592 matches
-
informațiilor, dar și de capacitățile manageriale ale cadrului didactic. Cauzele e bine să fie explorate multicriterial, iar investigația în ansamblu să nu capete aspectul unei anchete polițienești. Rolul cadrului didactic nu este de a culpabiliza, de a blama, de a stigmatiza persoanele și faptele, ci de a accentua ideea de cooperare în rezolvarea crizei. E bine să fie accentuate elementele cu valoare de liant, ceea ce unește și elementele stabile, fapt care conduce la echilibru. 6.2.3. Deciziatc " 6.2.3
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
ideologice ce au oferit fundamentul unor regimuri totalitare, alături de nazism este vizat stalinismul, și nu marxismul ca atare. Lucrările academice, tratatele de istorie, literatura sau media din Apus nu au atacat astfel fundamentul ideologic al comunismului, ci au înfierat, au stigmatizat și ridiculizat chiar, țările din Europa de Est sau Balcanii pentru că s-au aflat acolo, dincolo, în neputință, agonie și supunere. Ar mai fi și compromis acestea ideile nobile ale comunismului pentru că, și-au imaginat și continuă să-și imagineze unii scriitori
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
căci nu mai era nici măcar timp pentru a arunca apă peste foc. Isvolski, mînios, într-o stare isterică, a doua sa natură, îi făcu Contelui Berchtold o scenă îngrozitoare, în care violarea acordului de la Müersztag și neloialitatea cancelarului austriac erau stigmatizate într-un potop de fiere. Astfel, prima încercare a lui Aehrenthal de a stabili legături cordiale de înțelegere cu Rusia, slăbindu-le pe cele care legau Austria de Germania, a fost ucisă în fașă. "Criza bosniacă" din 1909 termina de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în considerație a simțământului comun al românilor conform căruia ei simt în structura lor psiho-fizică și spirituală o puternică componentă autohtonă. În condițiile în care filologia românească era amenințată de dominația latinismului purist, care încerca să impună o limbă artificială stigmatizând tot ce nu are origine latină în limba română, Hasdeu s-a impus la nivel național prin enunțarea capacității sale de a demonstra că dacii nu au pierit și nu au fost scoși din istorie în urma luptelor cu romanii. Însă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
la Comitetul Județean Călărași , ajuns membru al Comitetului Central, la ultimul Congres al Partidului Comunist Român. Acești profitori, care pur și simplu îi pupau mâna lui Nicolae Ceaușescu s-au năpustit ca niște hiene, după 22 decembrie 1989, denigrându-l , stigmatizându-i familia, celui care le-a dat un ”ciolan” de ros, destul de bun. Tudor Postelnicu, fost ministru de interne spunea că procesul intentat foștilor membri ai C.P.E.X., că ”el nu știe nimic, este vai de capul lui”. În ceea ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Alexandru Iliescu, fără să cunoască temnița stalinistă. Iar, implicarea celei de-a doua sau a treia soție a acestuia în problemele politice ale Partidului Comunist din România, este o altă exagerare a lui Ion Iliescu. Dacă tatăl său, a fost stigmatizat de Gheorghe Gheorghiu Dej și de cei din jurul acestuia, cum se explică faptul că în perioada 190 - 1960, când ”porțile Occidentului” erau închise pentru români, pot spune chiar ferecate, Ion iliescu putea să călătorească în voie, pentru a găsi modele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tribună, de la a cărei înălțime dai de pământ cu „lașitatea“ comunității. Fiecare om își are „punctul lui de fierbere“, limitele și destinul lui. Tăcerea consimțitoare nu e scuzabilă, dar amendarea ei nu are efect decât dacă pornește dinlăuntrul celui vizat. Stigmatizat din afară, el se va refugia în statutul de „victimă“ și își va fabrica ingenioase justificări. Inautenticul nu știe că e inautentic. Iar când află e pe jumătate salvat. O completare Domnișoara C. C., care se recomandă „o tânără ardeleancă de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
măcar de două ori pe an. Altele sunt, din punctul meu de vedere, tipurile de comportament cu adevărat reprobabile. Cel dintâi e ireligiozitatea totală, purtată cu panaș, alergică la orice mențiune a sacrului, mereu dispusă să polemizeze, să batjocorească, să stigmatizeze. Tineri sau maturi, „ateii militanți“ sunt programatic „deștepți“, „moderni“, „cu picioarele pe pă mânt“. Nu se lasă prostiți de babe demodate și intelectuali reacționari. Știu cum stă treaba, pentru că n-au întrebări, iar când le au, ele nu sunt decât
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
teoretice și existențiale cu care se confruntă teologia e rarisimă și privită cu neîncredere sau stupoare. Nu avem o tradiție consolidată a intelectualului laic, dar angajat, prin scrierile sale, în spațiul vieții religioase. În mod paradoxal, Occidentul, pe care îl stigmatizăm arogant pentru exces de secularizare, are o mult mai bună așezare în acest teritoriu. În Franța, de la Pascal la Gabriel Marcel, de la Charles Péguy și Maurice Blondel la Jacques Maritain, Paul Claudel sau Georges Bernanos, conceptul de „scriitor creștin“ este
