564 matches
-
toate geamurile de la mansarda mea fuseseră sparte. Toate miasmele calde fuseseră expediate în sus pe casa scării și prin ferestrele mele direct afară ca printr-un coș de tiraj. Aerul era curat. Senzația lăsată de o clădire veche, cu mirosuri stătute, care deodată se deschide, o atmosferă infectată care este incizată și curățită, îmi era cunoscută. O încercasem destul de des la Berlin. Helga și cu mine ne-am trezit de două ori fără casă din cauza bombelor. De ambele dăți au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de dimineața până noaptea, dacă nu era cu pocnete, grenade, fereala de teroriști. Tot tacâmul groazei, ca la marea artă! Crezi că se mai mobiliza poporul? Broscuța țâșni și se-aruncă în băltoaca de lângă pompa americană. Din ochiul de apă stătută se înălță o mână într-o mănușă vișinie. Prinse brotacul și îl ținu ridicat de-asupra băltoacei. Apăru apoi și un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
veselindu-se, se aplecă iarăși și, ușor, de parcă ar fi mângâiat un prunc adormit, atinse de câteva ori broscuța pe capul bulbucat. Brotacul începu să orăcăie. Țongu tresări. Aruncă crenguța spre broscuța din băltoacă. Scuipă scârbit spre ochiul de apă stătută. Acela prinse crenguța. O strânse în pumnul înmănușat și se lăsă înghițit iar de smârcul din care se ițise. - Și poate că și eu am apărat poporul, așa cum am putut și m-am priceput, chiar dacă nu mă crezi și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
doamna Rela cu numele ei de domnișoară, Soporan. Este că nu v-ați prins?“ Chicoti amuzat necunoscutul acela, ca și cum făcuse cine știe ce ghidușie. Răsuflarea lui mirosea a pucioasă, a smoală clocotită, a magmă, a apă de masă Căciulata, răsclocită, a Baltă stătută, a mâl cu lintiță putrezită, un miros de străfund de pământ. „Ce vrei domnule?“ se răsuci Păsculescu spre el. Insul însă dispăruse, de parcă nici n-ar fi fost vreodată. Mai citi o dată lista aceea. Într-adevăr, a patra, era Aurelia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe ea și vezi ce alții nu vede, cum văd eu de trei zile de când vine ecoul ăsta și ce pot să spun, dacă ceea ce văd e doar simțire și ceea ce simt e doar muțenia apei din Baltă, când zace stătută în Ghiolul Negru ăla de la Lintițaru, mută și sleită, pândind mută și adâncă pașii sorbului de vine s-o răzînvolbe. Pe mal Pe țărmul ucrainean al Dunării, turla nouă a bisericii sclipea sângeriu în înserare. Din susul fluviului, de dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în drumul lui. Când se întorcea, grăbind spre casele care se desenau în zarea șoselei. Silueta masivă a silozului de tutun. Acum, năruită, clădirea părea că țipă speriată în înserare. Aceleași sălcii, aceeași boltă, același pietriș al șoselei, același miros stătut de pește și de mâl, același șfichiuit al vântului care gonea stârnind gunoaiele de pe drum. Doar bucuria aceea a freamătuli că se întoarce acasă nu mai îl toropea... - Poate, spuse el, dacă nu întârzia vaporul acela, atunci, m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din cărămidă goală: țevile și cablurile la vedere, cu becuri de neon pe mijlocul tavanului jos. Era cam frig și peste tot numai scrumiere. Când am dat colțul, către biroul directorului de scenă, mă năpădi dintr-odată mirosul de bere stătută și de tutun. Culisele erau pline de actori morocănoși care își așteptau scenele; acesta era coșmarul repetiției tehnice, în care tot ce li se cerea era să-și facă intrările și ieșirile și să stea locului pentru eventualele ajustări ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
birourile lor sau jos, la subsol, îl închideau; toți ceilalți trebuiau să audă când le venea rândul. Am intrat în micul biroul al directorului de scenă ca să-mi fac niște cafea. Era plin de cutii de băutură, pahare cu bere stătută, scrumiere pline de coji de banane și de chiștoace și grămezi de hârtii care păreau a fi importante. În aer plutea miros de chimicale, Lysol și soluție de curățat covoarele, în strânsă competiție cu fumul de țigară. Nu mai văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
