578 matches
-
răspunseră că da, sigur, putea să plece, râzând și Împărțind următoarea mână de cărți. Lefty ieși din cazino țeapăn și deprimat,. În ușă, Între ghivecele cu palmieri, se aplecă și scoase banii pe care-i Îndesase În ciorapii cu miros stătut. Ajuns Înapoi pe chei, o căută pe Desdemona. ― Uite ce-am găsit, spuse el, fluturând banii. Cred că i-a scăpat cineva. Acum putem să luăm un vapor. Desdemona țipă și Îl Îmbrățișă. Îl sărută direct pe buze. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Victoria Înaripată, prăvălită pe spate, dusă Într-o căruță spre muzeul unui cuceritor. Nu-i lipseau decât aripile. Lefty Își scoase pantofii și ciorapii plini de nisip. Când Își dădu jos lenjeria, barca de salvare se umplu de un miros stătut. Pe moment se rușină, dar pe Desdemona nu părea să o deranjeze. Era absorbită de propriul ei amestec de sentimente. Corsetul Îi amintea , desigur,de mama ei și dintr-o dată se simți asaltată de sentimentul că făceau ceva greșit. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și-i atârna mai jos de umeri. Dar purta un costum de culoare Închisă. Haina Îi era ponosită, iar pantalonii prea scurți - Îi atârnau deasupra pantofilor maronii, pătrățoși. Deși stătea la celălalt capăt al frizeriei, Ed tot detectă un miros stătut, de magazin de vechituri. Totuși geamantanul băiatului era mare și gri, de om de afaceri. ― Pur și simplu m-am săturat de stilul ăsta, răspunse băiatul. ― Mai știu pe cineva care s-a săturat, spuse Ed, frizerul. Mă conduse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un fenomen fata asta, pentru că, oricât m-aș chinui, nu țin minte să fi bătut pe cineva în viață mai sistematic și mai aplicat decât pe ea. În fine, în după-amiaza aceea începuse să plouă și poate că aerul închis, stătut sau cerul ăla posac și mohorât au fost suficiente ca s-o caftesc mai tare ca niciodată. Parcă eram apucat. I-am pus piedică în fuga ei spre ieșire, iar când s-a ridicat, am reușit, bravo Pușița, bis, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
culorile, cu muzica, cu replicile, cu împrejurările și cu personajele ei (și, fiți siguri, regula de căpătâi se respecta și acolo, lucrurile se împărțeau în bune și rele), când aparatul de proiecție torcea ca Fifi, pisica noastră, și când aerul stătut și acru începea să înghețe (din cauza vreunui bandit sângeros, a unui neamț crud, a unui cardinal avid de putere, a unei femei elegante și prefăcute, a unei avalanșe, a unei căpetenii sioux sau a unor explozii devastatoare), ei bine, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să ne ștergem ochelarii. În lungile perioade în care tata era plecat pe șantiere (susținând că fără oameni ca el s-ar alege praful de țara asta), deschideam ușa camerei obscure și o cercetam pe îndelete. Mirosea urât, a aer stătut și rânced, fără tata mirajul camerei obscure se topea și se arăta cealaltă față a spațiului aceluia liliputan, un veceu de serviciu dezafectat. Într-o zi în care Matei se apropia în ritmul lui de maratonist de împlinirea vârstei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mi-am deschis aripile spre lumină, către patrie nici atât (patria era grasă, avea părul permanent și semăna leit cu tovarășa Stănescu de la grădiniță), ci am început să plutesc peste scaune și dulapuri prin apartamentul 40. Acolo, jos, era o ceață stătută, rea, poate de la țigările pe care le fuma tata, poate apăruse din senin din vreun cotlon neștiut al bibliotecii sau poate să fi fost o simplă nălucire (lumina veiozei? chipul împietrit al lui Filip? un bec pâlpâind din ce în ce mai stins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
casă. — N-a fost nevoie de o pătrundere în forță, zise polițistul. Ușa din spate era descuiată și fereastra la fel. Probabil că au plecat al dracului de repede. Inspectorul se uită roată prin cameră și strâmbă din nas. Mirosul stătut de cannabis, de băutură înăcrită și de fum de țigară plutea încă greu prin casă. Dacă au plecat, zise el pe un ton rău prevestitor și-i aruncă o privire lui Wilt. — Trebuie să fie plecați, zise Wilt, care simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
