24,880 matches
-
tu și atunci Voi lăsa cuiele să mă străbată Și să se-nfigă-n tine, atît de multe și atît de lungi Că nu ne-am mai putea desprinde vreodată. Dorință Aș vrea să am telecomanda Cu care să îți sting lavanda Feromonilor, atunci cînd pleci în codrul de beton, cu înguste poteci. Ți-aș face și imaginea mai întunecată, Păstrînd doar pentru mine strălucirea ta, toată. Ți-aș da mai încet și sonorul, cuvîntul. Dar mai ales aș vrea să
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
miroase a mir, A benzină, a deodorante, a sudoare. Miasma din lumina de neon Se lasă în mine, mai grea ca o ceață. Duhnește a motor turat și-a claxon Și chiar și-n spray-ul tău, iubito, S-a stins aroma de viață.
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
Hades ce viitură întunecată de fluviu tulbure de dorinți și de spaime ne mână de la spate cu vaiete elevi îndărătnici ce-au orbit cu cărțile-n brațe tomuri cu aurite cotoare cu semne ce nu ne-nvață măcar să ne stingem cu grația cu nesfârșita blândețe cu care mor trandafirii Leoaica Lumină de grâu și lumină de piatră lumină a pământului pe care o porți pe chip și pe brațe ca pe o ofrandă a morților Cerul mână în turme nestematele
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
de vorbe, povestea s-a terminat, tu nici n-ai intrat vreodată în ea, ei își văd de treaba lor mai departe, dincolo, afară, și tu stai la marginea mesei și crezi că-ți încălzești degetele înghețate la flacăra paharului - stinsă de mult, și la marginea drumului ăsta, care iese din sat, șade mama dracului și te-așteaptă, să te întrebe - "vii cu mine?" și tu crezi că i-ai putea răspunde - "nu". (m.i.) * "și unde se poate găsi această
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
Tot în "Flacăra", la o distanță de numai câteva luni, în numărul din 12 decembrie 1915, Gala Galaction va fi atacat din nou. Aversiunea lui Lovinescu față de el se va menține constantă aproape două decenii. Abia după 1935 se va stinge treptat, nu fără sechele, pe care le pot observa numai "specialiștii". Nu-i lipsit de utilitate, pentru a găsi o altă explicație acestei aversiuni mult prea puternice, suspect de persistentă, să citez un fragment din portretul pe care criticul i-
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
de toate ale vieții, începând cu sexul, iubirile, căsniciile. Omul se mărturisește până la impudoare, sinceritatea sa atenuând simțitor impactul confidențelor. Dincolo de incoerențele inimii și ale trupului, deslușim o mișcătoare stupoare în fața vieții afective, a pasiunilor ce se declanșează și se sting, a propriei ființe imperioase. Autorul Cânticelor țigănești (culegere cu care debuta editorial, la treizeci de ani) pare a vorbi, în însemnările sale personale, doar în treacăt despre creația sa poetică. Pe 12 iunie 1942, se judecă pe sine nu doar
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
bani și pentru o asemenea carte. Omul era sucit, făcea lucruri pe care nu le dorea, dar pe care le gîndea ca aducînd mari satisfacții celuilalt. Era atît de sensibil la dezamăgirile și frustrările altuia, încît, pentru a i le stinge, făcea lucruri contra propriei sale persoane. Avea în el un impuls autodistructiv foarte activ și remușcări nestinse. Era un torturat, cu o inteligență uimitoare și un patetism refulat. Avea un farmec enorm, care se exercita și asupra bărbaților, și un
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
Doina Jalea S-a stins în urmă cu câteva zile, la Neuilly, lângă Paris, Alexandru Vona. Scriitorul, care a dăruit literaturii române unul din marile ei romane, ar fi împlinit în martie 83 de ani. Într-adevăr, apariția în literatura română post-decembristă, prin publicarea, abia
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
