942 matches
-
care le studia Rim în legătură cu funcțiile fibrelor nervoase, alterațiile și deviațiile lor. Acele de la care Mini spera realizarea întîmplătoare a credințelor ei într-un trup integral al sensibilității. Un sertar rezistă efracțiunei lui Nory. Acolo vor fi fost închise tezaurele: stampele rare de artă și desenuri fidele ale realităților fiziologice: cele două pasiuni reci ale doctorului Rim. Acea Eve inachevee era o bucată frumoasă printre multe, unele primitive și ascetice, altele ale Renașterei libertine, multe ale tor-turei moderne de a ,,exprima
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
refrenul "Rim" al bunei Lina. Pe atunci nu-i mutase catedra la București. își anunțase de o vacanță sosirea și o telegramă desperată prevenise pe Lina că a rămas în Brăila, fiindcă i s-a furat în tren mapa cu stampe. Omul astfel amorezat de "imagini" îi păruse lui Mini a fi foarte interesant... și pe urmă sosise, cu mapa regăsită, Rim - Rim cel care gemea dincolo! Acela! Dar stampele erau interesante și printre cele mai atrăgătoare, prin factura, concepția și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în Brăila, fiindcă i s-a furat în tren mapa cu stampe. Omul astfel amorezat de "imagini" îi păruse lui Mini a fi foarte interesant... și pe urmă sosise, cu mapa regăsită, Rim - Rim cel care gemea dincolo! Acela! Dar stampele erau interesante și printre cele mai atrăgătoare, prin factura, concepția și enigma lor, acea Eva neizbăvită, 39 Hans Uys van . . . Un olandez fără glorie în viață, mort prematur și recent, urmărea neobosit un ideal de artă, pe care îl încercase
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a ei, o neliniște nelămurită ... O Evă, au zis de acord toți cercetătorii, dar pe care în atâtea pasionate încercări, pictorul o lăsa mereu neisprăvită, pierzând, în nedeslușirea fondului, linia totuși așa de sigură și care numai pe una din stampe fuge ușor până la genunchiul drept... O femeie pe care, printr-o culpabilă neglijență sau printr-o prea mare pasiune a perfecției. - Dacă nu printr-un amor, care întîrzia prea mult pe aceeași temă și a rămas păgubaș! Totul e că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lung că nu puteam crede ochilor cețoși, cu proeminența mărului lui Adam exagerată și mobilă și cu o privire așa de ștearsă din ochii decolorați că părea orb. Un chip străin și ciudat, un fel de ebauche, sau, dimpotrivă, ultima stampă a unei încercări omenești. O caricatură istovită a tipului saxon! O dihanie în orice fel, care, ciocnind mut oase dizlocate, ascunse subt o jachetă lungă, neagră, urca spre mine; un oberchelner de noapte! încă plecată peste balustradă ca pe un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
detalii, Elena, nu din discreție, din dezgust, m-a trimis să consult evangheliștii: pe Boccacio și Casanova. La rândul tău, dacă ești curioasă?. Ți-a plăcut! Mini râse pe jumătate. - Se poate chema LP.S moines defroques! - Da! Și cu stampe!. . . E o potecuță care a dus pe Mika-Le drept la Ptoma. Știi cum îl poreclesc eu pe Greg? "Papa Bonifaciu''. Mini își aminti de Greg, așa cum îl văzuse o singură dată la o expoziție a lui. Cu ovalul feței delicate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
puneau la masă deosebit. ...De fapt amintirile mele sînt destul de tulburi și nu atît cît nu-i văd pe cei de odinioară cît nu pot înțelege sensul gesturilor lor și nici nu mai aud ce-au spus. Seamănă cu niște stampe pe care îmi place să le evoc, pentru că ele se asociază cu seninătatea și buna înțelegere: copilăria a fost epoca marilor mele bucurii. La moartea bunicii vîrsta aceea dintr-o dată avu un sfîrșit. Am fost adus la oraș sub supravegherea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
urle cerându-și prada. Luna se ivi plină, luminoasă și curată, smulgând scânteieri argintate milioanelor de oglinzi de pe întinderea plată, pe care siluetele mehari-ului și călărețului erau o apariție ireală și fantasmagorică ieșind din neantul nopții spre neantul umbrelor, stampă perfectă a singurătății absolute, căci probabil nici o ființă omenească n-a fost vreodată atât de singură cum era acel targuí în acea salină. — E acolo! îi întinse binoclul sergentului Ajamuk, care urmări direcția brațului său, și-l potrivi la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
