1,136 matches
-
prețul cash din luna septembrie), profitul de la bursă este de 10 $/UM (100 - 90); dacă piața scade, va cumpăra la 70 $/UM (prețul cash din luna septembrie), pierderea la bursă fiind de 20 $/UM (70 - 90). Hedgingul nu are formule stereotipe, fiecare firmă, fiecare om de afaceri își construiește într-o anumită manieră la bursă operațiunile de hedging, în funcție de scopul urmărit și de evoluția și modificările ulterioare ale pieței. Să considerăm că o unitate de morărit are în plan să cumpere
BURSE by Aurel CHIRAN, Elena GÎNDU () [Corola-publishinghouse/Science/394_a_765]
-
arșița verii (1957), Între două oglinzi (1965), Succes (1971) și Moartea tânărului veteran (1978), ca și volumele de proză scurtă Suită dramatică (1959) și Mărul cunoștinței (1968) sunt cărți datate. Indiferent de mediul investigat (muncitoresc, studențesc, artistic), tiparele psihologice sunt stereotipe, unele cu o rudimentară schematizare în sensul imperativelor realismului socialist mai întâi, iar mai târziu în linia unui moralism ostentativ: aceiași indivizi onești, care reușesc să înfrângă dușmanul de clasă, ori care, neînțeleși de semeni, izbutesc în urma unor îndelungi tribulații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288682_a_290011]
-
puternică a sistemului nervos. Îi sunt caracteristice: pregătire timpurie și riguroasă pentru lecțiile viitoare; acțiuni preliminare bine gândite ale lecțiilor, controlul crescut al modului de executare; suprapunerea lecțiilor conduse cu planul propus; stabilitatea cerințelor de sistematizare pentru organizarea lecției (Început stereotip de lecție); Început lent, treptat de lecție; exhaustivitatea și exactitatea explicațiilor exercițiilor efectuate; un control distinct asupra calității de executare a exercițiului, indicații și comenzi; ritm constant de conducere a lecțiilor; sărăcie relativă și lipsă a mijloacelor de comunicare; un
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
ale timpului sau moștenite odată cu tradițiile comunității și cu cele ale instituțiilor puterii. El este caracterizat însă și de o anumită convenționalitate, pentru că procesul colectiv de memorare utilizează scheme arhetipale, scenarii mitice, relații simple de confruntare sau de complementaritate, structuri stereotipe, care îl compun și îi asigură continuitatea și eficiența. Temele cu caracter politic (analizate, printre mulți alții, de Valentin Al. Georgescu, Vlad Georgescu, Andrei Pippidi, Dan-Horia Mazilu), desprinse din textele oficiale sau din scrierile istorice, relevă coerența și constanța discursului
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
autorul distinge două clase: EDR "reflectând vorbirea" și "citatele"din literatura populară (de tipul: locuțiuni expresive; expresii idiomatice; proverbe și zicători; formule uzuale, stereotipii de comparație). Din literatura populară sunt luate în considerare trei categorii de enunțuri: versuri populare, formule stereotipe din folclor, ghicitori. Enunțurile anonime culte cuprind, în mod special, formule aparținând discursului religios; dictoane; sloganuri; formule "tehnice din diferite texte din zona stilurilor funcționale" (S. Dumistrăcel, 2006: 130); nume proprii de notorietate (clasă mai puțin importantă, consideră cercetătorul). Din
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
aria motorie suplimentară și alte arii corticale asociate. Aceste arii, împreună cu impulsul senzorial, converg către aria motorie primară, care eventual excită sau inhibă părțile specifice ale sistemului nervos. Programul motor este sistemul de analizare a informației esențiale care controlează mișcările stereotipe. El comandă mușchilor să se contracte într-o ordine prestabilită, la nivele de forță și timp determinate, pentru a produce mișcări predeterminate (R. Enoka, 1994). R.A. Schmidt, 1999, susține că un program motor este structura neurofiziologică de analiză (rețea neurală
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
-
