431 matches
-
talibanizării. „Noi toți am fost uciși. Iar acest fapt s-a petrecut cu atât de mult timp în urmă încât am și uitat de el” (125). Oamenii Kabulului rătăcesc precum niște spectre sub cnutul talibanilor, îmbrânciți, ca o turmă, în staulul rezervat lor de ulemale isterice. Singura soluție existențială este pasivismul, întoarcerea spre și în sine sau cei foarte apropiați, fatalismul oriental. Așa cum spune inspirat Mussarat: „Ia lucrurile așa cum sunt ele, nu dramatiza, nu le ignora; nu tu ești cel care
Dragoste la Kabul by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5585_a_6910]
-
în fața geamurilor murdare, acoperite cu picături de ploaie și de urme de degete. Dincolo de fereastră - noaptea. Numai preotul doarme și, în spatele lui, în spatele casei sale - vidul, spiritele. Dar unchiul meu cînta la vioară. El, care toată ziua duce vacile în staul sau le mulge, înnodîndu-le picioarele, cînta cîntecul rabinului. Și e prea puțin important cum cînta! Eu surîd, încerc vioara, îi caut prin buzunare, sar pe nasul lui. El bîzîie ca o muscă. Doar capul meu zboară încetișor prin cameră. Plafonul
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
prea puțin important cum cînta! Eu surîd, încerc vioara, îi caut prin buzunare, sar pe nasul lui. El bîzîie ca o muscă. Doar capul meu zboară încetișor prin cameră. Plafonul transparent. Nori și stele albastre pătrund o dată cu mirosul cîmpului, al staulului și al drumurilor. Mi-e somn." Iată un tablou de Chagall în a cărui preistorie se găsesc toate reveriile unei mari sensibilități și o realitate halucinant de concretă. Viața mea, admirabil tradusă în românește de Oana Popescu, ridică o clipă
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
obloanelor umbra lui Nehi Duhul trecând prin sat în beznă, în fruntea unui lung alai de umbre. Alaiului i s-au alăturat toate animalele din ogrăzi, cotețe de găini și de porci, grajduri și țarcuri și cuști și porumbare și staule, puzderie de forme mari și mici, și pădurea le-a înghițit pe toate. Dimineața, în tot satul nu mai era picior de animal, nu rămăseseră decât sătenii. Multe zile după aceea oamenii s-au ferit cu mare grijă să se
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
lui aflat în vârful muntelui și dă târcoale prin pădurile din jurul satului, iar la miezul nopții umbra lui alunecă pe râu, și el atinge cu degetele gardurile livezilor, trece neauzit prin fața caselor cu obloanele trase, prin ogrăzile întunecate, plutește printre staulele părăsite și grajdurile pustii. Iarba pe care calcă și frunzele pe care le atinge se înfioară la șuierul mantiei lui negre, și doar în apropierea zorilor e înghițit de adâncurile codrului, alunecă prin hățișuri în beznă, plutește în tăcere printre
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
Doar atunci când nu erau prin preajmă alte urechi se porneau Maya și Matti să șușotească și să-și îngrijească taina, acea taină care era numai și numai a lor. Adesea Matti și Maya se întâlneau pe ascuns după-amiaza într-un staul vechi din ograda lui Matti, pustiu și părăginit, departe de urechile părinților și surorilor, și vorbeau în șoaptă despre taina lor. Copiii din sat, printre care și surorile mai mari ale lui Matti, au băgat de seamă că cei doi
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
cu grijă un frumos covor ca să nu-și rănească Pruncu-al Său picior și să nimerească magii mândrul loc unde-au înflorit florile de foc. Fulgi de nea îi vestesc sorții că El nu e robul morții ! Ca să nimerească magii mândrul staul și să-I pună-n față florile de aur. Să găsească ieslea unde a venit Cel Ce ne-a salvat cu al Său colind. Fulgi de nea îi vestesc sorții că El nu e robul morții!
