2,655 matches
-
coboare din tren, căci alt picior de om nu văzuse în această gară uitată de lume. Este desigur un localnic, își spune Dora analizându-l dintr-o privire. Este îmbrăcat într-un cojoc de culoare gri care îi subliniază bine statura suplă și umerii largi, iar pe cap poartă o căciulă îndesată până la sprâncene. Chipul îi este încadrat de o barbă "sare și piper". Străinul își ușurează spatele de un rucsac ce pare destul de greu și fără nici o ezitare se adresează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spunându-i: "Simioane, dragul meu !" Îl auzisem adeseori pe tata pronunțându-i numele: "Simion Almăjan" și al localității în care fuseseră amândoi prizonieri: "Tușino". Știam că e tatăl Dorei de la care mai primisem cărți prin poștă. Îi recunoscusem de fapt statura și căutătura chipului cu toate că nu mai avea barbă ca în fotografie... Fotografie ? tresare Dora. Ciprian caută într-un raft de unde scoate un album legat în piele. Uitați-vă ! Poate vă spune ceva... Dora scoate un "Ah !" plin de uimire, constatând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la însurătoare, ci nicidecum la grijile presante ale celor din prezidiu care tocmai își făceau apariția și se grăbeau să-și ocupe locurile la masa ce îi aștepta pe mica scenă. Dintre toți a reținut atenția necunoscutul pântecos, mic de statură, în kaki, cu epoleți încărcați cu patru steluțe argintii, aplicați direct la cămașa de doc, cu două-trei perechi de cătușe agățate, la vedere, de centura lustruită, alături de tocul pistolului, desigur încărcat, pe care îl pipăia cu un gest-reflex pentru impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
favorită a tatei cu foarte mulți oameni. Pe unii, precum profesorul de "moartă" limba latină am vrut să zic Bujenariu, simțeam nevoia să-i eternizez ca amici. Omul, un pensionar reactivat din cauza faptului că nu avea cine preda latină, avea statura unui pitic uriaș în țara lilipuților și o moacă de chinez nereușit. Bineînțeles că nu-l onoram cu numele de Bujenariu. Pentru că avea o curea specială, un fel de cordon de capot tip țață, la unica sa pereche de pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Anglia într-un final. Cam pe la șaisprezece ani. Cheltuisem toți banii, majoritatea pentru mita vameșilor decât pentru necesitățile mele și în plus mai și lucrasem pentru a mă întreține pe la unul, pe la altul. Am fost chiar și profesoara unui copil. Statura mea înaltă, suplă, formată mă ajuta să trec drept o persoană mai în vârstă decât eram iar decența și bunul simț îmi facilitau intrarea pe sub pielea persoanelor serioase. Din tot acest timp cât am fost plecată nu țin la mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de-a mă omorî, întotdeauna aduni informații înainte de a ucide? Vroiai să mă iei pe la spate? Plăti ironia cu un pumn. Eu lupt doar corect! Și ai grijă! Câteva clipe trecură în liniște. Ceea ce adăugă ea puse capăt conversației cât statură întinși unul lângă altul, liniștiți, relaxați. Alex mi le dăduse. Te iubea. Când veni timpul să plece, Doru întrebă: Da? Da. Sper că tu mă iubești mai mult, n-am chef să te sinucizi, ca el, cu sabia mea! De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Minogue), ce-mi ilustrau viu în minte videoclipurile lor, m-a întrebat de câteva ori cate ceva. De fiecare data intra în vorba cu un ,,Excuse me", apropiindu-se de mine. Mi-a oferit chiar și alune. Era de o statură medie, puțin slăbuț, fata alungita, fruntea înalta, parul blond, poate puțin peste 30 de ani. Pe culoarul trenului însă am putut vorbi mai pe îndelete. Venea din estul Europei și pleca acasă la Kiev. Totuși va poposi în drumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
O părticică intimă a sufletului meu, cu tot trecutul său, îi era recunoscătoare, dar și impresionată, căci știam că ar fi cu mult mai plăcut ca în imaginațiile mele cele mai intime. El avea părul închis la culoare, tenul potrivit, statura atletică, era înalt, slăbuț, și respira de o noblețe personală, proprie. Până acum nu ți-a păsat, nu-i așa? N-am nevoie așa de târziu. Păstră o secundă de tăcere, un oftat acceptare a acestui fapt, un sincer regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dintre motoarele contemplative ale profundului mod de viață japonez. Ceaiul, aici, este omniprezent, ca și în insulele britanice. Diferența o face însă atitudinea indivizilor: silueta fragilă a japonezului respiră calm și reculegere în momentul în care mâinile îmbrățișează bolul, în vreme ce statura impozantă a englezului emană sentimentul burghez al celui îndrăgostit de