asta, mi-am dat seama ce ușor era să interpretezi greșit relația dintre noi. Oare nu de asta fusesem atât de stânjenită când Ornesto ne-a văzut împreună la concurs? Și oare nu de asta nu le spusesem lui Rachel sau lui Jacqui despre el? Vreau să spun, eu știam adevărul și Mitch îl știa - dar oare Aidan îl știa? Aidan, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ai crezut că Tessie O’Grady i-ar fi deschis pur și simplu ușa unei necunoscute care o ruga să-i dea drumul la toaletă? Știi câte persoane au atentat la viața acestei femei? N-am zis nimic. Eram prea stânjenită. Și nedumerită. Dar cred că spunea că mi-au dat slujba pentru că sunt un detectiv foarte prost. Și cine era acest „noi“? Din „noi te-am ales“? Cu siguranță nu era Harry Big, ci o persoană în cârdășie cu Detta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zis. Oarecum sexy și intimidant. Îmi plac pantofii tăi. —Mulțumesc. Știi, Nicholas, îmi cer scuze că nu te-am mai sunat. Treceam printr-o perioadă foarte grea. E în regulă, înțeleg. Sincer. — Te mai duci la Leisl? am întrebat, puțin stânjenită. A clătinat din cap. — Ultima dată am fost acum vreo patru luni. Nu mai merge nimeni din vechea gașcă. În chip ciudat, am simțit o oarecare tristețe. —Nimeni? Nici măcar Barb? Sau Fred Strigoiul? — Nu. —Oau. După un scurt răstimp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
teme... Fruntea tatei se încrețise. Era nedumerit. Nu e toată treaba puțin cam... cum ziceți voi? —Mângâietor-delicată, i-a șoptit Jacqui sonor din rândul din spate. —Așa, mângâietor-delicată. Apoi și-a dat seama că persoana care vorbise era Jacqui și, stânjenit, și-a lăsat capul în pământ. Încă nu depășise momentul cu mailul despre scrabble. —Nu-mi vine să cred că un drogat este proprietarul unui hotel, a zis mama. Chiar dacă e unul micuț. S-a uitat în jur la sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Procesul meu de reevaluare a continuat rapid. După ce am comandat am zis: —Trebuie să te întreb ceva. — Dă-i drumul. Când ai vorbit cu Neris Hemming ai crezut cu adevărat că ea primea mesaje de la Trish? —Mda. - A șovăit. Părea stânjenit. - Știi... A râs puțin. —Uite. În perioada aceea, o luasem razna. Uitându-mă în urmă, îmi dau seama că eram de-a dreptul nebun. Aveam nevoie să cred. A dat din umeri. Poate că a contactat-o pe Trish, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
probabil să mă duc la fund de tot. — Îți amintești că mi-ai zis că a ghicit numele voastre de alint? Cele pe care le aveați tu și Trish unul pentru celălalt. Care erau? O altă ezitare, un alt râs stânjenit. —Mitchie și Trixie. Mitchie și Trixie? Aș fi putut să ghicesc asta pe gratis. —Mda. Ei bine, după cum spuneam, și-a făcut efectul la acel moment. —Cum te simți acum în ceea ce privește totul? A reflectat, privind în depărtare. —Uneori e la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
priveam altfel. Îmi strânsese puternic mâna, însă cuvintele lui n-au fost un simplu salut: — Ca și mine, și tu ești străin în blestematul ăsta de oraș. Tonul nu era întrebător, vocea nu era scăzută. M-am uitat în jur, stânjenit. Mi-a spus mai departe: — Nu te teme de fasioți, sunt prea îndopați cu știință pentru a mai avea urmă de curaj. Aproape că striga. Mă simțeam inclus, împotriva voinței mele, într-o ranchiună care nu-mi aparținea. Am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-și ascundă neliniștea și totodată ca să ne cerceteze intențiile, alese, ca de obicei, modul glumeț de discuție: — Nu mai putem așadar să ne adunăm între noi, florentinii, fără să nu fie printre noi și un maur! Papa avu un zâmbet stânjenit. Giovanni nici măcar nu zâmbi. În ce mă privește, am răspuns pe același ton și cu un gest de agasare evidentă: — Nu ne mai putem aduna între noi, Medici, fără să nu ni se alăture și poporul! De data asta, râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
parte, își dăduse cuvântul că se va întâlni cu Pinky în dimineața următoare și, în definitiv, era un băiat de treabă... Pe de altă parte, imaginați-vă ce ușor și plăcut ar fi dacă ar rămâne. Și totuși, se simțea stânjenit cedând așa ușor după ce stârnise o asemenea agitație în fața familiei sale și se încăpățânase atât de multe zile. Se gândi la Pinky și la toatele bilețele și cadourile ei, la cum îl mușcase de ureche și la cum îl lovise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
unul din neîndurătorii portari ai lui Dumnezeu, „să vă schimbați“. Cu buze și ochi strânși înfrunta zeflemeaua mulțimii în trecere prin după-amiaza zilei, tinerii, străinii apatici te hainele lor lungi. „Nu e cazul“, spunea el, „să vă simțiți așa de stânjeniți.“ Oricum, abia dacă îl puteai auzi din cauza tobei și a apei de ploaie din aer. O, te înșeli, amice. Cerul e atât de stânjenit. Copacii din scuaruri își țin capul în pământ și copertinele de pe stradă acoperă cu grijă fațadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
atât de stânjenit. Copacii din scuaruri își țin capul în pământ și copertinele de pe stradă acoperă cu grijă fațadele ude și roșii ale magazinelor. Ziarul de seară din cutia lui e stânjenit Ceasul de deasupra ușii de unde vorbește bătrânul e stânjenit. Până și toba e așa de stânjenită. * — Pentru numele lui Dumnezeu, cum ai reușit să ajungi în halul ăsta? — Ai dreptate, cățea ce ești, asta e! — Asta e ce? — Fir-ar al dracului să fie, că niciodată nu ești aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
