684 matches
-
se așeze jos. - Haide, Anghele! îi făcu semn. - Unde să merg? - Să ieșim undeva mai la lumină... - Și eu mă gândeam, da cu nea Mitică și cu Dumitru ce facem? 340 - Îi lăsăm. Eu nu mai pot... - Ne bate Dumnezeu... Starostele și țambalagiul înțeleseră și începură să plîngă: - Nu ne lăsați, fraților, avem copii, fraților! Neacșule, nu mă lăsa! Neacșule, se rugă Dumitru, încercînd să se miște cu ultimele puteri. Acesta se făcu că nu-i aude și desfăcu cât putu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ura ta... În glasul lor era și groază, și milă, și dușmănie. - Dați-vă aproape, nea Dumitre, le spuse Anghel. Dați-vă aproape și cântați mai departe. Nu se poate să nu scăpăm de aici... - Să nu ostenești! îi striga starostele din zăpadă, înghețat. Lupii se întoarseră, încercară de câteva ori să se apropie de cei căzuți, dar cântecul contrabasului îi speria. 341 Anghel albise și el, și în jurul gurii făcuse o spumă care îngheța, învîrtea înverșunat arcușul, aplecat peste instrument
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
jur. Mitică Ciolan zăcea cu ochii înțepeniți lângă el. Cum murise, cu spaima în priviri, ai fi zis că mai vede încă cerul albicios, nemișcat, în care băteau ciorile, croncănind. Ca să nu înghețe de tot, țambalagiul vorbea într-una, ca și când starostele -lar mai fi putut auzi: - Când m-am luat eu, nene Mitică, cu a mea, ce vremuri! Patru zile au băut țiganii. Nu lipsea unul, lume, să nu te mai miști... Și mașini... S-au bătut vreo doi pentru Tinca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îi cuprinsese tot trupul, urca în obraji și gura i se mișca din ce în ce mai greu. Țambalagiul plîngeafără să știe. - M-auzi, nene Mitică? > În aceeași zi, spre seară, niște vânători găsiră lângă șanțul fortului "Cățelu" pe Anghel, cântând încă în fața hoiturilor starostelui și al țambalagiului. Erau trei oameni înalți, îmbrăcați în cojoace, cu puști în mâini, încă fumegânde. Impușcaseră doi lupi și-i alungaseră pe ceilalți. Priveau la nebunul din fața lor, care nu-și mai termina cântecul. Anghel râdea încet, și mâna
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Tinca, și Mița, și Lixandra, aveau ele ce aveau să-și spună, dar să nu fi fost morcovii... 351 Vânzarea Se duse vorba-n București că se ridicase un pungaș iutei și tânăr peste tofi manglitorii, de-l tăiase pe starostele cel bătrân și se căznea să strângă tagma hoților la un loc. Umblau și presării după el, că-i aveau fotografia de când fusese la pușcărie. Până și ziarele îl înfățișau și îndemnau pe tăinuitori să-l dea pe mâna politiei-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
reluării motivelor literare, Caragiale își indică sursele în câteva note finale. Dintre cele trei note, una face referire la Pastramă trufanda și indică volumul lui Decourdemanche, folosit și pentru Pradă de război, dar nu-l omite nici pe kir Ștefan, ,,staroste de bărbieri pe vremuri din Ploiești’’. Nota la Kir Ianulea are însă o latură mai doctă, pornind de le rimele lui Giovanni Brevio și Machiavelli, pomenește de bibliografia lui John Dunlop și de poveștile lui La Fontaine. Nota la Făt
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
quo. Guvernul austriecesc au găsit în Bucovina stări de lucruri cu totul fericite în privirea îndestulărei materiale ale locuitorilor. Au găsit mănăstirile pline de averi, o numeroasă clasă de țărani cu totul liberi, mazilii, ruptașii și răzeșii, bresle de meșteșugari, starostii de negustori, c-un cuvânt o feudalitate cam tîrzietică în viața ei, dar liniștită și liberă. Ceea ce era vechi în vechea Moldovă era legătura pe care clase întregi o aveau cu statul. mazilii și ruptașii, boierii cu scutelnicii lor erau
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
decesul său din jurul anului 1616, între cele trei fiice ale sale și anume: Măricuța, căsătorită cu Gavril Cernat logofăt, descendent al Cernăteștilor, ce beneficiaseră de numeroase sate și moșii prin actul din 15 iulie 1448, Anghelina, căsătorită, cu Vasile Bujoreanu, staroste și apoi vornic de Bârlad, Schiva (Paraschiva), soția lui Dabija Nădăbaico. Inițial, satul și moșia Țigăneii s-a împărțit în trei, fiecare din cele trei surori stăpânind câte o treime, aceasta fiind situația și cu ocazia unei redistribuiri din 1636
