465 matches
-
pânza. Pentru acoperitoarele de pat, care puteau fi cuverturile sau picherile, pentru ștergare mai groase se foloseau ițe suplimentare care erau ridicate cu și prin spată. Spetele, cu dinții lor, garantau finețea țesăturii dorite, după cum lățimea sulului asigura lățime a stativelor și a pânzei sau covoarelor. Cele mai fine pânzeturi mama le obținea pentru cămășile bărbătești și femeiești folosind boran gicul și lâna țigaie, se amintea de pânza „sadea”, realizată din cânepă bumbac și borangic, care putea fi și ornamentală. Decorativele
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
este în toi: constipație, așteptarea vânturilor, iaurt și compot de pere. Se adaugă piure de morcovi alternativ cu piure de cartofi. Ca să ți se aplece pentru totdeauna de legumele astea. Se duce la lavoar să-și facă toaleta, târându-și stativul cu perfuzia. Vin s-o ajute doar când își scoate și-și pune cămașa. Citește, ascultă Radio Classique și se uită la televizor. Pleosc! Atentat la Londra. Peste cincizeci de morți. Aproape la fel de tare ca la Bagdad. Unii se bat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
voci răgușite. În stânga mea, lângă intrare, o canapea veche după felul cum arată, cel puțin la prima vedere... Drept în față, câteva scaune, vechi și ele, în jurul unei mese murdare și probabil cu aceeași vechime. * * * Măsuța, așezată la poalele unui stativ de metal, cam la 180 cm înălțime și pe ea se află o colivie din lemn lăcuit ce ține captiv un televizor parțial color, vechi și acesta, de pe la începutul anilor '90. Marca spune totul despre acest aparat. Aici, pacienții privesc
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
doamna Mari alături ducând ca un adevărat sclav geanta mereu albastră și veșnic încărcată cu haine și mâncare. Un ,,bulevard’’ configurat astfel: pe dreapta cabinetul asistentelor, pe stânga și pe dreapta saloane, iar în capăt lângă fereastră se vede un stativ metalic ce susține un televizor parțial color și de dimensiuni mari. Câteva vaze cu flori albastre pe pervazul ferestrei. Două băncuțe și un taburet pe care stă cocoțat precum cocoșul pe gard, un telefon clasic cu disc, ce sună răgușit
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
rest de calorifer din aluminiu. Pereții sunt total acoperiți cu faianță imagini închipuite, creatoare de iluzii optice, de speranțe inundând creierul surmenat până dincolo de limită. Pe jos, gresie. Să nu uit undeva, tot în dreapta ,,tronului’’, stă spânzurat de perete un stativ din faianță albă pe care se află în permanență hârtie igienică semn că într adevar vin vremuri grele. * * * Niciodată nu am aderat la turmă, nici măcar nu mi-am dorit! De ce acest enunț? Pentru că ceea ce văd e incredibil. E de domeniul
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
reușea să le facă față. Vitele trebuiau scoase la păscut, cârlanii duși la lan, gâștele la baltă, curățenie în ogradă, de plivit straturile lungi de ceapă din grădină și mai câte. În casă, mama puse pânza în războiul de țesut (stative), trebuiau făcute țevi la sucală, depănat caleapurile la vârtelniță și în grajd de umplut ieslele cu fân amestecat cu paie, de tăiat sfeclă și bostani pentru scroafa cu purcei, de căutat ouăle în cuiburi... mă rog, așa e la gospodărie
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Ne-a promis că sâmbăta viitoare, la ora patru (la toacă) ne lasă pe noi s-o batem. Gândul mă îndemna să încerc acasă cât mai mult, ca să nu mă fac de râs față de băieți. Cum mama avea în casă stativele (războiul de țesut), m-am apucat să bat toaca cu două țevi goale (de la sucală), pe scândura de șezut. Când mama a venit din grajd, de la vite, nici n-am auzit-o intrând. Eram prea preocupată cu "toaca". Am continuat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
până când mama a priceput ce fac. A luat țevile și mi-a dat câteva clește peste spate, spunându-mi că-mi arată ea îndată "toacă". M-a pus la făcut țevi pentru pânza în patru ițe, ce-o avea în stative. Seara am încercat "toaca" în pragul de la bucătăria de vară și la grajd. Tata, văzându-mă, mi-a arătat el cum se bate mai bine cu două bețe ce mi le-a șlefuit anumit. Sâmbătă, la ora patru, am fost
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