țin capul în pământ și copertinele de pe stradă acoperă cu grijă fațadele ude și roșii ale magazinelor. Ziarul de seară din cutia lui e stânjenit Ceasul de deasupra ușii de unde vorbește bătrânul e stânjenit. Până și toba e așa de stânjenită. * — Pentru numele lui Dumnezeu, cum ai reușit să ajungi în halul ăsta? — Ai dreptate, cățea ce ești, asta e! — Asta e ce? — Fir-ar al dracului să fie, că niciodată nu ești aici când dau telefon din State! — O fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în căutarea vreunui amic în smoching. Femeile păreau destul de aranjate, dar masculii erau mai toți îmbrăcați ca la birou. Ar fi trebuit să mă îmbrăcat ceva mai simplu. Hotărât lucru. Nu era nici o mirare că Martina se simțea așa de stânjenită. Și dintr-o dată mi-a trecut prin minte că pe scenă aș fi sărit mai puțin în ochi decât o făceam aici, în sală. Din fericire, probabil că văzusem filmul sau versiunea pentru televiziune a lui Otello, deoarece, în ciuda absenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai mică decât cea dată de formulele anterioare. Am admis că la capătul tubului în care se găsește buza apare un ventru, în timp ce în realitate deoarece tubul nu este, de fapt, deschis complet (la acest capăt vibrația aerului fiind parțial stânjenită), distanța până la primul nod este mai mică de λ/4. O situație asemănătoare avem în cazul tubului deschis și la celălalt capăt, produsă de faptul că reflexia nu se face chiar pe planul care trece prin marginile tubului, ci ceva
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
ofer ceva de băut? Marele Lokki trăia într-o caravană, la marginea orașului X. Mai erau pe-acolo un cal între hulube și o asistentă a magicianului, extrem de frumoasă și foarte proastă. — Lotti, i-a explicat Deggle cu un aer stânjenit. Lokki și Lotti, înțelegi. în sufletul lui Vultur-în-Zbor se aduna frustrarea, frustarea acumulată timp de secole. — Deggle, a spus el, neluând în seamă protestul neliniștit al Marelui Lokki, cred că e timpul să încetezi să mă mai prostești. — Dar, dragule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
limitată. Așa că, una peste alta, ne-am gândit că soluția cea mai bună ar fi, dacă mă-nțelegi, să folosim unul din veșmintele doamnei O’Toole. Te rog să accepți scuzele noastre nesfârșite dacă te-am făcut să te simți stânjenit. Dar te asigur că regulile decenței nu au fost încălcate, iar doamna O’Toole a părăsit încăperea în timpul procesului de dezbrăcare. — Sunt convins, zise Vultur-în-Zbor, încercând să-l liniștească pe omul cel vorbăreț și surescitat și, amintindu-și regulile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dar sigur că nu îi puteam spune ei asta. Ți-a spus cumva Geneviève că a decorat ea casa? a întrebat Suki cu același ton ostil. Nu trebuia să spun nimic ca ea să continue să vorbească, doar să par stânjenită. —Doamne, știam eu! Din cauza asta nu am reușit niciodată să-mi fac o firmă de design interior - sunt sigură că le-a spus tuturor că ea a aranjat casa. ceea ce e complet fals eu am făcut chiar și finisările la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
În locul ei s-a așezat fata cu ochelari care, din senin, a început să cânte „Mulți ani trăiască“. Am urmat-o în cântec, dar, cum nimeni nu mai cânta, am repetat de câteva ori după ea, apoi ne-am oprit stânjeniți, privind fiecare în altă parte. Ochelarista mai să plângă. Țuguiase buzele și mă privea de parcă aștepta să dau tonul la marșul funebru. I-am făcut semn că nu am tuba mare la mine și am dat să mă ridic, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am îndrăznit să mă apropii de tine, i-am răspuns tot în gând. Ți-ai fi spus că sunt un derbedeu oarecare. Poate nici atât. O lichea strecurată între voi, cei cuminți. De fapt, nu-i disprețuiam, a revenit ea zâmbind stânjenită, ca și cum ar fi făcut o gafă teribilă. Mai degrabă cred că, dacă băiatul acela mi-ar fi plăcut, mai știi, poate aș fi făcut și eu banda împreună cu el. Cine știe... Viața asta e așa de ciudată, că faci câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ghinion cumpărătorului cinstit“. Mergând spre ieșirea dinspre Bulevard, mă tot cerceta din profil. Ridica din umeri și își continua vorbele. De ce mă tot studiați? l-am întrebat la un moment dat. Credeți că sunt de furat? — Nu, a râs el stânjenit. Nu-mi pasă de unde le aveți. Mă uit la dumneavoastră, așa, puțin nedumerit. Semănați cu cineva, dar nu știu cu cine. Ne-am mai întâlnit cândva? — Nu știu. Nu cred. N-am avut de-a face cu vânzări de-astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fiu atentă la detalii, iar decadele de socializare forțată alături de Will Îmi dădeau Încredere că puteam vorbi cam cu oricine despre orice - și să par chiar interesată, deși pe dinăuntru Îmi venea să urlu de plictiseală. Întotdeauna mă simțeam puțin stânjenită, puțin nelalocul meu, dar puteam să dau din gură În orice situație, ceea ce Îi convingea pe oameni că aveam talent În societate. Și, bineînțeles, numai gândul că trebuie să printez CV-uri și să merg la interviuri părea mai groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]