1,700 matches
-
450 de pagini și el este mult mai ambiguu decît ne-am fi putut aștepta: "les réactionnaires de charme". Prima parte inventariază și dezvoltă, didactic, cele șase trăsături ale tradiției antimoderne: contra-revoluția, anti-luminismul, pesimismul, tema păcatului originar, estetica sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica aristocratică: ei sînt
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
ales, 1793, "în mod ideal republicani și în mod istoric legitimiști", ca Chateaubriand. În fine, reformiștii sînt monarhiștii constituționali, moderați. Compagnon îi afecționează cel mai mult pe reacționari, în primul rînd datorită unei trăsături - ilustrată bine de estetica și de stilistica pe care le practică - pe care am putea-o numi "paradoxalism" (moștenită în primul rînd de la Pascal, primul antimodern francez). De pildă, de Maistre este contra-revoluționar în sensul în care nu este adeptul unei revoluții contrare, ci a contrariului revoluției
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
am gândit la dumnea-/ voastră...ť, de ce s-a gândit la mine, de ce s-a gândit la mine/ când un poet necunoscut a murit, eu nu sunt poet,/ dar ce contează ce ești când moare un poet, restul e/ vanitate, stilistică, istorie literară, probleme fără chip,/ îmi dau deodată seama - printre curiere și gume - că-mi/ iubesc poeții, că nu pot trăi fără ei." (Mi-a murit un poet, pag. 337) În poezia lui Cosașu, unitatea minimală de informație devine din
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
a fost realizat amfiteatrul, în anii 1960 funcționa un cinematograf în aer liber. Imobilul deține calitățile urbanistice ale construcțiilor specifice celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea, care reprezintă repere arhitecturale și stilistice semnificative pentru București. Clădirea, așa cum se prezintă astăzi, a fost realizată în etape, începând din secolul al XVIII-lea - Casa Ogredeanu (1789), trecând prin incendiul din 1847, când a ars toată suprastructura realizată din lemn, rămânând în picioare doar pivnițele
Casa Eliad a reintrat în circuitul bucureștean by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/81862_a_83187]
-
n-a înviat niciodată./ nimeni nu s-a lăsat răstignit pe cruce./ oraș confiscat de moarte" (Oraș sigilat în moarte). Pe bună dreptate, N. Manolescu observă că Gabriel Chifu aruncă o ancoră în generația '60. Dar pe cînd tematica și stilistica expresionistă a înaintașilor aveau de regulă o proiecție cosmică, figurau pe un grandios ecran atemporal, bolborositor de procese geneziace și de apocaliptice priveliști, poetul nostru e atras cu precădere de altceva. Și anume de fatalitatea ascunsă în cotidian, de un
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
statuie, artă de interior sau artă funerară, fenomenul oglindirii funcționează la aceiași parametri. Din antichitatea greco-romană, trecînd prin Renaștere și pînă în timpurile moderne cînd figurația și epica imaginii au intrat în declin, arta europeană a gravitat în jurul acestei autoreflectări. Stilistica s-a schimbat deseori, centrele de interes au devenit și ele altele, zeilor le-a urmat firesc iconografia creștină, personajele din prim-planul istoriei s-au primenit și ele, iar elementele de recuzită de asemenea. Dar fascinația pentru natura umană
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
pentru expresia și pentru spiritul ei, este un imens privilegiu; semnul unei incontestabile calități. Insă cu toată această fugă din timp, cu această criptocronie, dacă formula nu este prea barbară, pictura lui Țuculescu străbate niște etape, traversează momente iconografice și stilistice diferite, pune probleme de limbaj diverse, abordează expresia, în ansamblul ei, din perspective multiple și, nu în ultimul rînd, este susținută de filosofii care, măcar în nuanță, se deosebesc în mod evident. Este semnificativ, de pildă, că și în cazul
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
un număr de 30 de povestiri, unele de mică întindere, altele de mai mare întindere, dar care, deși separate, pot fi privite unitar, ele având același filon, am spune, autobiografic, fiind, de aceea, asimilabile, memorialisticii, gen fără pretenții prea mari stilistice, de aici, poate, oralitatea lor evidentă, care ne duce cu gândul, că autoarea, având în vedere mărturisita-i credință, săvârșește în aceste pagini o amplă și smerită spovedanie, căutând, parcă, o împăcare cu trecutul și o liniștire interioară a conștiinței