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a omorî o muscă. 5. Atacul verbal este deseori acompaniat de un act sau gest deosebit sau violent. Aceia care utilizează atacul verbal își doresc ca victimele lor să țină minte pentru totdeauna incidentul. În același timp, atacatorii doresc să stigmatizeze victima în ochii celorlalți. Nimic nu se potrivește cu aceste intenții mai bine decât un act sau gest dramatic care să puncteze și să fixeze în memorie limbajul abuziv. La locul de muncă, un astfel de comportament poate lua forma
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
vulnerabilitate de nedespărțit de civilizația fericirii. Imaginea negativă despre sine, repunerea în cauză a valorii propriei existențe prezente, sentimentul ratării vieții constituie din ce în ce mai mult una dintre pantele individualismului reflexiv: în aceasta constă eșecul fericirii paradoxale. Teoreticienii societății de consum au stigmatizat care mai de care infernul dorințelor materialiste, impostura fericirii-marfă, neîmplinirea în consum. A venit momentul să revedem aceste teze. Pentru că, dacă există „tragic”, el rezidă, în cea mai mare parte, nu atât în sclavia față de lucruri, cât în raporturile tot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
suverană aparține acum ofertei și comunicării mercantile 11. Acest model teoretic a avut momentul său de glorie în faza II. Debord denunța esența totalitară a figurilor „societății spectacolului”; Henri Lefebvre vorbea de „societate teroristă” și de „cotidianul programat”12; Marcuse stigmatiza „necesitățile impuse” și „satisfacția represivă”. Să-și fi pierdut aceste rechizitorii virulența odată cu avântul societății de consum? Mai curând le vedem recăpătându-și vigoarea odată cu criticile la adresa mondializării și a „McWorld”-ului. De curând, François Brune asemăna publicitatea cu o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
revoluției fiind spulberat de cultul individualist al banului și de împlinirea intimă. Desigur, condamnarea lumii liberale suscită proteste, dar, fără o soluție de schimb credibilă, ea nu mai este capabilă să mobilizeze ura răzbunătoare împotriva sistemului actual. Universul pieței este stigmatizat, dar toți doresc să facă parte din el. Tot așa cum se observă o calmare a conflictualității sociale și politice 38, asistăm, în faza III, și la reculul resentimentelor față de cei mai favorizați. Dacă primele democrații moderne au dezvoltat „invidia, ranchiuna
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
a omului; industriile culturale de azi își propun doar să-l distreze. „Valoarea spirit” de care vorbea Valéry27 a fost înlocuită cu „valoarea animație”, exploatată în mod sistematic în serviciul valorii de piață. În fața daunelor provocate de consumul-lume, numeroși intelectuali stigmatizează progresia unei noi „barbarii”, a unui nihilism distrugător pentru tot ce constituia umanitatea omului. Unii evocă o „desimbolizare generalizată” care se caracterizează prin reducerea de factură nihilistă a omului la un individ calculator, eliberat de orice grijă a valorilor și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Poloneze (LPR) în Polonia. Partidul Naționalist Slovac (SNS), Partidul Național Sloven și Partidul România Mare țin de același ansamblu. Moștenirea perioadelor trecute stă la baza celei de-a doua polarități. Anumite partide o valorifică sau refuză cel puțin să o stigmatizeze, pretinzând că o utilizează ca armă împotriva unei relații de dependență. Celelalte partide consideră drept necesară marcarea unei rupturi complete cu trecutul pentru a face față eficient provocărilor pe care le presupune noua relație de dependență. În perioada interbelică, anumite
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
să se declare majoritari în acest stat. Evreii erau percepuți de către români ca fiind de acord sau potențial de acord, cu pretențiile revizioniste maghiare. Cei din Bucovina, îndreptați spre cultura germanilor din monarhia habsburgică sau vorbind idiș, erau de asemenea stigmatizați de către români ca „străini” care trăiseră bine într-o regiune a Moldovei istorice ruptă de Habsburgi în 1775 și revenită în granițele statului român abia în 1918. În sfârșit, evreii din Basarabia - numeroși, vorbitori în principal de idiș și rusă
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
integrare pe care le întîmpină imigranții cei mai recenți. La începutul secolului al XIX-lea, coabitarea dintre parizieni și cei veniți din Auvergne sau bretoni nu venea de la sine: părea să fie nevoie de timp pentru asimilarea imigranților care fuseseră stigmatizați. Journal de Débats vorbea în legătură cu aceștia de "invazia barbarilor", Haussmann făcea aluzie la o "gloată de nomazi", iar Thiers pomenea de o "adunătură de vagabonzi". Această respingere a mers pînă la adoptarea unei teoretizări rasiste, în care învingătorii, descendenții francilor
