4,267 matches
-
cu tine, prostule! Însă lucrul acesta este pe cât de adevărat, pe atât de tulburător și de nesănătos fericirii... Și, cu toate că mă chinui în permanență să mi-l scot naibii din minte, el se încăpățânează să revină mereu la loc, astfel stăruind cu îndârjire împotriva mea! Asta mă face să fiu trist, încruntat și fără speranță mai tot timpul. Totuși, mai exact, ce anume este tristețea? Aici, cred că sunt tot atâtea răspunsuri corecte, câți oameni nefericiți sunt pe lume, căci fiecare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
liniștea. Cel ce aleargă să-și adune multe nu va dispune de timp pentru a se bucura de ele. Bucurați-vă de viață și, pentru toate, mulțumiți lui Dumnezeu. Cu oamenii din jurul vostru, vecini, colegi de muncă, prieteni să vă stăruiți totdeauna să fiți corecți, nu supărați pe nimeni, ajutați pe tot omul dacă puteți. Numai trăind în pace cu toții veți avea pace și voi. Să nu râdeți de nimeni niciodată, că fiecare om este diferit, pe unii oameni îi poate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
voastre. Sunt persoane care se vor bucura atunci când vă va fi greu, și sunt persoane care se vor întrista pentru binele vostru. Să nu țineți mânie în voi, nici supărare, că acestea nu-l lasă pe om să se roage. Stăruiți-vă să iertați și să uitați tot cuvântul sau fapta rea a celor ce vă vor supăra. Știu că nu este ușor de făcut acest lucru, mai ales când te doare mult sufletul, dar dacă dorești să ierți și ceri
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tradiției despre care dogmatistul rus Vladimir Lossky spunea că „este viața Bisericii în Duhul Sfânt”. Iată, în ce admirabil context, ne reîntâlnim iar cu lumina candelei aprinse: „Copiii noștri nu știu multe (tradiții, a. n.), eu le povestesc și mă stărui să păstrez aprinsă candela pe care părinții noștri ne-au transmis-o aprinsă. Vreau, ca și ei, s-o primească aprinsă și să o transmită tot aprinsă, la timpul potrivit, copiilor lor.”. „Părinții noștri - două candele” - evidentă continuarea ideatică cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
adevărați „îngeri păzitori”: „Mereu m-am întrebat, de unde, oare, atâta dragoste în tot ce făceau pentru noi? Cu dragoste ne învățau, cu dragoste ne certau, cu dragoste ne primeau și tot cu dragoste ne iertau atunci când greșeam. Pe toate se stăruiau să le facă bine și corect. Câtă dragoste puteai vedea la ei, tot atâta frică de a nu greși înaintea lui Dumnezeu, puteai vedea. Aveau frică și dragoste de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii și dragostea de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care stătea la pat, chinuindu-se mult timp, își dădea sufletul mai ușor atunci când venea tanti Alexandra și îi vorbea puțin, apoi îi ținea și lumânarea. Are inima curată și milostivă, simte durerea și suferința fiecărui om. Pe fiecare se stăruie să-l ajute și, mai ales, se roagă mult. Și se roagă noaptea, căci ziua muncește din toate puterile la pământ. Numai Dumnezeu știe de unde găsește această femeie puteri, pentru că El este Cel ce i le dă. Oamenii mereu o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pleca de-acasă și se întoarcea spre seară. El o aștepta cu nerăbdare și-i zicea că atunci când ea nu este acasă lui îi este frică de ceva. Ea i-a vorbit iarăși de preot și de mărturisire, s-a stăruit să-i explice ca unui copil. De data aceasta, n-a zis că nu, i-a promis că, după ce termină ea lucrările de toamnă, o va face. Ce mult s-a bucurat, sărmana, când l-a văzut într-o zi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
treceau printr-un lan de grâu, se duceau în satul vecin. Era pe la vremea amiezii. Deodată, le apare în cale trupul unui câine mort. Ne putem imagina mirosul urât și insuportabil pe care îl răspândea în jurul său hoitul. Ucenicii se stăruiau să-l ocolească cât mai mult posibil, astupându-și nasurile cu mâinile. Iisus, însă, s-a apropiat de hoit, l-a privit o clipă și apoi a exclamat: „Ce dinți frumoși are!”. Nu știu pe cât de adevărată este aceasta istorioară