intratextual (instanțele comu nicării artistice) și, indirect, emițătorul extratextual, autorul operei. FUNCȚIA CONATIVĂ/PERSUASIVĂ/RETORICĂ/INJONCTIVĂ rezidă în capacitatea mesajului de a realiza o conexiune între actanții comunicării, fiind centrată pe receptor. Apare pregnant în comunicarea cotidiană, incluzând și formule stereotipe, precum „Salut! Ce mai faci?“, care au scopul de a iniția comunicarea, de a facilita contactul interlocutorilor (funcția conativă precomunicativă). Se activează frecvent și în sfera comunicării oficial administrative (texte cu caracter directiv, discursuri politice, texte oratorice, pledoarii în instanță
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de prezentare, imaginile ilustrative presupun opțiuni subiective); - nivelul lexicosemantic se evidențiază prin diversitate lingvistică, prin utilizarea variantelor lexicale literare, prin sinonimie (lexicală, sintactică și stilistică), prin omonimia valorificată în jocuri de cuvinte; sunt inserate frecvent citate, maxime, parafraze ori formulările stereotipe specifice culturii media; - nivelul morfosintactic nu are mărci distinctive, apelând la elemente ale stilului artistic: construcții retorice (interogații și exclamații retorice, gradații, enumerări, recurență, sime trie sintactică etc.), topică afectivă (inversiuni, dislocări, formulări eliptice etc.); - nivelul stilistic evidențiază o mare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Ion de L. Rebreanu, Enigma Otiliei de G. Călinescu etc.), rezumativ (Alexandru Lăpușneanul de C. Negruzzi; utilizat frecvent în schițe și fabule), enunțiativ (formularea unei cugetări, a unei judecăți de valoare, precum în Moara cu noroc de I. Slavici) sau stereotip (în basme: Povestea lui HarapAlb de I. Creangă). - Incipitul modern apelează la semnale metatextuale care reliefează convenția ficțiunii/convenția producerii textului. Incipitul de tipul ex abrupto prezintă elemente textuale ca și când ar fi deja cunoscute lectorului (Sărmanul Dionis de M. Eminescu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sunt valorificate strălucit de către Ion Creangă, în Povestea lui HarapAlb (1877). Marele scriitor humuleștean preia tiparul narativ specific basmului popular, dar îl deconstruiește prin „originala alăturare a miraculosului cu cea mai specifică realitate“ (G. Călinescu). De asemenea, autorul reorganizează structurile stereotipe, în acord cu viziunea artis tică proprie și cu principiile sale estetice. Astfel, naratorul nu mai este o instanță supraindividuală, ci o prezență textuală care își asumă explicit rolul de povestitor: ...să încep a depăna firul poveștii; Eu sunt dator
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sunt măsură și punct de reper. Publicat în 1984, Zmeura de câmpie este romanul unor destine distopice, „deturnate“ de la cursul firesc al creșterii și împlinirii, al afirmării identității și sensului existențial. Polemizând cu toate convențiile bildungsromanelor, Mircea Nedelciu deconstruiește parcursul stereotip al eroilor din romanele formării, propunând cititorului trei personaje care ilustrează o tipologie a marginalului: dislocatul sau „neidentificatul“, cum îl califică scriitorul însuși. Cei trei protagoniști se numesc Zare Popescu, Radu A. Grințu și Gelu Popescu, dar numele nu le
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
paradoxurile basmului este faptul că forța lui magică nu încetează, chiar dacă subiectul este simplu, linear, iar personajele se încadrează în câteva arhetipuri sau „funcții“, cum le numește Vladimir Propp. Basmul cult preia tiparul consacrat prin eposul popular, remodelând însă structurile stereotipe, conform opțiunilor estetice ale scriitorului și viziunii sale artistice. Astfel, în Povestea lui HarapAlb (1877), eposul miraculos și personajele sunt puternic individualizate, fiindcă „Creangă umple schema universală cu imagini concrete ale vieții țărănești de odinioară“, după cum afirmă G. Călinescu. CUPRINS