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
complexuală. Al doilea aspect, mult mai important decât primul și care nu poate fi mascat, este situația internării pentru tratament și îngrijire sub supraveghere medicală într-un spital de psihiatrie. Dacă tratamentul jenează, spitalizarea confirmă suspiciunea bolii psihice. Mentalitatea socială stigmatizează cu o deosebită brutalitate și cinism cazurile persoanelor care au fost sau sunt internate în spitalele de boli mintale. Din acest motiv, internarea într-un spital de psihiatrie întâmpină de cele mai multe ori o rezistență puternică din partea bolnavilor și adesea chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de către bolnav, cât și de către familia acestuia, renunțarea la internarea în spitalul de psihiatrie. Există în acest gest dorința de a se ocoli cu discreție o problemă penibilă din viața sau din biografia individului. Boala psihică, prin „imaginea sa socială”, stigmatizează individul, plasându-l în afara societății sau la marginea ei. Este o situație unică în medicină, similară poate numai cu „imaginea socială” a bolilor venerice (sifilisul, blenoragia), a SIDA sau a altor afecțiuni „jenante” (parazitozele, TBC-ul etc.). În orice caz
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
nevrozelor sau psihozelor (A. Morel, V. Magnan); aceasta este teoria degenerescenței, care implică un teren favorabil dezvoltării bolilor psihice; în sensul acesta se disting două grupe de subiecți (E. Régis, Genil-Perrin): subiecții normali; degenerații - superiori, medii și inferiori. Termenul degenerat stigmatizează și retrogradează persoana umană, așa că s-a renunțat la utilizarea lui. E. Régis îl preferă pe originali sau disarmonici („ființă complexă, heterogenă, formată din elemente disproporționate, din calități și defecte contradictorii, dotată în unele privințe și lipsită în altele”). În
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
devalorizează natura ființei umane, iar boala mintală este asociată cu o stare dezonorantă, cu rușinea. Acestea fac ca în toate situațiile bolnavul mintal să-și piardă, sau cel puțin să-și modifice, statutul social. Nebunia este o stare infamată care stigmatizează omul. Societățile „tolerante” caută, cel puțin prin măsuri formale, să reabiliteze persoana umană bolnavă psihic. Nebunia este etichetată ca boală psihică, iar bolnavii psihic sunt tratați ca oricare altă categorie de suferinzi. Această formă de asistență urmărește, în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
tipuri de capital negativ pentru istoria recentă a României. Capitalul uman negativ mai are și alte implicații. De exemplu, în „anumite părți ale lumii, dorința de a împrumuta sau de a permite achizițiile pe credit este descurajată de tradiții care stigmatizează încercările de a percepe dobânzi de la rude, membri ai tribului sau locuitori ai aceluiași sat, condamnând, în același timp, orice insistență pentru restituirea la timp a sumei luate cu împrumut. [...] Oricare ar fi rădăcinile istorice sau valoarea practică a unor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
96-97. Vezi și Antonescu. Mareșalul României și războaiele de re`ntregire, p. 536 (mărturia generalului Nicolae Dragomir transmisă prin locotenent-colonelul Gheorghe Magherescu); Ion Antohe, Răstigniri `n România după Ialta, Editura Albatros, București, 1995, pp. 313-314; „Figuri de mari ostași români stigmatizați de regimul comunist”, Memoria, nr. 7/1992, pp. 128-129. `n legătură cu sf`rșitul generalului Avramescu au circulat și afirmații ușor plasabile `n sfera mitomaniei. Un asemenea exemplu vezi `n Ion-Traian Ștefan, „Mercina - satul arestat”, Analele Sighet, 9, pp. 239-240
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
să lupte eficient pentru prevenirea și tratarea autismului. Discriminarea, umilința, negarea șanselor de vindecare, lipsa de toleranță și repulsia sunt unele din reacțiile negative pe care oamenii le au când aud de autism. Copii care suferă de această tulburare sunt stigmatizați și excluși din grădinițe și școli, refuzându-li-se cea mai esențială formă de ajutor. Cristina din Târgu Mureș, o mămică a unui băiețel autist de 9 ani, care a spus "nu" lipsei de oportunități terapeutice cu care s-a
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
Analysis terapie cognitiv-comportamentală), logopedie și o serie de alte terapii eficiente, totul desfășurându-se la cele mai înalte standarde. Cred că părinții trebuie să fie solidari, realiști și deschiși, să fie oameni, în primul rând. Din păcate, unii părinți își stigmatizează propriul copil condamnându-l, din rușine, ignoranță și durere, la izolare. Astfel, îi neagă șansa la vindecare. Din păcate, în România nu există infrastructura instituțională necesară pentru ajutarea acestor copii. În grădinițe nu te primesc, școlile speciale aplică strategii terapeutice
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]