valoare o ofertă destul de sărăcăcioasă, de exponate: Câteva săbii de epocă și ghioage din oțel vinețiu, cu țepi, câțiva țăruși de palisadă, câteva suliți, topoare, arbalete, securi și halebarde, în niște suporturi verticale, din lemn. Pe pereți, niște desene și stampe, înfățișând figuri marțial-încruntate de nobili, de monarhi și de generalissimi, în plin Ev Mediu viforos, precum și niște hărți pergamentoase, ale unor localități fortificate, dominioane, târguri și cetăți, aparent inexpugnabile. Și, cam atât. În colțul drept, străjuia în solitudine o armură
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
străduiește într-atât să-și mulțumească toți cunoscuții ? Ce rost are să-ți arogi obligații pentru persoane față de care nu ești îndatorat ? Și, în schimb, ești în defect față de cei care... Sophie își face vânt cu evantaiul și privește ușor încruntată stampa lui Rubens cu fiicele lui Leucip, de parcă acolo s-ar afla misterul pe care vrea să-l pătrundă. — Față de cei apropiați sunt în defect, într-adevăr, se înclină tânărul. Cu cât cineva îmi este mai apropiat, cu atât comportarea mea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ambiguă la apele din Ennistone (vezi lucrarea lui Bowcock, Index, la capitolul „Boli venerice“). Străbunii noștri, în prostia lor, au dărâmat cea mai mare parte a arhitecturii splendide care înconjura izvorul în secolul al XVIII-lea (așa cum reiese din vechile stampe), precum și un pavilion de o frumusețe care-ți tăia respirația. Un poet minor din secolul al XVIII-lea, Gideon Parke, a scris o feerie, numită Triumful Afroditei, care se petrece în pavilionul balnear și în care zeița se naște din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
află bazinul pentru copii și birourile Institutului. Baia Interioară o înlocuiește (dar, din nefericire, nu o copiază) pe predecesoarea ei din secolul al XVIII-lea. Aceasta din urmă, construită din piatră locală, imita cu succes (după cum se poate constata din stampe) băile antice. Cea actuală e construită din marmură și arhitectul ei, care s-o fi gândit și el că imită băile antice, a conceput ceva care seamănă cu o reproducere victoriană a unei băi dintr-un harem. (Asemenea idee bântuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
figurinele netsuke care supraviețuiseră. George o luase cu el pe cea pe care o călcase în picioare. Sufrageria arăta moartă, ca un pretențios birou oficial. Avea o înfățișare artificială, de încăpere nefolosită, în ciuda bogăției de ornamente de bun-gust (gustul Stellei): stampe japoneze, cristaluri, farfurii vechi și rastele. Totul era acoperit de praf, până și capătul neocupat al mesei. — Te-ai întors. — Da. — Și George unde-i? Nu știu. Dar e bine? După câte știu eu, da. — L-ai văzut? — Da. — Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care poetul o radiografiază atent, dezvăluind cu naturalețe gesturi, jocuri erotice, care nu numai că nu au nimic trivial, dar, mai mult decât atât, păstrează o notă de rafinament, pe care seducător rasat, poetul o adaugă în jurnal blazonului său. Stampe de suflet - Remus Valeriu Giorgioni: pisarul și vântul Alcătuită în maniera unui curriculum vitae, începând cu ultimele date ale evoluției - poetice, în cazul acesta - , antologia lui Remus Valeriu Giorgioni, pisarul și vântul - apărută la Editura Tipo Moldova, în colecția OPERA
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
rarefiat, poetul e mai atașat de concretul laic, în care caută esențele, trandafirul de peste fire, trandafiri / ai iubirii de mamă ridicați dintre riduri ori eul poetului ca zeu, culoarea imaculării etc., simțind acea reverberație a durerii din orice dezastru astral. Stampe de suflet, dispersate de-a lungul cărții, exprimă frenezia eului visând să empatizeze cu lumea în echilibrul orei, iar o punte între real și astral e dragostea... STEA, de unde începe atingerea îngerului a cărui omniprezență este sugerată, încât conștiința, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Ohaio. Pa. Trebuie să plec ! Au adus la cantină salată á la grèc. O dimineață superbă ca orice dimineață superbă. Oamenii trec fericiți salutându-se în sus și în jos, semn indubitabil că liftul nu funcționează. Din colbul argintiu de stampă nordică apar în prim planul interesului dumneavoastră, exact la palierul etajului șase, un domn și o doamnă îndeaproape urmați de lumânarea atent purtată de doamna femeie de serviciu. Pe acordurile bine timbrate ale unei tuse, procesiunea se oprește în fața apartamentului
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
rărit nu mai văzuse foarfeca demult. Cădea în neorânduială. Individul nu se pieptăna, probabil, decât cu degetele. Atunci mi s-a părut și mai cunoscut, iar noaptea m-am lămurit. Semăna întocmai cu călăul pe care-l văzusem într-o stampă făcîndu-și meseria pe eșafod. Abia am așteptat a doua zi să vină seara. Când i-am auzit pașii târșiți pe trepte, m-am și repezit la ușă. De obicei îl lăsam să bată, să-mi arunce cu pietricele în geamuri