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fântâna din care aduceam tatei o găleată cu apă proaspătă... Cum, Doamne, cum să mă deprind cu acest gând? Toată noaptea nu putu să doarmă. A doua zi a fost grea, durerea de cap nu o părăsise toată ziua. Se stărui să nu arate suferința pe față. Nunta trecu cu bine. Ajunse acasă și se gândi să o sune pe sora ei mai mare, dar simțea că nu va putea vorbi cu ea despre casa părintească. Preferă să lase să mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-sa plângând și în sine hotărâse că o va asculta de acum înainte de fiecare dată și va face doar ce o va învăța ea. Nu vroia să-i mai producă durere și suferință din cauza neascultării. O iubea mult și se stăruia, dar era o copilă și nu reușea întotdeauna să-și îndeplinească promisiunea... Tradițiile din familie Printre multele amintiri frumoase și plăcute legate de copilărie, de casa părintească, de părinți și toți cei apropiați, un loc aparte îl au cele ce
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
împreună totul și coceau la o casă, unde se adunau toți împreună și mâncau. Era de sâmbăta pomenirii lui Lazăr, cel înviat a patra zi din morți. Și încă multe alte obiceiuri plăcute și interesante erau, pe care eu mă stărui să nu le uit: cele de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, de Sfântul Andrei, de Schimbarea la față a Domnului, de Adormirea Maicii Domnului și multe altele... Erau oameni din sat care nu dădeau însemnătate unor sărbători, zicând că nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
trebuie respectate. De nu putem, este de ajuns să ne cerem iertare de la Dumnezeu, numai să nu ne pronunțăm împotrivă”. Acum, tot mai mult se pierde din acele frumoase tradiții. Copiii noștri nu știu multe, eu le povestesc și mă stărui să păstrez aprinsă candela pe care părinții noștri ne-au transmis-o aprinsă. Vreau ca și ei s-o primească aprinsă și să o transmită tot aprinsă, la timpul potrivit, copiilor lor. Părinții noștri - două candele tiu că niciodată nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
iubit și fericit. Mereu m-am întrebat, de unde, oare, atâta dragoste în tot ce făceau pentru noi? Cu dragoste ne învățau, cu dragoste ne certau, cu dragoste ne primeau și tot cu dragoste ne iertau atunci când greșeam. Pe toate se stăruiau să le facă bine și corect. Câtă dragoste puteai vedea la ei, tot atâta frică de a nu greși înaintea lui Dumnezeu, puteai vedea. Aveau frică și dragoste de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii și dragostea de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
liniștea. Cel ce aleargă să-și adune multe nu va dispune de timp pentru a se bucura de ele. Bucurați-vă de viață și, pentru toate, mulțumiți lui Dumnezeu. Cu oamenii din jurul vostru, vecini, colegi de muncă, prieteni să vă stăruiți totdeauna să fiți corecți, nu supărați pe nimeni, ajutați pe tot omul dacă puteți. Numai trăind în pace cu toții, veți avea pace și voi. Să nu râdeți de nimeni niciodată, că fiecare om este diferit, pe unii oameni îi pot
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
voastre. Sunt persoane care se vor bucura atunci când vă va fi greu, și sunt persoane care se vor întrista pentru binele vostru. Să nu țineți mânie în voi, nici supărare, că acestea nu-l lasă pe om să se roage. Stăruiți-vă să iertați și să uitați tot cuvântul sau fapta rea a celor ce vă vor supăra. Știu că nu este ușor de făcut acest lucru, mai ales când te doare mult sufletul, dar dacă dorești să ierți și ceri
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Nu uitasem să mă rog și pentru Aurica, ca să-i dăruiască și ei Domnul această bogăție și fericire. De atunci, în fiecare duminică, când intru în biserică, privesc la locul unde stă permanent această tânără doamnă, o salut și mă stărui s-o încurajez cu un zâmbet. Mâ gândesc atunci, că fiecare din noi poartă ceva în suflet, fiecare din noi are o istorie a sa, mai mult sau, poate, mai puțin tristă. Fiecare din cei prezenți vine cu un mesaj
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ei de muncă, pentru a putea îndeplini cerințele de a căpăta drept de pensie. Nu știu pe cât îi putu convinge, dar relațiile dintre ei mereu au fost cam aceleași. În familia lor, creșteau cinci fete și un băiat. Părinții se stăruiau să-și crească copiii înțelepți, cu frică și ascultare, muncitori ca ei și cinstiți. Baza educației și a moralei din familie erau valorile creștine. Părinții aveau credință temeinică în Dumnezeu, trăind creștinește și-i învățaseră și pe copiii lor să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
