370 matches
-
Nu mai zice nimic despre sfinți. Mama oftează. Curios, când stilații ne-au invitat în cuplu tata și eu n-am mai asistat la nicio lecție despre sfinți... Deștept băiat. Să vă trăiască. Ne-a vizitat zilele trecute, și... Vorbise stilatul profund... Auzi, cică "ne vizitase". Eram cineva. Făceam vizite. Tata: "Știu". Stilat și tata. Acasă, în asemenea situații zicea: "Îhî!"... Ne-a vorbit și despre unchiul acela special... Tata, idem... Unchiul acela care... Intervenise celălalt stilat... Eu, către tata, semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
au invitat în cuplu tata și eu n-am mai asistat la nicio lecție despre sfinți... Deștept băiat. Să vă trăiască. Ne-a vizitat zilele trecute, și... Vorbise stilatul profund... Auzi, cică "ne vizitase". Eram cineva. Făceam vizite. Tata: "Știu". Stilat și tata. Acasă, în asemenea situații zicea: "Îhî!"... Ne-a vorbit și despre unchiul acela special... Tata, idem... Unchiul acela care... Intervenise celălalt stilat... Eu, către tata, semn către zona locuită de Dumnezeu, un pic mai lateral... Tata, semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de minune, iar stilații apreciau asta. Atunci mi-am dat seama că noi doi semănam cu băieții aceia veseli, Stan și Bran, și că am putea juca, substituindu-i, într-un film de genul Stan și Bran în vizită la stilați... Ne-ați putea spune numele lui? Noi ne-am străduit, dar n-am dat peste el... Vorbise profundul. Hopa! Era la mișto... Băieții făcuseră săpături. Știau că unchiul nu există. Știau, dar nu erau prea siguri... Tata, semn către lacătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de la marele unchi. Eu, cu aceeași autoritate, confirm tot cu gimnastica pozitivă a părții gânditoare a corpului... Ne-ar interesa Jurnalul. Vorbesc despre Jurnalul pe care l-ai citit la căpătâiul lui Onuț, dispărutul... Hopa, hopa... Schimbare de registru la stilați. Unu: Jurnalul. Doi: "l-ai citit", nu "l-ați citit". Părăsiseră pronumele de politețe, că atâta se prinsese și de mine la gramatică, și reveniseră la pertu. Hopa... Tata, minimalizând ca și mine, în momentele în care încercam să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de mine la gramatică, și reveniseră la pertu. Hopa... Tata, minimalizând ca și mine, în momentele în care încercam să fac dintr-o boacănă cât blocul una care nu se vede nici la microscop: "A, caiețelul acela jerpelit?"... Exact... Vorbise stilatul grav... Apoi tăcere. Și tot așa... Ne-ar interesa Jurnalul acela... Tata nu pierde ocazia să arate că are un arbore genealogic de excepție: "Înțeleg". Asta însemna că este un om foarte deștept, poate pătrunde în profunzimea lucrurilor, prinde din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că are un arbore genealogic de excepție: "Înțeleg". Asta însemna că este un om foarte deștept, poate pătrunde în profunzimea lucrurilor, prinde din zbor orice idee. Nimic nou: așa e croit tot neamul nostru, pe pârtia asta a înțelepciunii... Celălalt stilat e în pierdere de viteză cu răbdarea: "Am vrea Jurnalul..." Oho! Gheață la mal, îmi zic. Trag cu ochiul la tata. E clar că nu mai avea resurse. Îmi amintesc de faptul că suntem un cuplu. Mă bag și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lămuriri suplimentare: "Din care ai citit tu la moartea lui nea Onuț, și în care el povestea foarte frumos, dar o mai lua și pe arătură, despre rudele lui dragi?"... Tata, savant, cu speranță, uitând că este în vizită la stilați: "Îhî!"... Același stilat, după o tăcere diplomatică: Da, despre rufa aceea este vorba. Unde-i?"... Eu, minimalizând iar, dar și cu pieptul bombat, mândru de hărnicia mea proverbială: "Știu, știu, știu sigur... Am aruncat-o la pubelă, cu al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care ai citit tu la moartea lui nea Onuț, și în care el povestea foarte frumos, dar o mai lua și pe arătură, despre rudele lui dragi?"... Tata, savant, cu speranță, uitând că este în vizită la stilați: "Îhî!"... Același stilat, după o tăcere diplomatică: Da, despre rufa aceea este vorba. Unde-i?"