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu el, să-l descos, să mă dumiresc. După ce a coborât treptele, l-am ajuns din urmă și i-am ieșit în față. L-am invitat să se întoarcă, să intre în casă. Vroiam să-l confrunt pe furiș cu stampa care-l reprezenta pe călăul Parisului. Atunci a luat-o la fugă, ca să scape de mine. Fugea el, fugeam și eu. Îl strigam, dar degeaba. El fugea și mai tare. Până l-am pierdut din vedere pe o stradă mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care mă trăsese de limbă la circiumă. Mi-au pus o mie de întrebări. Cum arăta? Dacă-l mai văzusem vreodată? În ce circiumă l-am întîlnit? Dacă luase desenul... Abia atunci mi-a trecut prin minte că uitasem de stampa pe care i-o dădusem roșcovanului. Am intrat în casă, lăsîndu-i pe cei trei îmblînzitori să mă aștepte afară și nu mi-a trebuit prea mult timp să constat că roșcovanul luase într-adevăr stampa cu el. M-am întors
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu ochii săi miopi și apoși sau, cu ochelarii pe frunte, aranjîndu-și foile de hârtie în timp ce mulți se întrebau cine urma să fie trimis la ghilotină. Încercam să-mi reamintesc și ce gândisem răscolind anticariatele în căutare de documente și stampe; stările contradictorii prin care trecusem atunci; ba găsindu-i justificări Incoruptibilului (credea ca un fanatic în virtutea lui, îmi ziceam; cu excepția prietenilor, toți ceilalți erau pentru el scelerați și pungași; și apoi a plătit el însuși pe eșafod prețul pe care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de noapte Toată pirita stelelor furate. Cu palmele de pigmenți pline, Sărut roșul gurii pe hârtie. Încep să-mi împletesc o coadă Și-o înmoi în tuș și pastă albă. Singure liniile vor să se deseneze Dar se preschimbă în stampe japoneze, Dar printre godete și în frenezia creată Vărs din greșeală ...un pahar cu apă. Iar într-un scurt moment, Pielea-mi devine pergament: Creponată, îmbibată și pătată De stropii de acuarelă picurată. Vreau s-apuc între degete un penel
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93424]
-
pagini, dar și grație repetării lor ca un laitmotiv sacru în alte contexte. Atmosfera esoterică domină întregul roman și structura sa fragmentată cinematografic îndeamnă autorul să-l numească antiroman. Secvențele, aproape poeme de sine stătătoare, sunt despărțite prin imagini de stampe cu subiecte apropiate textului parcurs, fără însă a li se destăinui izvorul, și care ne duc cu gândul la o lumea fabuloasă a Evului Mediu, fie religioasă, fie miraculoasă, fie astrologică, stampe ce completează fericit atmosfera de mister a scriiturii
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
de sine stătătoare, sunt despărțite prin imagini de stampe cu subiecte apropiate textului parcurs, fără însă a li se destăinui izvorul, și care ne duc cu gândul la o lumea fabuloasă a Evului Mediu, fie religioasă, fie miraculoasă, fie astrologică, stampe ce completează fericit atmosfera de mister a scriiturii. Intrând în conținutul romanului, te suprasolicită întrebarea: unde sunt amplasate aceste suburbii municipale, la marginea orașului, pe pământ sau subteran și vei descoperi enigma abia la pagina 376 unde se precizează: „În
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
puțin intuite dar sigur în timpurile când se căuta rețeta nemuririi și piatra filosofală ți-l sugerează nu numai gravurilor amintite mai sus, ce ilustrează personaje fantastice într-o lume suprapopulată de spirite, vrăjitori, călugări, alchimiști și alte creaturi monstruoase, stampe gen Capriciile lui Goya (1746-1828), ci și onomastica personajelor: Zoroastro, Sava Gotul, Mavrocosta, Oswald Zaur (din Faur) Austriacul, autorul planurilor secrete ale suburbiilor, HristinaFecioara, subiect de voyeurism practicat printre ostrețele gardului de către elevii de la Școala de Arte și meserii Ficht
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
ca zate, cum și meritau, într-un fel de mausolee, am fost abandonat și eu în cavoul meu cu trei camere. Aveam salon, cameră de studiu (cu un mare glob pământesc de majolică într-un colț și o colecție de stampe și ocheane vechi) și dormitor, demn de un rege sau cel puțin un baron, cu pat cu baldachin în mijlocul încăperii. Am zis noapte bună bucătă resei tot mai adormite și am rămas în întuneric deplin. Am orbecăit până la ușa dormitorului
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]