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cinematograf, învățământ etc. - și le controlează îndeaproape grație monopolului numirilor și unui redutabil dispozitiv al cenzurii prealabile - în URSS*, Glavlit, organul central a cenzurii, este înființat în 1921. Informația destinată publicității este așadar întotdeauna o informație oficială care utilizează expresia stereotipă și codificată conform canoanelor limbii de lemn*. Cel mai adesea, ea ține de agit-prop*, care vizează în același timp să convingă populația și pe observatorii externi să adere la ideile și la reprezentările puterii, și să le mobilizeze pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
socială. Una este linia progresului social, a păcii și a creației. Cea de-a doua este linia reacțiunii, a asupririi și a războiului”. Ea are și o funcție defensivă, de uz intern, atunci când un conducător comunist se servește de formule stereotipe pentru a răspunde în mod codificat atacurilor detractorilor săi. înainte de orice, limba de lemn servește la camuflarea abisului care se cască între doctrina marxist-leninistă și realitate. Pentru aceasta, ea se sevește de formule de genul „este știut faptul că”, „nu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
umane pe care o circumscriu schițele, povestirile, foiletoanele și anecdotele sale. E o lume extrem de pestriță, plasată „între frac și cojoc” și localizată în capitală, dar și în orașul de provincie ori în sat. Imaginea ei se compune linear, cumva stereotip, fără vreo surpriză privitoare la o posibilă schimbare a manierei jurnaliere, specifică. Aici se agită de-a valma, surprinși în câte un instantaneu realistic, politicianul, gazetarul, funcționarul, învățătorul, studentul, șeful, slujbașul, soldatul, jandarmul, cârciumarul, primarul, notarul, moșierul, țăranul ș.a.m.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
aceea, ea poate fi separată sub forma unui discurs independent și suficient din punct de vedere tematic, dar și expresiv de cele mai multe ori, fiindcă se fundamentează pe o anumită organizare narativă. De aceea, configurațiile discursive pot fi inventariate ca discursuri stereotipe ce se concretizează din perspectiva unor modele canonice care pot realiza o tipologie. De obicei, integrarea configurației în discursul complet se face prin urmarea unuia dintre parcursurile narative posibile, însă realizatorul acestei operații trebuie să dispună atît de o competență
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
învestite cu autoritate, folosite în raționamentele dialectice și retorice. Argumentația dialectică are însă datoria de a le verifica, iar argumentația retorică de a le trata în cadrul unui conflict particular, fiind folosite pentru conciliere sau pentru apărare. V. autoritate, dialectică, retorică, stereotip. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN DUBLA CONSTRÎNGERE. Un concept fundamental enunțat de Școala de la Palo Alto (care s-a ocupat de studiul comunicării paradoxale) este cel de "dublă constrîngere" și se manifestă printr-un paradox pragmatic care se regăsește în interacțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
subiectivității prin limbă, deoarece se raportează la normele de interacțiune care sînt proprii unei culturi, încît se poate ajunge la un etos general ce caracterizează un întreg grup (etnic) uman (precum etosul românesc, etosul scandinav etc.). V. logos, patos, retorică, stereotip. ARISTOTEL R.; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO ETNOGRAFIA COMUNICĂRII. Sintagma etnografia comunicării a fost propusă în lingvistica nord-americană, a cărei tradiție a limbii din perspectivă etnografică sau în corelație cu aspectele etnografice are aproape un secol. Direcția de cercetare denumită astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nonverbale ce corespund reprezentării cognitive interiorizate care se derulează într-o interacțiune, (de exemplu, diferitele etape ce sînt urmate într-un aeroport internațional pentru a lua avionul) și care servește într-un anumit mod ca directivă în rezolvarea unei situații stereotipe de comunicare sau a unui gen discursiv monologal, permițînd planificarea activităților și a intervențiilor verbale. În domeniul cunoașterii științifice, se manifestă interesul pentru maniera în care cunoștințele, credințele, experiențele sînt înmagazinate și clasificate în memorie. Astfel, stocarea în memorie a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