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rupe coerența hermeneutică. Ne permitem, totuși, să mai sugerăm cititorului român să fie atent la câteva elemente ale narațiunii, fără să avem, doamne ferește, pretenția că am oferit „grila“ de lectură și înțelegere: alteritatea, ezoterismul - ca rezultat al tensiunilor dintre stilistica revelării și stilistica obscurizării, motivul umbrei ca ființă autonomă și ca epifanie a realului, limbajul magico-inițiatic, parabolic, meditația ca model de „falsificare“ a realului, motivul androginului, existența hipnotică, obsesia oglinzii deformante, creatoare de halucinații, percepția lumii sub anestezie totală, motivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Ne permitem, totuși, să mai sugerăm cititorului român să fie atent la câteva elemente ale narațiunii, fără să avem, doamne ferește, pretenția că am oferit „grila“ de lectură și înțelegere: alteritatea, ezoterismul - ca rezultat al tensiunilor dintre stilistica revelării și stilistica obscurizării, motivul umbrei ca ființă autonomă și ca epifanie a realului, limbajul magico-inițiatic, parabolic, meditația ca model de „falsificare“ a realului, motivul androginului, existența hipnotică, obsesia oglinzii deformante, creatoare de halucinații, percepția lumii sub anestezie totală, motivul literar al femeii-mandragoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vedere, romanul Adio, Europa! al lui I. D. Sîrbu se apropie de Arhipelagul Gulag al lui Soljenițîn, adăugînd la descrierea Gulagului autohton o perspectivă speculativă și ironică, precum o examinare din interior a ororii politice și o condamnare a ei în stilistică pamfletară. Care este antidotul cel mai eficace al acestei spaime generalizate, dezumanizante? Nu poate fi decît luciditatea, care, fixînd fenomenele în parametrii lor reali, asigură funcționarea unei conștiințe veghetoare ca premisă a salvării: "Luciditatea, scria Sîrbu, fiind în același timp
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
ocolișuri" tînărul poet că ar dori să scrie, vorbind cu schivnicul Meftodie de la Mînăstirea Cernica. "Pe dedesubt", adică "arheologic", implicînd reconstituirea unui plan ocult, ascuns sub stratul, incitant și el, al "potrivirii" cuvintelor. Defel fortuită ar fi, sub acest unghi, stilistica unor titluri precum Arheologie, Oseminte pierdute, Testament. Răsturnînd, reordonînd cuvintele "tribului", Arghezi se arată insuflat de o demonie gnoseologică, de "tentația metacunoașterii" ca de un "hybris enorm", id est un eșec în direcție metafizică, însă un factor modelator în direcție
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
păstrează vizibil urmele unei sacralități pierdute sau, din contră, inapte încă de a se manifesta. în spatele derizoriului și al mortificării, așteaptă momentul prielnic pentru reactivare în memoria unui hieratism nedeterminat. Care vine, poate, din actul creației dintîi ori din îndepărtata stilistică a unei viziuni bizantine convertită la tridimensional. între sculptorii afirmați în ultimul deceniu, Aurel Vlad ocupă un loc bine definit și greu de uzurpat. în afară de Mircea Roman, nici un altul nu și-a identificat atît de rapid și de exact universul
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
unei viziuni bizantine convertită la tridimensional. între sculptorii afirmați în ultimul deceniu, Aurel Vlad ocupă un loc bine definit și greu de uzurpat. în afară de Mircea Roman, nici un altul nu și-a identificat atît de rapid și de exact universul și stilistica, după cum nici unul nu și-a urmărit proiectul cu atîta rigoare. Deși este în mod vădit un cioplitor, cu o specială sensibilitate pentru lemn, el nu a ocolit nici metalul, nici bronzul și nici variantele lor industriale, un fel de semipreparate
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
fost preocupat cu precădere de istoria literară (Gândirea românească în epoca pașoptistă 1830-1860 - studiu scris în colaborare cu Paul Cornea și Proza poetică românească în secolul al XIX-lea), mai târziu autorul va repudia recursul la diactonie, fiind atras de stilistică și precizând, chiar, în Formele liricii portugheze (1985) că: "studiul nostru s-a ferit în măsura posibilului de parazitismul istoriei literare. Datele istoriei literare sunt furnizate cu zgârcenie, numai în măsura în care devin indispensabile pentru înțelegerea stilistică a textului". Criticul pune așadar
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
stilistică a textului". Criticul pune așadar accentul pe literaritate căutând să înregistreze și să interpreteze, prin grilă stilistic-textualistă, intimitatea operei literare, în ceea ce are aceasta mai particular, mai specific. Ieșirea din aporiile istorismului este întrevăzută de critic prin apelul la stilistica diacronică (o soluție de compromis metodologic, oarecum, între legile sincroniei și cele ale diacroniei), dar și prin valorificarea unor resurse metodologice de ultimă oră, precum teoria semantică sau statistica lingvistică, metode care sunt puse la contribuție pentru a delimita conceptual
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
forme poetice este, pentru critic, de mai mare relevanță decât istoria sau cronologia formelor respective. Proza poetică românească în secolul al XIX-lea (1971) are ca reper Arta prozatorilor români a lui Vianu și își propune să analizeze, cu instrumentele stilisticii, specia literară a poemului în proză, specie care, în viziunea lui Mihai Zamfir semnifică o prefigurare a prozei secolului XX. Secolul al XIX-lea e perceput de critic ca unul "bogat în mutații formale, proteic și atașat", în timp ce proza lui