propriile tabieturi. Mai simplu spus, un ocha ("ceai verde"; diferit de kocha sau "ceai negru") sorbit în Japonia te relaxează și-ți deschide perspectiva introspecției lucide, în timp ce un afternoon tea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ar fi avut cunoștință de aceasta, m-am repezit direct la eșarfă. Și nu, nu vă gândiți aici, cum sigur ați și făcut-o deja, din nou la Audrey.) Probabil că, strâns legată de obsesia picioarelor lungi, este cea a staturii mărunte. Conștiința firavei lor alcătuiri îi chinuiește pe japonezii de astăzi la fel de mult ca pe Natsume Soseki, cel mai mare romancier realist din perioada Meiji. Iată cum trăiește el, dureros, în 1901, confruntarea cu masivitatea londoneză: "În ceea ce îi privește
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să-ți spun acum. Băiatul s-a ridicat întâi în picioare lângă bancă și, din poziția în care era, urmărea cu privirea rădăcina fagului apoi și-a lipit privirea pe tulpină. Când a ajuns la o înălțime mai mare de statura lui a observat ceva și repede s-a ridicat în picioare așa cum i-a spus fagul. Și ce să vadă, scoarța copacului era dislocată de la locul ei încât se vedea partea lemnoasă iar seva copacului curgea lăsând o dâră umedă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
bate în poartă. Crăiasa a rămas încremenită când i-a apărut bătrânul în față. Marele și bunul crai, cum auzise că i se mai spune de către unele persoane, cărora el le-a făcut câte un bine. Era un bătrânel de statură mijlocie, îmbrăcat în cămașă și pantaloni din cânepă peste care era încins cu un brâu din in împodobit cu nestemate. Pletele-i albe ce curgeau peste umeri și spate, până sub omoplați se scăldau în razele soarelui de dimineață. Barba
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a uitat îndelung la noua lui prietenă, Buburuza, și numai după o lungă meditare se întrebă mai mult pe el: -Să plec la drum cu Trotinel, un suflet atât de sensibil, bicisnic și mititel? Cu ... Stup la fel, mic de statură, nefiind în stare să se lupte măcar cu o broască? Cu Zvârluga care nu știe altceva să facă toată ziua decât să doarmă, să sforăie. Și ... cam atât, cu cine altcineva? -Dar cu mine cum rămâne? -Vrei să mergi să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ochii spre locul unde era. Omul stătea cu privirea îndreptată în direcția în care mergeam, bucuria pe care i-am produs-o se disipa de pe chip cum se întâmplă cu ceața de pe văi, își ștergea energic lacrimile de pe obraz iar statura plăpândă i se micșora încet, așteptând, neavând scăpare, ca singurătatea să-l ia din nou între ghearele ei nemiloase, precum ia uliul găina din ogradă. Pe drumul meu către casă mergeam agale și mă gândeam, atât cât poate să se
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
istoria artei bizantine nu au cunoscut înflorirea deplină a celei din urmă, și anume Renașterea italiană, nu a fost din lipsa priceperii sau a cunoștințelor teoretice (așa cum ne putem da seama din operele pictorului mănăstirii Sopocani, ale cărui personaje au statura monumentală a celor ale lui Piero sau Michelangelo, la care se adaugă o forță spirituală ce avea să se piardă ulterior), ci din cauză că structura procesională a constituției interne a ființei domina întotdeauna simpla sa reprezentare intuitivă și spațială. Concepția acestei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe umeri luceau un lanț de aur și pomoul aurit al unei spade. Vorbea ca omul obișnuit să poruncească și să i se dea ascultare numaidecât, iar asta se vădea și din respectul arătat de Însoțitorul său: un bărbat de statură mijlocie, cu capul rotund și părul rar, Învăluit Într-o mantie mare care ascundea tot ce avea dedesubt. Cei doi mascați Îi primiseră pe Diego Alatriste și pe celălalt individ după ce Îi făcuseră să aștepte o lungă jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Nu vă fie frică! Deschideți-i larg porțile lui Cristos!". Mie, fricosul, mi se adresa el, parcă, nouă tuturor, creștinilor sau necreștinilor, noi toți dornici de libertate, oameni din Estul lagărului socialist ocupat, de unde venea și el. Mi-a plăcut statura sa de om care schiază, face sport, are gesturi spontane, a scris poeme. Ca întâlniri spirituale fecunde mi le mai amintesc pe cele cu Alexandru Todea, cardinalul nostru unit, conversațiile din studenție cu părintele Constantin Galeriu, cu Nicolae Steinhardt, generosul
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