învățătură, hotărâse împreună cu un prieten de al său să susțină examenele de intrare la facultatea de drept. Era una dintre cele mai solicitate facultăți în acei ani. Moș Ion nu era de acord ca el să plece de acasă. Se stărui să-l oprească, zicându-i că avea de toate și că nu-i trebuia lui să învețe, ci doar să știe a duce mai departe ceea ce aveau. Construise și casă nouă, alături de cea veche pentru feciorul său. Era una dintre
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lungul pereților. Această bucurie o simțeau și cei doi soți Ana și Gheorghe, când vedeau rezultatul muncii lor. Erau tineri, la începutul vieții de familie, aveau doi copilași și simțul datoriei de părinți prinse rădăcini trainice în sufletele lor. Se stăruiră să fie și ei ca toți oamenii harnici și gospodari. Toată vara și toamna au adunat ca furnicuțele toate cele de trebuință pentru iarnă, ca să poată fi pregătiți și liniștiți și ei, la fel ca toți oamenii. Erau ultimele zile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
n-ar fi pe lume acei „răi defăimători”, care îți răpesc pacea și liniștea și nu te lasă să te bucuri de ele, zise cu durere Zinaida. De ce unii oameni nu pot suporta să vadă pe alții fericiți și se stăruie din răsputeri să le facă viața de nesuferit? Nu facem rău la nimeni, nu avem nevoie de păcatele nimănui, ajutăm pe toți cum putem și cu ce putem, dar de ce tocmai cei cărora le-am făcut bine ne răsplătesc cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rabde, să fie ascultători, să învețe bine, spunându-le că timpul trece și vor fi iar împreună. Nici ea nu cunoștea situația reală de acasă. Ion simțea că nu se mai putea isprăvi cu toate, așa cum o făcea ea. Se stăruia, dar nu reușea. Lipsa Mariei l-a făcut să înțeleagă și să fie uimit de câtă muncă erau capabile acele două mâini slăbuțe ale ei. Să se uimească de puterea, voința și dragostea cu care le făcea și le reușea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
iubit și fericit. Mereu m-am întrebat, de unde, oare, atâta dragoste în tot ce făceau pentru noi? Cu dragoste ne învățau, cu dragoste ne certau, cu dragoste ne primeau și tot cu dragoste ne iertau atunci când greșeam. Pe toate se stăruiau să le facă bine și corect. Câtă dragoste puteai vedea la ei, tot atâta frică de a nu greși înaintea lui Dumnezeu, puteai vedea. Aveau frică și dragoste de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii și dragostea de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Am menționat deja (vezi tabelul 1) că implicarea populației în acțiuni de dezvoltare comunitară poate fi motivată prin cointeresare sau prin interesul dat de apartenența la grupul beneficiar. Cazul participării total dezinteresate, altruiste este unul limită, asupra căruia nu voi stărui în continuare. Fiecare dintre cele trei tipuri de participare comunitară - dezinteresată, cointeresată și grupală - implică o cultură specifică. Voi discuta în continuare cazul culturii implicate în participarea comunitară în baza apartenenței la comunitatea beneficiară a măsurii de dezvoltare. Care sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
fără să-și poată răspunde. A rupt două frunze de hrean, și-a șters piciorul și le-a îngropat la rădăcina unui cucuruz. A luat sacul cu buruieni și a pornit spre casă fără nicio tragere de inimă. "De ce, de unde?", stăruiau în mintea ei întrebări de care nu putea scăpa. În afara unei ușoare amețeli, nu simțea să-i fie rău. Nu se lovise, nu se tăiase. Sângele apăruse deodată din corpul ei, o făcea să simtă lumea mai urâtă, să-i
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sau de porc, o mâncare mai de doamne-ajută și, în loc de apă, ar fi avut în ulcele rachiu tare sau vin roșu și acruț care le ar fi șters toate îngrijorările. Deși masa se terminase demult, mirosul îmbătător de fasole mai stăruia cu putere în aerul împrejmuitor. Bulibașa călca meditativ, privind când într-o parte, când în alta.Toate corturile erau întemeiate, așteptându-și stăpânii să le umple cu somn și poate pentru unii și cu vise. Starostele își zâmbi în mustața
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]