celor mai multe dintre activitățile cotidiene și profesionale ar fi la baza proceselor de înțelegere și de producție, avînd forma unei scheme. Se folosesc și alți termeni cu sens apropiat, precum scenariu, cadru sau prescripție, pentru a desemna, în științele cognitive, formele stereotipe de cunoaștere care permit orientarea în situațiile sociale. Totalitatea schemelor de care dispune un individ constituie competența lui de a acționa. În domeniul analizei interacțiunilor, termenul scenariu apare mai frecvent pentru a reda competența de a acționa ce permite indivizilor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că, pentru a fi coerent, nu este necesar ca proprietățile formale ale unui text să indice în mod explicit relațiile dintre enunțuri, în măsura în care scenariul este identificabil. În științele cognitive, schema sau scenariul își găsește echivalentul în praxeogramă și desemnează formele stereotipe ale cunoașterii care permit orientarea în situațiile sociale, totalitatea schemelor constituind competența de a acționa. De aici, rezultă că scenariul care vizează discursul sau textul reprezintă o specie a unui scenariu general de acțiune. V. praxeogramă, schemă, schimb, situație de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
secvențelor este de cele mai multe ori problematică, cel mai ușor de identificat și, de aceea, cel mai intens studiate fiind secvențele inițiale și secvențele finale/de încheiere. Secvențele încadrante ale interacțiunii sînt foarte ritualizate, avînd o funcție relațională și o structură stereotipă. Majoritatea interacțiunilor se desfășoară după o schemă generală tripartită care, după C. Kerbrat-Orecchioni, cuprinde: 1) secvența inițială, de deschidere a interacțiunii, prin care este asigurată deschiderea canalului de comunicare și stabilirea contactului fizic și psihologic, vizează "spargerea gheții" pentru buna
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pozitiv sau negativ, valoarea absolută a exponentului negativ care reprezintă matematic nivelul de probabilitate. De aici rezultă coeficientul de specificitate și, astfel, se constată că gradul de specificitate și coeficientul evoluează în același sens. V. lexicometrie. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO STEREOTIP. Relația strînsă dintre termenii stereotip și clișeu are rădăcini etimologice: în secolul al XIX-lea, în tipografii, se practica "stereotipia" sau "clișajul" pentru reproducerea în masă a unui model fix. W. Lippmann introduce lexemul stereotip în circuitul metalimbajului din științele
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lexicometrie. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO STEREOTIP. Relația strînsă dintre termenii stereotip și clișeu are rădăcini etimologice: în secolul al XIX-lea, în tipografii, se practica "stereotipia" sau "clișajul" pentru reproducerea în masă a unui model fix. W. Lippmann introduce lexemul stereotip în circuitul metalimbajului din științele sociale într-un eseu din 1922 pentru a desemna imaginile gata-făcute ce transmit raportul dintre individ și realitate. Interesul crescut în ultimele două decenii față de conceptul "stereotip" a determinat rafinarea cercetării și nuanțarea definirii cuplului
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a unui model fix. W. Lippmann introduce lexemul stereotip în circuitul metalimbajului din științele sociale într-un eseu din 1922 pentru a desemna imaginile gata-făcute ce transmit raportul dintre individ și realitate. Interesul crescut în ultimele două decenii față de conceptul "stereotip" a determinat rafinarea cercetării și nuanțarea definirii cuplului terminologic clișeu-stereotip. Ambii termeni denotă anumite structuri fixe la nivelul gîndirii și al exprimării. Stereotipul apare legat și de alți termeni, cum ar fi locul comun și motivul. Primul este considerat un
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]