s-o afle de la Gheorghe Vrânceanu, ci un fapt bine cunoscut de toată lumea. Noutatea era numai explicația acestei adeziuni. Matematicianul-poet credea că regimul legionar i-ar fi putut înlesni dobândirea titlului de profesor universitar (revendicare perfect legitimă, ca urmare a staturii sale științifice excepționale). Gestul din 1940 al lui Ion Barbu este fără îndoială condamnabil, dar cei care l-au cunoscut mai bine știu că motivația adeziunii sale la mișcarea legionară nu era una politică, ci psihologică, aceea indicată de Vrânceanu
Cruzimea istoriei by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6880_a_8205]
-
cu politica liberală. Ea domină scena, în acești primi ani, de pînă în 1885, cînd moare Rosetti. Pasiunea de a cerceta, retrospectiv, ziare care atunci nu te-au interesat, și de-a încerca să înțelegi, în toată lupta lui ascunsă staturii tale de-o șchioapă, un timp care a fost al tău fără, de fapt, să fie, mai degrabă fiind tu al lui, va deveni, pe vreme ce venim spre anii noștri, un manierism. Al colajelor suprapuse. La Bacalbașa este, încă
Domnul B. by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7943_a_9268]
-
același Pound pe care istoria l-a consemnat ca pe unul din cei mai feroci și activi antisemiți din perioada celui de al doilea război mondial, când prin articolele sale incendiare și turneele sale de conferințe lansa neobosit, de la înălțimea staturii sale poetice, cele mai otrăvite atacuri împotriva neamului evreiesc... De același Ezra Pound, care, judecat după război în America, s-a declarat nebun pentru a scăpa de pedeapsa cu închisoarea pe viață sau chiar scaunul electric, petrecând 13 ani într-
Operã și artist by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7945_a_9270]
-
atitudine, Preda va deveni un reper al rezistenței culturale autohtone. În schimb, Barbu, după câțiva ani de neînregimentare, va trece în extrema cealaltă, a colaboraționismului cu regimul, murdărindu-se cu un plagiat și salvându-se estetic cu două-trei opere excepționale. Statura unuia se precizează pe măsură ce postura celuilalt se limpezește. La Petru Dumitriu, balansul moral-existențial este atât de mare, încât etapele semnificative ale vieții și activității lui par să nu aibă nimic în comun una cu alta. Între junele Dumitriu, care debutează
O vară de neuitat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7952_a_9277]
-
și înfățișarea boierească a încăperii, cu fotolii acoperite cu scoarțe și cu scaune avînd spătarul cioplit - toate îți dădeau senzația pătrunderii într-un spațiu aparte, pecetluit de un regim eminamente spiritual. Iar senzația de efect cultural acaparator era sporită de statura înaltă, subțire pînă la deșirare, a unui amfitrion cu chip de vates grec, a cărui fața prelungă, încadrată de o barbă albă, lăsa să-i izbucnească pe fizionomie o fire emotivă și pătimașă, pe care o simțeai de îndată ce, vorbind despre
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
cel al singurătății și al iluziei, iar fantoma actorului de odinioară vine să locuiască personajul. În Marele Gatsby, Scott Fitzgerald atrăgea atenția asupra unui personaj mediocru, Tom Buchanan, campion la rugby, de o forță impresionantă și care se impunea prin statura și grosolănia sa și prin faptul că era îngrozitor de bogat. Spune Fitzgerald despre acest american violent și singuratic că niciodată nu avea să mai resimtă tensiunea acelor confruntări, că instinctiv le căuta fără să le găsească într-o viață de
Această viață Sportivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7553_a_8878]
-
n-au fost. Actorul în vârstă de 48 de ani, arată ca un bărbat trecut de 55 ani. Autor: Cristina Grigoraș Actorul Russell Crowe, a fost fotografiat recent la New York arătând cu mult diferit față de imaginea cu care eram obișnuiți. Statura eroului musculos din "Gladiatorul" nu aduce nici o asemănare cu Russel Crowe al anului 2012. La 12 ani de la filmul care l-a făcut celebru, Crowe pare să se lupte cu criza vârstei mijlocii, neglijându-și total aspectul și condiția fizică
Vezi cum arată "Gladiatorul" Russell Crowe la 48 de ani () [Corola-journal/Journalistic/73530_a_74855]
-
colecție impresionată de chiloței, iar lenjeria ei intimă preferată trebuie să fie roșie. De asemenea, Elena a mai povestit că, deși apare pe copera unui SVCD porno, nu se uită la filmele erotice, iar că bărbatul ideal pentru ea are statură atletică și trebuie să fie energic. „Bărbatul ideal pentru mine ar trebui să aibă statură atletică și să fie energic. Nu visez la un Făt Frumos, care să vină să mă fure cu un cal alb, sunt realistă totuși” declarat
Elena Gheorghe a apărut pe coperta unui DVD porno () [Corola-journal/Journalistic/73561_a_74886]