Colind cu zăpadă by Marius Ianuș () [Corola-journal/Journalistic/2919_a_4244]
-
oare aștepta în tăcere ziua necazului, ziua cînd asupritorul va merge împotriva poporului? 17. Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, și cîmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, 18. eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mîntuirii mele! 19. Domnul Dumnezeu este tăria mea, El îmi face picioarele ca ale cerbilor, și mă face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
Maria Lascu Se naște în sărăcie, în staul modest de vite, Însă câtă bogăție cerească El ne trimite! Sufletul să-l lumineze, inima să ne-ncălzească, Să primim-năuntrul nostru multă pronie cerească Nașterea mult așteptată, tuturora ne-arată Că Fiul din cer coboară, trimis de Dumnezeu Tată. Și-
Bucuriile Credinţei by Maria Lascu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/536_a_758]
-
înainte de veci stăpânește cerul și tot universul, pe El, Cel ce a creat totul prin Cuvânt. Izgonită de nepăsare și răutatea oamenilor, Sfânta Fecioară își găsește loc să nască, într-o umilă peșteră, născându-L pe Fiul lui Dumnezeu, întrun staul de vite! Nu în palat bogat S-a născut Pruncul Sfânt Iisus, ci într-un sălaș, ca un rob, El care a venit să ne scape de robia păcatelor. Cu ochii sufletului, cu inima îndurerată, alerg pe urmele magilor, călăuzită
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
primi. Căci haina sufletului meu este neagră de păcate! Ajung la Sfânta Peșteră. Văd că mi-au luat-o înainte păstorii cântând din fluiere, alergând să I se închine și să-I aducă umilele lor daruri. Văd vitele îngenunchiate lângă staul, suflând asupra Pruncului Iisus „căldură ca să-l facă!” Magii au sosit călăuziți de luminoasa Stea, aducându-I: aur, ca unui Împărat, smirnă ca unui Mare Preot și tămâie, ca unui mort, prefigurând moartea pe Cruce și îngroparea Sa, tot întro
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Spre Betleem i-a îndrumat, Unde-au găsit Pruncul Născut.” Nu L-au găsit într-un palat, ci în Peștera sărăcăcioasă și umedă: „Dormea în iesle Cel ce este, Al universului Stăpân, Căci, ca un rob a fost născut, În staul, pe un pat de fân!” Măicuța lui, Preacurata Fecioara Maria Îi veghea somnul și bătrânul Iosif Îl venera cu pioșenie. „Iar îngerii cu flori de crin În zbor văzduhul străbătând, Cântau Micuțului Stăpân, Osana-n cer și pe pământ!” Peștera
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
ar zice: Îți voi prooroci despre vin, și despre băuturi tari!" acela ar fi un prooroc pentru poporul acesta! 12. "Te voi strînge în întregime, Iacove! Voi strînge rămășița lui Israel, îi voi aduna ca pe niște oi dintr-un staul, ca pe o turmă în pășunea ei, așa că va fi o mare zarvă de oameni. 13. Cel ce va face spărtura se va sui înaintea lor; vor face spărtura, vor trece pe poartă și vor ieși pe ea; împăratul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
a lăudat și mi-a dat o bomboană cu mentă. După aceea, ori de cîte ori mă simțeam singur, mă tîram în coteț prin una dintre ușițele pentru găini, furam un ou de sub o pasăre, mă duceam în ogradă sau staul și pretindeam că l-am găsit sub fîn sau prin bălegar. Apoi îl duceam fermierului, care întotdeauna mă mîngîia pe creștet și-mi dădea o bomboană de mentă. Cred că știa probabil de unde am luat celălalte ouă, dar era frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
primarului ocupă postul, care-n același timp când e învățător e totodată și perceptor sau îngrijește de interesele private ale primarului. Nu e o raritate ca revizorul, sosind pe neașteptate în comună, să afle școala prefăcută în coteț sau în staul pentru vitele de ispas și pe d. învățător cale de două poște, făcând pe vătejelul primarului. Cu toate acestea se trimit raporturi regulate, ba chiar dări de seamă despre examene făcute, contrasemnate de primar și întărite cu sigiliul comunei, asupra
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nămeții până la ferestre, și furiile oarbe ale tatălui ei, care-ntr-o noapte o apucase de păr și-o azvârlise - să fi avut cinci-șase ani - în troienele de zăpadă, în amurg, numai în cămașă. Fetița îngrozită trebuise să doarmă în staul, lipită de burta vacii, acoperită cu paie și balegă. Aveam vârsta ei de atunci când am mers prima dată la Tîntava. Drumurile erau acoperite de zăpadă. În mijlocul satului ieșeau aburi de țuică de la bodegă. Țărani în surtuce cafenii pătau zăpada din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