renumiți: Nemțoc Gheorghe și Nicolaescu Constantin. Omul din sat a simțit nevoie să-și împodobească și uneltele de muncă: jugurile carelor, șeile de lemn, codiriștile de bici, botele(bâtele) ciobănești, cupele de muls (donițele), ciubărașele, balercuțele (damigenele); furcile de tors; stativele (război de țesut), sucalele de țevi, vârtelnițele, pieptenii (pentru cânepă), rășchitoarele, căruțele și rădvanele (briștele de lux). Sculptura populară sătească se înscrie în circuitul mondial de valori de o mare originalitate și autenticitate. Frumusețea și generozitatea naturii care a dat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
bine și cu văzul, și cu auzul. Între timp... acuitatea vederii a avut de suferit, dar nu în mod îngrijorător. A început programul. Unul dintre sahaja yoghini a venit în fața sălii și, așezat lângă schema corpului subtil atârnată pe un stativ metalic, și-a început prelegerea. Eu absorbeam toată informația, asemenea unui burete uscat, asemenea unui câmp arid. Din fericire, vorbitorul (ce parcă vorbea doar pentru mine!) dădea exact acele răspunsuri pe care le așteptam în urma lecturilor mele personale: ce este
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și scamatori, aplaudați frenetic. Casa părintească a lui Kupala, în care clasicul a petrecut mai mulți ani de viață, e formată din două odăi și o tindă - o arhitectură extrem de simplă - cu un interior tradițional: mobilier frust, scoarțe pe pereți, stative de țesut, unelte de tâmplărie. Semnele prezenței unui spirit al literaturii, exprimate în cărți, fotografii sau scule de scris, sunt destul de vagi. Examinez împreună cu Nae Prelipceanu încăperile, traducându-i din rusă explicațiile ghidului. Un orgoliu de cultură mică, provincială, izolată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
satin duchesse și dantelă, rochii severe cu trene impresionante, rochii simple, rochii strălucitoare... — Când ai s-o vezi pe cea care îți e destinată, ai să știi, îmi spune întruna Cynthia, în timp ce asistenta se chinuie să atârne înapoi umerașele pe stativ. Tu doar... continuă căutarea. — Așa am să fac! spun fericită, trăgând pe mine o rochie fără bretele, cu dantelă și paiete și o fustă înfoiată. Ies din cabină și mă plimb ca la paradă în fața lui Suze. — E fenomenală! zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aia cu jachețică. Puneți-o, vă rog, și pe aia pe listă. Mă mai plimb un pic ca la paradă, apoi mă uit în jur în magazin să văd dacă există ceva ce n-am probat. Mă opresc în fața unui stativ cu rochițe pentru fetițele care țin florile și oftez, o idee mai tare decât aveam intenția. Dumnezeule, e greu, nu? Vreau să zic... să alegi o rochie. Una singură. Nu cred că Becky a cumpărat vreodată în viața ei un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îmi bat capul deocamdată la asta. Oricum, nu vreau să mă trezesc cu nu știu ce discurs fals și stângaci. E mult mai bine să aștept momentul potrivit și să fiu spontană. Când ajung la Barneys, o găsesc pe Christina aranjând un stativ cu sacouri de seară. — Bună! îmi zice în clipa în care intru. Ai semnat tu actele alea pentru mine? — Poftim? zic absentă. O, sorry, am uitat. O fac azi. — Becky? Christina mă fixează cu atenție. Ești bine? Da, foarte bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
val de furie la adresa respectivului. — Îmi place rochia asta, continuă ea, mai veselă. Evident, varianta cu cusătura intactă. — Mă duc să-ți aduc alta, spun. Sunt aici, la etajul ăsta. Ies din raionul de shopping personalizat și mă îndrept spre stativul cu rochii. E încă devreme pentru clienții noștri obișnuiți, și etajul e aproape gol. Dar, în timp ce mă apuc să caut altă rochie pentru Laurel, vederea periferică îmi semnalează o prezență familiară. Mă întorc, mirată, dar silueta a dispărut. Ciudat. Găsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în acel moment, spre mirarea mea, el se uită în jur, se apleacă fără să-l vadă nimeni și bagă mâna după ceva în geanta lui de pânză. Scoate un tricou cu mâneci strălucitoare, pe un umeraș. Vâră umerașul pe stativ, se uită iar în jur și se apleacă după altul. Mă holbez la el total interzisă. Ce naiba crede că face? Se uită iar în jur - apoi caută iar în geantă și scoate o tăbliță laminată, pe care o rezeamă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Cum adică îți aranjezi marfa? El îmi arată din cap spre tăblița laminată și o citesc cu stupoare. COLECȚIA DANNY KOVITZ. UN NOU