afabili, până la limita indiscreției. Probabil că de aceea mă simțeam atât de bine în preajma lor; nu mă înțeleg niciodată cu oamenii care suferă de constipație emoțională. Părăsită fără menajamente lângă găleata cu nisip care puțea în mod respingător a tutun stătut, am hotărât cu nu mi-ar strica o schimbare de peisaj. M-am dus într-o vizită scurtă la subsol să văd ce mai făceau băieții. Totuși, pe când treceam pe lângă biroul lui Margery, vocea ei se auzi ca un ciripit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sommariamente et de facto etiam senza exprimere în genere o în specie al delicto o cagione che gli muovessi a così fare et senza alcuna pruova di quello et sanza citatione et sanza observare alcuna altra solemnità di legge o stătuți o ordini o consuetudine introdocta...". Sentința lui Rinaldeschi (Documentul I) menționează explicit această autoritate. 57 Girolamo Savonarola, Prediche sopra Ezechiele, ed. R. Ridolfi, 2 vol. (Florența-Roma, 1955), I, 53 (8 decembrie 1496): "Ognuno adunque facci orazione che și elegghino uomini
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
del gioco 3 (Treviso-Roma, 1995); și G. Mentgen "Alltagsgeschichte und Geschichte der Juden. Die Juden und das Glücksspiel im Mittelalter", Historische Zeitschrift, 274 (2002), 25-60. Pentru legile locale asupra jocurilor de noroc, vezi Statuta civitatis Aquarum (Acqui, 1618), 62; Gli stătuți de Genola, ed. R. Comba (Torino, 1970), 82-83; și Statuta Ferrariae, anno MCCLXXVII, ed. W. Montorsi (Ferrara, 1955), 349-355. (Datorăm aceste referințe lui James Powell.) Pentru Florența, vezi J. Kohler și G. degli Azzi, Das Florentiner Strafrecht des XIV. Jarhunderts
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
și repararea eventualelor daune. Vezi și Brackett, Criminal Justice (mai sus, cap. 1 n. 41), 129; și, pentru legi locale anterioare referitoare la blasfemie, Dorini, Diritto penale (n. 3 mai sus), 129-130. Pentru alte legi locale pedepsind blasfemia, vezi Gli stătuți del commune di Treviso, sec. XIII-XIV, ed. B. Detto (Romă, 1984), 571-572, si Statuta... Aquarum (n. 3 mai sus), 62. Despre întărirea legilor împotriva blasfemiei și despre aplicarea lor în Veneția și în întreaga Europa la începutul secolului al XVI
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
101 Pentru legislația asupra blasfemiei în secolele XVI-XVII, vezi Christin, "Sur la condamnation" (n. 28 mai sus), 49, si, în general, articolul său din "Matériaux [I-II]" (n. 5 mai sus), 29 (1994), 56-67, si 32 (1996), 67-85. 102 Gli stătuți quattrocenteschi di Bădia Tedalda e di Pratieghi, ed. M. Laurenti și P. Mariani Biagini (Florența, 1992), 61, unde 100 șoldi=5 lire. 103 ASF, OGB, 230, dos. 23r (8 aprilie 1511). 104 Scrisoare de la Bastiano Bindi către Lorenzo Pagni, ASF
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
pe holul blocului, atrase de goliciunea alb-murdară a pereților. Se destrămau Însă instantaneu, la prima deschidere a ușii de la intrarea În bloc, pentru că stafiile nu pot suferi spațiile deschise, curentul și zgomotul. Dimpotrivă, ceea ce le place lor sunt spațiile insterstițiale, stătute, dintre bulele existențelor individuale. Fac tumbe lente prin aer, lovindu-se de pereții sidefii ai bulelor, umplând interstițiile vulnerabile prin propriile lor limite, care conțin și perpetuează existențele lor promiscue. Însă de fiecare dată când oamenii ies din bulele lor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
beau vinul cu primul suflet care mi-ar fi ieșit În cale, ca să nu mor de tristețe. Dar holul era pustiu. Nici miros de mâncare de la bucătĂrie, nici măcar miros de cafea nu venea de nicăieri, doar nelipsitul miros de mochetă stătută al holului. la care ușă să bat ? mi-am amintit atunci de Dana, românca. Știam sigur că ea nu plecase acasă. De obicei nu Îi căutam compania, pentru că era prea amară și prezența ei Înnegurată mă stânjenea. Dar acum nici
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe holul blocului, atrase de goliciunea alb-murdară a pereților. Se destrămau însă instantaneu, la prima deschidere a ușii de la intrarea în bloc, pentru că stafiile nu pot suferi spațiile deschise, curentul și zgomotul. Dimpotrivă, ceea ce le place lor sunt spațiile insterstițiale, stătute, dintre bulele existențelor individuale. Fac tumbe lente prin aer, lovindu-se de pereții sidefii ai bulelor, umplând interstițiile vulnerabile prin propriile lor limite, care conțin și perpetuează existențele lor promiscue. Însă de fiecare dată când oamenii ies din bulele lor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
beau vinul cu primul suflet care mi-ar fi ieșit în cale, ca să nu mor de tristețe. Dar holul era pustiu. Nici miros de mâncare de la bucătărie, nici măcar miros de cafea nu venea de nicăieri, doar nelipsitul miros de mochetă stătută al holului. la care ușă să bat ? Mi-am amintit atunci de Dana, românca. Știam sigur că ea nu plecase acasă. De obicei nu îi căutam compania, pentru că era prea amară și prezența ei înnegurată mă stânjenea. Dar acum nici