... Eu, minimalizând iar, dar și cu pieptul bombat, mândru de hărnicia mea proverbială: "Știu, știu, știu sigur... Am aruncat-o la pubelă, cu al doilea transport menajer pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lui?!?" Aproape că voia să mă pălmuiască. A dat de înțeles gazdelor că va rezolva problema după vizită, acasă. Își freca mâinile; abia aștepta... Cum să arunci caietul? izbucnește profundul. Cum să?... Tata își toarnă cenușă pe cap, contrazice opinia stilaților amabili cu privire la deșteptăciunea mea: Știți, are o oroare de cărți și caiete. Când le vede, le-ar da foc. Noi ne rugăm la Dumnezeu să termine câteva clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi, la Salubritate, știți... Să tundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de iarbă. Să plimbe gunoiul! Asta da. Asta cu plimbatul gunoiului era de neiertat, chiar și pentru mine... Și dacă am merge acasă la voi, în secunda următoare, să vedem dacă n-o fi, din întâmplare, caietul pe-acolo? Vorbise stilatul șef. Tata, pauză... Stilatul secund către tata: "Știu la ce te gândești. Mandatul de percheziție, nu? No problem! Sunăm din clopoțel și apare!"... Iar oho! Și ce oho! Mă uit la tata. Îl liniștesc. Sar peste condiția mea de plimbător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
gunoiul! Asta da. Asta cu plimbatul gunoiului era de neiertat, chiar și pentru mine... Și dacă am merge acasă la voi, în secunda următoare, să vedem dacă n-o fi, din întâmplare, caietul pe-acolo? Vorbise stilatul șef. Tata, pauză... Stilatul secund către tata: "Știu la ce te gândești. Mandatul de percheziție, nu? No problem! Sunăm din clopoțel și apare!"... Iar oho! Și ce oho! Mă uit la tata. Îl liniștesc. Sar peste condiția mea de plimbător de frunze și frizer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
supărat. Ar vrea să vă spună că pubela în care am aruncat ferfenița cu pătrățele de mate nu este în apartament la noi, ci în fața blocului. Așa-i la noi la bloc, nu ținem pubela în casă..." Tata, față destinsă. Stilatul șef a terminat benzina: "Dumnezeii dumnezeilor!..." Salvarea tot de la băiatul deștept vine: Știți, noi stăm mai pe la periferie. Uneori nu vin băieții cu măturoiul după gunoi, nici după o lună. S-ar putea să avem norocul să găsim ferfenița. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ar putea să avem norocul să găsim ferfenița. Numai dacă n-o fi năpădită de muște și viermi... Of, dacă știam că este atât de important caietul pentru familia lui nea Onuț, nu-l aruncam o mie de ani..." Celălalt stilat: "Dumnezeii dumnezeilor!..." Eu, limbaj interior, mândru: "Tata e cult pe lângă ăștia. Băieții stilați nu cunosc decât personajul principal din calendar..." Se trece la partea academică a întâlnirii. Proces-verbal... Vai, vai, vai!... Proces... Tata are obiecțiuni: "Nu eu am aruncat caietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
năpădită de muște și viermi... Of, dacă știam că este atât de important caietul pentru familia lui nea Onuț, nu-l aruncam o mie de ani..." Celălalt stilat: "Dumnezeii dumnezeilor!..." Eu, limbaj interior, mândru: "Tata e cult pe lângă ăștia. Băieții stilați nu cunosc decât personajul principal din calendar..." Se trece la partea academică a întâlnirii. Proces-verbal... Vai, vai, vai!... Proces... Tata are obiecțiuni: "Nu eu am aruncat caietul..." Băieții șterg, taie. N-au radieră, ca mine. Tata citește iar, întoarce hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dragă. Te tratează ca pe un cerșetor. O Întreb politicos dacă a adus și mușchi și-mi răspunde după cinci minute că nu e oficiu de informații. Ăsta e răspuns? Își bat joc de noi, cum văd o persoană mai stilată au o plăcere sadică țsă refacă mereu itinerarul cum veneam pe jos de la Băneasa pînă-n Tei și mă punea să-i recit tot timpul din Lorca mă dor picioarele iar s-au astupat venele astea blestemate și el Îmi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se cereau eroilor, dar nu și nasul lor acvilin. Lavater ar fi urmărit cu insistență mersul lui A.P. : din clasa mijlocie, instruit, cum se vedea ? proaspăt profesor de retorică și latină ? jude sau slujbaș în ascensiune ? vraci sau vreun nou stilat scrib al curții ?... Nu se înșela prea des ciudatul magician, înțelept și cucernic. De la fereastra casei unui prieten schițase într-o zi, amuzându-se, secretul necu noscutului care traversa strada : „Despot vanitos și invidios, în inima căruia însă meditația și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se întinde până la munții din zare. O Alfa-Romeo neagră ne face semn cu farurile și oprește zece metri mai încolo. Alergăm. Suntem niște norocoși. Sabina urcă lângă șoferul blondin, la vreo patruzeci de ani. În mașină se aude un jazz stilat, cu mult saxofon și puțină trompetă. Șoferul îi spune Sabinei că face afaceri în Italia, că e după un divorț care îi luase jumătate din avere, că merge în capitală la o întrunire importantă, că afară secretul e să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