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
XIX, sunt considerați de noi drept urmași Corpăcești. Am văzut mai înainte că, în 1687, la Tămășeni erau cinci frați Corpaci. Unul dintre ei se numea Dima Corpaci. Acesta a avut soție pe Anița, „fata Rusandei, nepoata lui Deli Gheorghe”, staroste de Tecuci. Dima și Anița au avut următorii feciori: Aftodor, Tudosie, Ionașco și Sîrghie. Urmașii acestuia din urmă nu au păstrat numele de familie Corpaci. La numele lor de botez și-au adăogat ca nume de familie prenumele tatălui, Sârghie
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pe locuitorii satului cutare (se dă numele satului). Astfel de situații abundă în documentele medievale, iar pentru ilustrarea aspectului folosim doar două cazuri din același an, 1633. Pe data de 6 noiembrie din anul respectiv, domnitorul Moise Movilă scrie „la starostii de Tecuci și la deșugubinarii și la toți dăbilarii” și le poruncește: „să aveți a lăsa foarte în pace satul Mirăieștii [...] întru nimică să nu-i învăluiți” (subl. n.). O lună mai târziu același domn semnalează cui se cuvine că
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
primul document din cele două, Tudosie este arătat „fiul Dimoaei din Boziești”. Aceasta fusese soția lui Dima Corpaci, unul din cei cinci frați Corpăcești cu stăpânire în partea de nord a Bozieștilor, Tămășenii, nepoată de fiică a lui Deli Gheorghe, staroste de Tecuci. Numele ei de botez era Anița. Cu Dima Corpaci au avut 4 feciori „unul din ei, Ionașco, fiul lui Dima din Boziești”, martor la înstrăinarea moșiei Durăști, deja menționat mai sus, la fel Tudosie, ceilalți fiind Aftodor și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
parodie a temei războiului de tradiție epopeică, pe "fatala câmpie de bătaie din biblioteca Saint James" înfruntându-se, ce-i drept, mai puțin numeroasa oaste a Anticilor, în care "Homer era căpetenia călărimii, iar Pindar a cavaleriei ușoare; Euclid era starostele inginerilor; Platon și Aristotel erau mai mari peste arcași; Herodot și Titu-Liviu peste pedestrași; Hipocrat conducea dragonii"276 și oastea Modernilor, "unde fiecare răcan pretindea să fie căpetenie (...) de la Tasso și Milton, la Dryden și Withers"277. Vor interveni în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o treime din Tureatca (partea din mijloc), o treime din satul Stănești (partea din sus) și o treime din Nahoreni (partea din sus)13. La 20 martie 1623, Ștefan Tomșa voievod a eliberat uric de întărire, "lui Onciu Iurașcovici, fost staroste, și surorii sale Marica, fiica răposatului pîrcălab Iurașco, pentru părțile lor din Românești, după uricele drepte pe care le căpătase tatăl lor, Iurașco pîrcălab, de la răposații domni"14. Credem că Matei Eminescu s-a referit la acest document, dar a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la el anumite pretenții, nici în alegerea slujbei și nici la căsătorie. Putea fi într-adevăr descedent din Iurașco pîrcălab de Hotin? O cercetare documentară, asupra tuturor descendenților din Iurașco pîrcălab, ne va lămuri. Onciu Iurașcovici, fiul pîrcălabului, a fost staroste de Cernăuți (1603-1610), vătaf de Suceava (1619-1620), pîrcălab (cîteva luni din anul 1621), avînd și două misiuni diplomatice, la Țarigrad, în 1616 și 1620. Prima soție, Anghelina, fata marelui vornic Vasile Orăș, i-a murit de tînără, în 1624, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cu deosebire; acestea erau cîntecele sale de predilecție. Cînd se hotăra să cînte, atuncia cu bună seamă aceste cîntece nu lipseau din repertoriul său, iar în cele mai multe cazuri, numai pe acestea le cînta. Întîiul cîntec era: "Eu sunt Barbu Lăutarul, Starostele și cobzarul Ce-am cîntat pe la Domnii Și la mîndre cununii... (ș.a.m.d.) Al doilea cîntec era: Dragi boieri, din lumea nouă, Ziuă buna vă zic vouă, Eu mă duc, mă prăpădesc, Ca un cîntec bătrînesc. ș.a.m.d.