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
în viziunea lui Mihai Zamfir, de structura "celulară" a frazei. Autorul operează, însă, și un decupaj "longitudinal", care are drept finalitate relevarea structurii integratoare a operei romanești. În Formele liricii portugheze (1985), criticul ne oferă, sub forma unor analize de stilistică aplicată, o perspectivă sintetică, totalizantă asupra liricii portugheze, de la perioada Evului Mediu la Pessoa, identificând, în spațiul acestei poezii, o "structură comună", un arhetip stilistic ambivalent (concentrare oximoronică/ extindere discursivă), prin lentila căruia e percepută lirica portugheză, considerându-se că
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
concentrare oximoronică/ extindere discursivă este mai limitat, în sesnul că încearcă să explice sistematica unei anumite zone dintr-o poezie națională - lirismul portughez; este apoi un model reductiv, esențializat". Cealaltă față a prozei (1988) își propune să interpreteze, din perspectiva stilisticii diacronice, operele unor prozatori precum Mateiu Caragiale, Blecher, Marin Preda etc., opere percepute și din unghiul surprinderii unei viziuni sau tematici singulare, specifice. E detașat, astfel, romanul clasic, ce se fundamentează pe un principiu al succesiunii și romanul modern, construit
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
jurnal: jurnalul intim de criză și jurnalul intim de existență. Din secolul romantic (1989) își propune să identifice și să interpreteze reperele stilistice fundamentale ale literaturii române din veacul romantic. Există aici chiar și o plastică și eficientă definiție a stilisticii: "Stilistica nu face altceva decât să sondeze, timid, sensul rostirii în perspectiva Ťlungilor tăceriť și, mai presus de toate, să ofere cel puțin spiritului nostru un avans pe drumul dobândirii libertății". Criticul realizează racorduri rapide și suple între literatură și
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
jurnalul intim de criză și jurnalul intim de existență. Din secolul romantic (1989) își propune să identifice și să interpreteze reperele stilistice fundamentale ale literaturii române din veacul romantic. Există aici chiar și o plastică și eficientă definiție a stilisticii: "Stilistica nu face altceva decât să sondeze, timid, sensul rostirii în perspectiva Ťlungilor tăceriť și, mai presus de toate, să ofere cel puțin spiritului nostru un avans pe drumul dobândirii libertății". Criticul realizează racorduri rapide și suple între literatură și ideologie
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
variantă "îmbunătățită", adică expurgată de latinisme, chipurile pentru a-i facilita lectura. De fapt, latinismele și alte neologisme utilizate de Codru Drăgușanu reprezintă farmecul suprem al textului și oferă, spectaculos, marca personalității autorului. Neologismele din Peregrin... se modelează după o stilistică proprie, transformîndu-se într-o extraordinară probă de stil pașoptist dintre cele mai originale: "București, mai 1839. M-am reîntors, frate, la ale noastre, dară, în adevăr, pare că-s ale altora, nu-mi mai plac deloc. Am făcut un salt
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
are parte de nici o astfel de restricție de trafic. E meritul lui Manolescu de a fi sesizat legătura. Specific teoretică însă, aceasta ar fi fost absolut inaccesibilă comparatiștilor, după cum verdictul critic al fi fost, la rândul său, absolut inaccesibil teoreticienilor. Stilistica diacronică istoricizează o dată în plus, Istoria. (va urma)
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
e vorba de o îmbogățire sau o multiplicare a sensurilor, ci de o abandonare totală a celor vechi, ignorate cu nonșalanță. Adjectivul stilistic, de exemplu, părea foarte bine fixat în accepțiile sale lingvistice și estetice (trăsături stilistice, valori stilistice, analize stilistice etc.), indicând descrierea notelor individualizatoare ale textelor literare sau non-literare, dar și ale operelor și curentelor din arhitectură, arte plastice, muzică etc. Surprinde, de aceea, folosirea sa, fără nici o precizare, cu strictă referire la moda sau arta vestimentară: "predicții stilistice
Stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7388_a_8713]
-
română doar sensurile preluate din franceză, păstrate de dicționarele noastre. E drept, definițiile lexicografice nu sunt totdeauna mulțumitoare; la termenul stilistic, dincolo de simpla legătură cu termenul de bază, în DEX apare doar o foarte parțială referire la o direcție a stilisticii lingvistice ("Care ține de stil, privitor la stil; privitor la mijloacele de exprimare afectivă, la caracterul afectiv al expresiei"). Și în definiția (mult mai completă) a cuvântului stil se simte dificultatea de a pendula între mai multe direcții și curente
Stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7388_a_8713]