întrebări, să mediteze, ea știa. Din cauza acestui "stil înalt" pe care-l adoptase, probabil că pe mine nici nu mă mai observa, ea făcuse saltul și se afla printre cei puternici, pe când eu mai căscam niște fălci spasmodice în apa stătută a adolescenței. Dacă aș fi avut o putere mai mare de-a suporta, probabil că, după terminarea liceului, nemaivăzînd-o, aș fi reușit s-o uit, deși nu-mi imaginam - și nu-mi imaginez nici acum - cum ar arăta lumea mea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Beatrice și s-a stabilit la Paris, mi-a scris să-mi caut cadoul în sertarul de jos al bibliotecii din camera lui. Am pornit în căutare. Urcam de multe ori aici, în dorul pentru copilul meu. Aerul era puțin stătut. Am deschis fereastra și am aruncat o privire spre bibliotecă. Am găsit sertarul, l-am deschis și înăuntru am găsit un plic mare, îngrijit împachetat, de la o editură franceză. L-am desfăcut cu grijă și am rămas trăsnit de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Plimbare-n cimitir Lume neagră și tăcută De atâția ani stătută Umbre albe ce sărută Viața dură și pierdută. Pe morminte blestemate Două lumânări uitate Vântul să le stingă, bate, Dar nu poate... Noaptea neagră ca o plasă Peste mii de cruci se lasă Trece moartea, umbră ștearsă Slujitorii și-i
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92944]
-
toate geamurile de la mansarda mea fuseseră sparte. Toate miasmele calde fuseseră expediate în sus pe casa scării și prin ferestrele mele direct afară ca printr-un coș de tiraj. Aerul era curat. Senzația lăsată de o clădire veche, cu mirosuri stătute, care deodată se deschide, o atmosferă infectată care este incizată și curățită, îmi era cunoscută. O încercasem destul de des la Berlin. Helga și cu mine ne-am trezit de două ori fără casă din cauza bombelor. De ambele dăți au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ele. Ce-ai avut și ce-ai pierdut? Amândoi, prin iubire, facem un bloc. Stănică strânse încă de un grad cercul brațelor și sărută pe Olimpia pe lobul unei urechi. - Și, barem sunt proaspete prăjiturile? Că de obicei le iei stătute! observă ea, fără schimbarea glasului. - Îmi pare rău. Le-am comandat special pentru tine. Numaipentru tine, comoară scumpă. Uite, ți-am cumpărat de la anticar patru cești de cafea antice, notează bine, de-ale strămoșilor, pe care am pus de mult
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
asociată Haosului, acelei „substanțe indistincte și potențiale” (V. Lovinescu), apte de a deveni Cosmos: „Cetate.../ Odihnă multă ai avut/s-arunci năvoade în noianul veșniciei./ Pescuit-ai frământări din ape fără fund? [s.n.]” se-ntreabă Zeul. în Cruciada copiilor, apa stătută, „fierea bălților”, zemuirea primordială, bântuită de taine și mituri, germinează puii de balaur. Balaurul, arhetip teriomorf fundamental (Gilbert Durand ), tutelează aici, paradoxal, lipsa oricărei soluții: „Se poate spune că orice miraculos teratologic e un miraculos totalizant și că această totalizare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
există decât o apă și un văzduh, când duhul plutea deasupra apelor ca și cum le-ar fi clocit, urmând ca semințele acestei duble așezări, între deasupra și dedesubt, să producă roade seminale în matricea acvatică - și să nască, din aceste ape stătute și însămânțate, ființa vie corespunzătoare acestui mediu: și anume saurianul, jumătate târâtor, jumătate plutitor, ceva aflat între pământ și apă, sau „ceva“ care legă apa de pământ, ca o curgere și o scurgere a acesteia în pământ. Nu știm bine
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de care are parte omul în general. Să iau un exemplu abstract: pentru omul neutru, comun și echilibrat, ocaziile vieții, cele care aparțin cu adevărat vieții sale și care se formează în jurul acestei proprietăți, sunt rare și au un caracter stătut, fără relief. Viața îi apare omului neutru ca o baltă. Sunt probabil oameni care, deși trăiesc în mijlocul unui oraș care are un coeficient de vâltoare și trepidație, trăiesc totuși într-o baltă, în balta vieții lor - și acest, să-i
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
el, dacă nu ocaziile de viață, cel puțin spectacolul acestor ocazii. Viața îi apare atunci ca o serbare multicoloră, ca ceva care încântă ochiul. Și chiar în același sat în care nu se petrece nimic, în care totul are gustul stătut al unei bălți, există ocazii, zile de târg și de sărbătoare, în care viața își oferă caracterul multicolor. Numai că această vâltoare de culori, vârtejul amețitor al acestui amestec, îl extragi tu din formele vieții, nu ți le face cadou