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de casă / Boieri pământești / Și sfetnici domnești! Boierul de casă / Afară să iasă / Căci cu el voim / Ceva să vorbim! Tatăl fetei: Cine sunteți dumneavoastră / Ce căutați la curtea noastră? / Spuneți de unde sunteți, / La ce-ați venit și ce vreți? Starostele: Mai încet, pe-ncetișorul / Să-ți putem spune adevărul! Noi suntem trimiși domnești, / Sfetnici mari împărătești./ Tânărul nostru-mpărat / Pe aici c-a mai umblat, / Și primblându-se-n primblare / A văzut o mândră floare / În aceste curți mărețe, / O floare mândră de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
perechi de colaci", "ca semn de recunoștință și mulțămită că i-au cununat" 261. La huțulii din Bucovina, când are loc pețitul (stárosti), tinerii se prind de mâini în fața mesei, fiind binecuvântați de părinți și de toți cei de față. Starostele le "taie" mâinile cu o felie de pâine, zicând: "Să vă blagoslovească Domnul, Soarele cel drept, în toată viața, să fiți roditori, ca mama pământului. Să vă dea Dumnezeu toate cele bune și spor din rouă, din apă, din pășune
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu te mai măriți. Fata, ca să se mărite, bagă o potcoavă de cal în foc și nu o scoate pînă ce se mărită. De la ușa cuiva nu e bine a se întoarce, c-apoi de la acea casă s-ar întoarce starostii*. Cel care pleacă la un drum și-și ia cu dînsul și mîncare, și la întoarcere mai aduce din acea mîncare, să n-o mănînce flăcăii și fetele, căci li se va întoarce nunta de la biserică. Dacă plouă în ziua
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
plantă somoldoc - smoc; legătură de lînă sor - șoric sorb - vînt cu vîrtejuri spată - pieptene de urzit spăriete - boală din sperietură spelcă - agrafă spițălnic - sfredel spîrnel - semn; vîrtej sporiș - plantă spuză - cenușă cu jăratic spuzi (a) - a (se) umple de bube staroste - pețitor stălniță - ploșniță stîmpi (a) - a înceta stîrlice - stîrpit stîrlici - escară, pată pe corp străiuri - paie de culcuș strămătură - destrămătură; lînă vopsită strechea (a) - a înnebuni strigă - strigoaică; fluture cap demort strigoaie - plantă otrăvitoare stroh - scuturătură de fîn uscat strujan
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
el". Acest tip de fixație la codul jumătăților de măsură, resimțite în cele din urmă drept dureri fantomatice, califică evoluția lui Ov. S. Crohmălniceanu, așa cum apare ea atât în "Amintiri deghizate", cât și în corespondența cu S. Damian. Numindu-l staroste al condeierilor și al frondei bunului gust, recunoscând meritele unor volume despre expresionism sau "Cinci prozatori în cinci feluri de lectură", precum și inițiativa reeditării unor interbelici anatemizați (plătind totuși prețul grilei marxiste), S. Damian nu uită să-i reproșeze apărarea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
textele "poveștilor", temele comice ale lui Cargiale sînt "lipite", cusute cu ața albă a ironiei intertextuale, dobîndind o altă coloratură stilistică. "Să le numărăm...": odrasla, aici progenitura iadului, nici mai mult, nici mai puțin, stupită de deochi (ca Goe) de starostele dracilor; mamița reîntrupată, cu ambițiile ei, în țiganca ajunsă doică de împărat, Ianuloaia vituperînd pe seama "berbantlîcurilor dumnealui", (în mod logic, ar urma chiar "dumnealui"), lanțul "fatalității" care l-a pîndit pe Cănuță de la naștere, cînd moașa faisait défaut, din pricină
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cel de-al treilea volum sunt prezentate peripețiile lui Ionuț, trimis ca iscoadă, în Grecia, la muntele Athos și lupta de la Vaslui, unde înving moldovenii conduși de Ștefan cel Mare. Acolo mor mulți viteji, între care comisul Manole, Simion Jder, starostele Căliman și fiul său, Samoilă. Inspirându-se din cronica lui Grigore Ureche și din legendele lui Neculce, Sadoveanu alternează planul social cu planul istoric, înfățișând viața moldovenilor care se desfășoară între real și miraculos, cu datini, credințe, superstiții, practici magice
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
priceput, un soț afectuos și un tată iubitor, care-și privea cu admirație copiii și se bucura de bunăstare. Într-o zi, a venit la Moara cu noroc, Lică Sămădăul, un "om rău și primejdios", cum intuise Ana. El era starostele porcarilor din zonă și Ghiță a înțeles că șederea lui la cârciumă depinde de acest individ diabolic. Protagonistul are un suflet complex, oscilant, se degradează treptat, cuprins de nesiguranță, teamă, suspiciune. El și-a cumpărat două pistoale, și-a făcut
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu atât mulțumirea părților, cât stingerea conflictului. Constrângerea este folosită de cele mai multe ori pentru a-l impune, iar Franz Joseph Sulzer rezumă la 1781 cel mai bine această idee. Aflat în judecată cu un negustor brașovean, el se prezintă la starostele negustorilordin Focșani pentru judecarea pricinii care s-a rezolvat astfel: „Împacă-te cu acest domn, altminteri trebuie să te bag împreună cu hoții și tâlharii, căci nu am decât o singură închisoare“, îi spune judecătorul acuzatului. Cutuma, numită în limbajul epocii
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
fapte. Printre acești „experți“ timpurii se află negustorii, medicii și moașe le. Negustorii au importante cunoștințe în domeniul economic, ei știu să prețuiascăă obiectele dintr-o foaie de zestre sau pot fixa prețul unei bucăți de moșie aflată în litigiu. Starostele de negustori este deseori invocat atunci când un proces presupune împărțirea averii sau restituirea zestrei. Doctorul devine un expert, invocat pentru a și spune părerea asupra diferite lor boli sau tratamente urmate, în timp ce îm pricina ții vorbesc în petițiile lor despre
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]