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
toți; se mai Îmbolnăveau de boli rușinoase unii, dar, una peste alta, aveau stil. Nu prea elegant, nu asta vroiau, dar apreciat, mai ales de către turiștii străini; fără motocicliști, orașul ar fi fost mai sărac. Mai ridicau puțin adrenalina celor stătuți, un plus de agitație era binevenit. Thomas conducea tot mai rar motocicleta; avea mașină, una oarecare, pe care o folosea mai mult pentru tîrguieli, mersul pe jos era bine-venit. Pentru un profesor de etică - cine ar fi crezut vreodată? -, drumul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ele. Ce-ai avut și ce-ai pierdut? Amândoi, prin iubire, facem un bloc. Stănică strânse încă de un grad cercul brațelor și sărută pe Olimpia pe lobul unei urechi. - Și, barem sunt proaspete prăjiturile? Că de obicei le iei stătute! observă ea, fără schimbarea glasului. - Îmi pare rău. Le-am comandat special pentru tine. Numaipentru tine, comoară scumpă. Uite, ți-am cumpărat de la anticar patru cești de cafea antice, notează bine, de-ale strămoșilor, pe care am pus de mult
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în gheretă, în cizme cu carâmbul înalt, haină trei-sferturi de piele, chipiu comandă specială (doar c-un dreptunghi de stofă albă cusut pe piept s-arate că-i infirmier), uscățiv, mai deșirat ca prăjina, clocotindu-și mirosurile de bătrân cotoi stătut și bolnav, lua un scaun și-și lipea tâmpla melancolizată de geam. Afară, răsfirați în jurul clădirii, fiecare ținând deasupra creștetului crengi, frunze uscate, nuielușe, mături, bidinele, pacienții începeau să alerge în cerc mai întîi, pufăind. Apoi din ce în ce mai iute, din răsputeri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vechi, pe pereții înalți; același oblon care acoperea fereastra și, în mijloc, masa scundă, plină de hârtii. Deasupra ardea lampa electrică cu picior lung, de porțelan, răspândind împrejur o lumină ostenită. Lucrurile abia se zăreau. Un miros greu de aer stătut plutea în odaie. Jupânul fuma. O dâră albastră, subțire, străvezie se ridica spre tavanul nevăzut. Peste hârtiile risipite pe masă, atârna o mână albă, mică, plină de inele, ca de femeie. Pe ea aluneca strălucirea lămpii. Domnul Vasiliu socotea cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
actelor de liberă desfacere a băuturilor spirtoase, merse mai greu puțin. Omul de serviciu îl trimise de la Ana la Caiafa, și el ameți de atâta gălăgie, numărând treptele. Odăile în care intra erau pline de dosare și aerul cenușiu și stătut mirosea a tutun prost și a hârtie veche. Deasupra birourilor scrijelate, nevopsite, ardea un bec galben. Lumina de afară părea și mai ștearsă. Așteptă în câteva locuri la ușă. Funcționarii aveau fețe încordate, ochelari mari, legați cu șireturi și mânecuțe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
duseși, tată-socrule! a rostit negustorul trist. Se adunaseră iar rudele: finul Tache, cuscrul Vasile, Ghiță Bîlcu, fina Smaranda, Cristea, tot neamul. Aduseseră coroane de flori, se închinau și plângeau. În odăile dogarului plutea un miros de tămue și de busuioc stătut. Văduva a chemat un preot, acesta a citit slujba, femeile puseseră gura în batiste, zguduite de mfluiire. - Tătucă, tătucă! Ne lăsași, tată! se căina Lina peste cosciugul lui. Cârciumarului îi dădură lacrimile. Se uita împrejur, casa tot curată, ca la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Oh, când mă gândesc ce viată am dus și cum mă mai chinuiesc acum... 156 Călifarul îi așternea palma pe ceafă. -Ce faci? -Ttt! - Doamne ferește... > - Doamne ferește, pîn' te nimerește! -Zău... Pungașul avea o mustață rară și ochi adânci, încercănați. Femeia, stătută, cu poftă de bărbat. - Lasă-mă, măiculiță! -Nttt! Și-i despica bluza cu zale de arnici. - Să știi că strig la vecini! -Strigă! Și-o pupa sub puful urechii, unde-i dulce carnea de muiere. - Barem stinge lampa, că se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
O apucau spre șina Constanței, unde erau dughenile cu zarzavat. Drumul îl știau. Se lăsa amurgul și se întorceau sacalele primăriei. Sacagiii, niște haidamaci soioși, aruncau după ei cu coceni de porumb. Piața mirosea a resturi. Deasupra, plutea o duhoare stătută de ceapă stricată. Negustorii udau salata și pepenii cu căldări mari de apă. Javrele dădeau roata pe la grămezile de roșii terciuite, scormoneau baliga limpede, din care se scurgeau semințe albe, își vârau boturile sub vinetele putrede, apoi adulmecau spre prăvăliile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]