toate puterile cinelele scîn-teietoare, aproape materializate în aerul cristalin și-nghețat, și se frânse brusc de mijloc într-o plecăciune. "Cedric, nebunule", începu să râdă Mana, "ce Dumnezeu cauți aici? Ce-i cu tine în halu-ăsta?" Vasilica se arătase și ea din staul, mirosind deloc neplăcut a vițel și a balegă caldă. "Uf, Cedric..." Își ridică ochii spre cer ca o martiră, dar în aceeași clipă îi veni-n minte scena în care îl biciuise fără milă în duhoarea de mosc a camerei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
moară, unde ajungeai în amurg și de unde te întorceai acasă mult după miezul nopții, lucru nu tocmai înfricoșător, căci zăpada întinsă până la orizont lumina aproape ca ziua. Dar acasă încasai atunci o bătaie bună și erai trimis la culcare în staul, cu vitele, unde te perpeleai toată noaptea de frig și obidă. Ce-ar fi fost să nu te-ntorci deloc în noaptea aceea! Nici un copil, niciodată, nu ajunsese până la corabia din marele golf de dincolo de dig. Îi auziseră doar pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai sus, la marginea acoperișului, iar în lumina blândă a lunii, ce se filtra prin ele, se văzu înconjurat parcă de o mică lume de fantasme. Imediat ce ochii i se obișnuiră cu semiîntunericul, constată că podeaua de pământ bătut și staulele erau încă presărate cu paie, iar pe ele stătea îngrămădită o mică populație de prăpădiți îmbrăcați în zdrențe. Unii dintre ei, care îl recunoscuseră în el, după haine - deși sfâșiate acum - și după felul în care se purta, pe ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și din momentul acela nu se mai dezlipi de lângă el. Sebastianus se strădui să-i liniștească pe toți, să le insufle încredere, dar, când în sfârșit găsi un moment ca să-și tragă sufletul, într-un colț, rezemat de scândurile unui staul, unde se ghemui, ascunzându-se pentru noapte, descurajarea puse stăpânire și pe el. Cu coatele sprijinite pe genunchii ridicați, își prinse capul în mâini, suspinând. îi venise în minte Vitalius, care acum probabil ajunsese deja cu mesajul său la Flavius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mulțime de bărbați călări sau pe jos, ce alergau în toate direcțiile, strigând și făcându-și lumină cu torțele. în furia jafului, cuprinși de nebunie, dăduseră foc tuturor clădirilor din jur, iar acum se străduiau se scoată animalele din rugul staulelor și se agitau fără vreun folos în jurul grânarului în flăcări. Strigătele lor incitate și de neînțeles răsunau peste vaietele prăbușirilor, peste lătratul câinilor înlănțuiți și peste mugetele vacilor îngrozite. Ce dezastru, domina, fu comentariul dezolat al intendentului. Hippolita nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ori de o javelină. Hippolita, însă, nu-și putu lua privirea de la spectacolul halucinant ce i se înfățișa înaintea ochilor. Pe fundalul incendiului, barbarii se adunau în jurul căpeteniei, ducând fiecare propria pradă și împingeau, cu aceeași brutalitate, animalele luate din staule și pe cei care - liberi ori sclavi - nu reușiseră să se refugieze în redută și să nu fie prinși. între prizonierii îngroziți împinși de-a valma cu brutalitate și deveniți deja obiect de schimb și de certuri aprinse între barbari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Pentru că ai zis: "Ha! Ha!" sfîntului Meu Locaș, cînd era pîngărit, țării lui Israel, cînd era pustiită, și casei lui Iuda, cînd se ducea în robie, 4. de aceea, iată, te dau în stăpînirea fiilor Răsăritului, ei își vor așeza staulele în mijlocul tău și își vor face locuințele în tine, îți vor mînca roadele, și îți vor bea laptele. 5. Voi face din Raba un ocol de cămile, și din țara copiilor lui Amon o stînă de oi, ca să știți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
munții lui Israel, de-a lungul rîurilor, și în toate locurile locuite ale țării. 14. Le voi paște pe o pășune bună și stîna lor va fi pe munții cei înalți ai lui Israel, acolo se vor odihni într-un staul plăcut, și vor avea pășuni grase pe munții lui Israel. 15. Eu însumi Îmi voi paște oile, Eu le voi duce la odihnă", zice Domnul Dumnezeu. 16. "Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
devine un loc pentru depozitare de fierotănii. În general, a lucrurilor furate, dosite. Altă poreclă. Acioală. În Argeș și Vâlcea. Troița din Burluși, care este tot un obiect ambiguu. Și cu funcție sacră, și utilitară, și stație de autobuz, și staul pentru vite, și motel pentru bețivii din cârciuma de vizavi. Cam cum era linul obiect ambiguu, multifuncțional, în care se doarme, se îmbăiază copiii, se face vinul. De insistat asupra diferenței dintre pod, beci și polată. Polata-obiect intermediar, de tranziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]