TALENT DE EXCEPȚIE LA BARNEYS — Nu au toate umerașe Barneys, zice Danny, vârând încă două tricouri pe stativ. Dar bănuiesc că nu are nimic. — Danny!... Nu poți face așa ceva! Nu poți pur și simplu să... îți pui ce vrei tu în raft! Asta fac. — Dar... — N-am de ales, OK? spune el, întorcând capul spre mine. Randall a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a pornit încoace, și se așteaptă să găsească o linie de colecție Danny Kovitz la Barneys. Mă holbez la el îngrozită. — Parc-ai zis că n-o să te verifice! — Păi, n-ar fi făcut-o! Danny înghesuie alt umeraș pe stativ. Dar tâmpita aia de prietenă a lui își bagă nasul unde nu-i fierbe oala. Până acum n-a dat nici doi bani pe mine, dar, în clipa în care a auzit cuvântul Barneys, a sărit imediat, vai, Randall, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și are mereu pe față aceeași încruntătură dezaprobatoare. — Bună, Daniel, zice și mă salută din cap. Becky. — Bună, Randall, zic și îi trântesc un zâmbet, sper cât mai natural posibil. Ce mai faci? Uite! spune Danny victorios, dându-se de lângă stativ și arătând spre tricouri. Colecția mea. La Barneys, exact așa cum ți-am zis. — Văd, spune Randall și scrutează cu mare atenție stativul de haine. Urmează o tăcere încordată și sunt sigură că o să ridice ochii spre noi și o să spună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
trântesc un zâmbet, sper cât mai natural posibil. Ce mai faci? Uite! spune Danny victorios, dându-se de lângă stativ și arătând spre tricouri. Colecția mea. La Barneys, exact așa cum ți-am zis. — Văd, spune Randall și scrutează cu mare atenție stativul de haine. Urmează o tăcere încordată și sunt sigură că o să ridice ochii spre noi și o să spună terminați cu păcăleala asta ieftină! Dar nu zice nimic - și, cu o vagă tresărire de șoc, îmi dau seama că a înghițit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
terminați cu păcăleala asta ieftină! Dar nu zice nimic - și, cu o vagă tresărire de șoc, îmi dau seama că a înghițit gălușca. Și totuși, de ce mă mir atât de tare? Hainele lui Danny nu par deloc deplasate, acolo, pe stativ. — Păi, ce să zic, felicitări, spune Randall în cele din urmă. E o mare realizare. Îl bate pe Danny ușor pe umăr, apoi se întoarce spre mine. Se vând bine? — Ăă... da! zic. Toată lumea e înnebunită, cel puțin din câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vine să cred c-am scăpat așa ușor. — Hei! aud deodată o voce din spatele meu. Ia uite la astea! Sunt noi, nu? Peste umărul meu trece o mână cu manichiură perfectă, care înșfacă un tricoul de-al lui Danny de pe stativ, înainte să apuc să fac ceva. Îmi răsucesc capul și mă irit brusc. E Lisa Farley, o clientă dulcică, dar tare tâmpițică de-a lui Erin. Are vreo douăzeci și doi de ani, nu pare să aibă nici un serviciu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
De tricourile astea noi. Nu sunt cool de tot? Ia încă unul și i-l dă acesteia. — Vă rog mult să mi le dați înapoi... zic neajutorată. — Ăsta e foarte simpatic! Acum s-au apucat amândouă să scotocească prin tot stativul cu degete grăbite, și bietele tricouri nu mai rezistă la atâta presiune. Tivurile încep să se destrame, sclipiciul și șnururile de ștras încep să se desprindă, și paietele se scutură pe podea. — Oops, s-a desfăcut cusătura. Lisa ridică ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
murmur. Tu nu lucrezi la Barneys. — Și tu cine ești? se interesează Christina. — Danny Kovitz. — Danny Kovitz. A! Chipul Christinei se luminează brusc. Deci tu ești cel care... a asamblat aceste piese de îmbrăcăminte. Și care le-a plantat pe stativele noastre. — Poftim? Nu e designer pe bune? face Tracy îngrozită. Știam eu! Pe mine nu mă duce nimeni. Bagă umerașul pe care l-a ținut în mână înapoi pe stativ, de parcă i-ar fi frică să nu se contamineze. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aceste piese de îmbrăcăminte. Și care le-a plantat pe stativele noastre. — Poftim? Nu e designer pe bune? face Tracy îngrozită. Știam eu! Pe mine nu mă duce nimeni. Bagă umerașul pe care l-a ținut în mână înapoi pe stativ, de parcă i-ar fi frică să nu se contamineze. Dar asta nu e împotriva legii? zice Lisa, căscând ochii mari. — Este destul de posibil să fie, spune Danny defensiv. Dar pot să vă spun și eu de ce am fost constrâns la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]