curios, fără să-mi ceară voie. Este un restaurant pe placul meu, cu băuturi spirtoase de toate soiurile iar mâncăruri... de care îți trec prin minte! Amplasat într-un demisol elegant, echipat, dotat și împodobit cu mochete înflorate și ospătari stilați, mai mult lung decât lat, totuși nu era de nasul unor studenți amărâți ca noi, dar Edy, tocmai primise bani de acasă și ținea neapărat să o cunoască mai bine pe Giulia, verișoara altui amic, Doru. De fapt o cunoștea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
sau fără motiv. Pe când avea succes era Înnebunit după farse, dar acum se lăsase de sportul ăsta. Farsele cer o anumită siguranță de sine pe care el n-o mai avea. Avea o față inteligentă și deschisă și era foarte stilat. Matadorul bolnav avea grijă să ascundă asta și mânca meticulos câte puțin din toate felurile care se serveau la masă. Avea o grămadă de batiste pe care și le spăla singur, În cameră, și În ultimul timp Începuse să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care-l respir e fumu’ de la bombă, și asta m-a făcut bolnav mult timp. Acum sînt bine, atîta că-mi sună-n cap. Ce fel de băutură e asta? — Gin tonic. Gin cu Schweppes. Asta era o cafenea foarte stilată Înainte de război, și ginu’ Ăsta costa cinci pesete cînd un dolar făcea șapte pesete. Tocmai ce-am descoperit că mai au tonic și costă la fel. Mai e doar o ladă. — Chiar că-i o băutură bună. Povestește-mi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ziua de azi, amintirea vestimentației mele din acea zi - precum și faptul că duceam În mână ceva aducând a servietă-diplomat - continuă să Îmi provoace coșmaruri. Roșesc toată de câte ori Îmi amintesc cât de total, complet nepotrivită eram printre cele mai frumoase și stilate femei din New York. Și abia mai târziu, când am ajuns și eu la periferia clasei din care ele făceau parte, am aflat cât au râs de mine În pauzele dintre interviuri. După ce m-a măsurat cu privirea din cap până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
S-a aplecat conspirativ spre mine, surescitarea lui era aproape palpabilă: — Ei bine, știi ce gândește Întreg personalul aici, la Smith and Woolesky, despre domnișoara Priestly, nu? Runway e o revistă așa de nemaipomenită, cu pozele acelea superbe, atât de stilată și, evident, cu articole atât de fascinante și de erudite. Noi o adorăm cu toții! — Articole erudite, zici? l-am Întrebat eu și mi-am stăpânit zâmbetul care amenința să mi se lățească pe toată fața. El a Încuviințat cu mândrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În halul ăsta. Sau așa se purtau toți? Am pus sacoșa cu mâncare pe biroul meu și am Început preparativele. Am scos cu mâinile goale toată mâncarea din cutiile, Închise ermetic pentru a o păstra caldă, și am aranjat-o (stilat, speram euă pe una dintre farfuriile de porțelan din sertarul de deasupra dulapului. M-am oprit numai cât să-mi șterg mâinile deja slinoase de o pereche de pantaloni de-ai ei Versace, pe care Încă nu apucasem să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îndesate În pungi de gunoi - Înapoi la birou. Majoritatea nu aveau o vechime mai mare de patru sau șase luni, erau chestii purtate o dată, cel mult de două ori, altele deloc. Toate erau atât de incredibil de șic și de stilate, Încât nici nu apăruseră Încă prin magazine, dar, o dată etichetate ca aparținând sezonului trecut, era la fel de improbabil să apară pe undeva, pe corpul Mirandei, ca o pereche de pantaloni șifonați din noua linie Massimo de la Target. Din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și s‑a uitat la mine: Ai cui pantofi Îi porți? a Întrebat cu o voce nu prea plăcută. Am aruncat din nou o privire spre sandalele mele negre și m‑am Întrebat cum să Îi spun eu celei mai stilate femei din emisfera occidentală că purtam o pereche de Încălțări cumpărate de la Ann Taylor Loft. Încă o privire aruncată spre fața ei și am știut că nu‑i pot spune așa ceva. — I‑am cumpărat În Spania, am spus eu repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]