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
doar de ochiul ei inocent, părerea lui mai veche despre rude sau buni amici ? Astfel, doar, crește solidaritatea cuplului, astfel se împrospătează aerul dormitorului conjugal, care, tot mai lipsit fiind de parfumurile sălbatice ale primelor îmbrățișări, ar putea, ajungând din ce în ce mai stătut, să-i sufoce... Dar de ce oare amicul Ialomițeanu ar vrea să intre în diplomație, o profesie pentru care evident nu este dotat, se mai întrebă Profesorul ? Să nu-și dea seama că sângele rece îi e în defect, că l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să trag prea adânc în piept mirosul de cărbuni, de gaz și de roșii coflecite, chiar lupt cu mine ca să uit că totuși trag în piept duhoarea prea bine știută a casei, în care intră și-un iz de cartofi stătuți, și-un iz de lemne depozitate, și-un iz de lături... Ce ciudată e, și-mi las privirea să alunece peste sălița pustie și peste fața întrebătoare, de câine credincios, a Vicăi... — Haidi, stai și-mbucă și tu ceva ! Am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
arareori ultimul refugiu a unui talent pribegit (verkommen) a unui om scrântit moralminte și spiritualminte, care-și vede închise toate celelalte activități literarii la cari trebuie câștigarea și manipularea (Bewaeltigung) unui material avut. Aci colportează el cu unele figuri retorice stătut[e], amestecate într-un jargon cari se câștigă așa de ieften și cari se pun în circulațiune atât de fără osteneală. Cum cutează cineva în artea dramatică să se apuce de lucru fără cultură (preliminară) prealabilă și fără tecnică, sprijinit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ora: Oscar’s Sleepytime Lodge. Plăti pentru o săptămînă, cără sacoșele Înăuntru, făcu un duș și Îmbrăcă la loc hainele murdare. Un adevărat rai al gîndacilor. Pe peretele din spatele patului se vedeau gîngănii și grăsime. El Însuși avea un miros stătut, bătînd spre Împuțit. Încuie ușa și Începu să frunzărească dosarele cu mizerii personale. Numere vechi din Hush-Hush, tăieturi din ziare, documente șterpelite de la poliție. Dosare: Montgomery Clift are cea mai mică puțulică din tot Hollywoodul. Errol Flynn, agent nazist. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-i face rău. CAPITOLUL 64 Făcură dragoste pe loc. Ed știa că dacă nu făceau sex, vor trebui să discute, iar Lynn părea să simtă același lucru. Cabana avea un miros de mucegai, patul nu era făcut - totul rămăsese așa, stătut, după ultima lui noapte cu Inez. Ed ținu luminile aprinse: cu cît vedea mai mult, cu atît se gîndea mai puțin. Îl ajuta să continue actul. Își reținu orgasmul numărînd pistruii lui Lynn. Amîndoi consumară actul Încet, compensînd graba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
acest centru există și există acest mister. El este un dar al zeilor pe care însă nu știm să-l cinstim; ne-apropiem de el cu întrebări prostești, încercăm să-l modelăm după bunul nostru plac, îl tragem în atmosfera stătută a existenței noastre drămuite în timp, ne văicărim fără rost. Totuși, de vreme ce nu am făcut nimic pentru a-l pricinui, rămânem și altminteri neputincioși în privința lui. Cu un singur lucru îi putem ieși în întîmpinare: în fiece clipă, bucuria reculeasă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de viețuire mă rețin în El ca eu? Dac-aș putea lipsi în mijlocul Lui! Norii albi și nemișcați ce împînzesc cerul nebuniei... Privind adesea lipsa de nuanțe sumbre, cenușiul deschis al înălțimilor, îți pare că ai proiectat pe bolte umbrele stătute ale creierului și decolorările mute ale minții. Prăpăstiile omului n-au fund, fiindcă răzbat în Dumnezeu. Prin orice lacrimă ne privește Dumnezeu. Doamne! prin ce-am meritat fericirea supranaturală a acestei clipe de topire în ceruri? Aruncă pe capul meu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-i e destinată. În absența infinitului se va mulțumi să-și toarcă timpul pe care-l mai are, dărăcindu-l până se subțiază ca un fir diafan. În interiorul palanchinului, aerul este foarte cald și închis, mirosurile de mâncare, de sudoare stătută și apă de trandafiri se amestecă, biruite de un altul mai ascuțit, amărui. Încă o dată, mâna Amritei se întinde spre cutia mică de medicamente, din lemn de santal. Își privește mâna ca pe un șarpe alunecând pe lespezile pavajului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]