ecbatana ocna calcă iară. Pleoapele/ tavernă și tenebră/ țin distanța morții pe radar putrezit își plânge solidar palid iris pietrele în febră. Plăgile se-nchipuie meninge pagini vechi � mironosițe-n somn filtrând mirul Fiului de Domn râvna smirnei arse candeli stinge. Cubul schivnic își divide prisme câmp de energie însumând iezerii secați la timp secund încrestate crinele seisme. Muzica nevăzului rămâne din greșeala rozei la zenit mersul înlăuntru prigonit pe versanți de rămurate rune. Cataractelor nuntaș și mire cu icoane limpezit
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
dintre fiicele filosofului. S-a stabilit în Franța, imediat după bombardamentele aliate din 1944. Nu-și amintește care dintre ele. La o săptămână după primul, din 4 aprilie, a murit Ion Minulescu. Vecinul său de perete, Liviu Rebreanu, s-a stins la Valea Mare (Argeș), la 1 septembrie, același an, la o zi după ce rușii intraseră în București. Istoria, când se schimbă brusc, poate curma și suferințele unor creatori. Spre a face loc altora... Doamna Vulcănescu spune că, pe 24 aprilie
Minulesciană by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12870_a_14195]
-
contenind din cîntat, mă înveșmîntează, grijulii, în rahat. sînt un om împlinit. acum pot începe tot ce am de sfîrșit. sînt viu, deși am isprăvit de trăit. acum, peste mine nici plouă, nici ninge. pe mine cînd cade lumina, se stinge. 7 aprilie. i-am văzut astăzi în hol: ei bărbieriți și surîzători, ele în rochii de gală. nu se uitau la mine, poate nici nu mă observaseră, dar dintr-o dată am avut impresia că se vor năpusti cu toții asu- pră-mi
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
grădină. De atunci florile au în mijloc blană. Și acolo e gura lor. Și de-acolo vorbesc. Și acolo se sărută pe gură. Singura pisică din casă e pisica mea, Ursuline Păpușescu. E prietenoasă cu mătușa Zizi. Mătușa s-a stins așa cum a trăit: cu o infinită discreție. Fără agonii, fără disperare. în dimineața cînd trebuia s-o ducem la spital. Atîta a zis: Să nu plecăm chiar acum, sînt cam obosită. N-am dormit bine. S-a întins pe pat
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
o alta-n urma ei și se așază pe un podmol, tăcute, așteptând în stinsele zăranii, răsturnarea ceaunului cu mămăligă-n abur sub grinzi, pe-o masă joasă, lutul galben ca într-o carte veche, cum închide în foaia vetrei stinse-o rugăciune. O apă limpede O apă limpede, parcă de veacuri, nu vine îngerul s-o tulbure și nici măcar nu mă aplec narcisic spre fața mea să văd cum mai arată. De-ar fi măcar un semn de răzbunare din partea
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
telescop deosebit de puternic, spre admirația nedumerită a localnicilor. În 1930 se stabilește cu familia în București, oraș �al pierzaniei" juvenile, evocat ca atare în Zilele și nopțile unui student întîrziat, pentru ca în scurt timp, la 19 octombrie 1935, să se stingă din viață, la doar 41 de ani. Tocmai publicase Donna Alba și vorbise, fără urmă de sumbre presimțiri, despre alte proiecte de viitor. Povestiri și romane în manuscris, �calde încă de viața ficțiunii", cum avea să se exprime, mîhnit, P.
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
mea bizară pentru simbol, metafizica tradiționalistă, ocultism și etnografie " și, dacă nu concomitent, alternativ, pasiunea mea nu mai puțin semnificativă pentru toate trăirile mele, pentru tot ce se leagă de clipă, de experiență, de dramă fulgurantă. De asemenea interesul niciodată stins față de Gide și Kierkegaard. Curiozitatea bolnăvicioasă pentru viețile altora, cățiva eroi ai spiritului sau mari farseuri: D "Annunzio, Papini etc. " (septembrie 1942). Căteva luni mai tărziu, continuă foarte explicit: "Eu nu sănt un om cu experiențe religioase normale, nici nu
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
în călcîiele norilor - din vale urcă praful și claxoanele mașinilor odată cu turiștii veniți să filmeze veșnicia despuiată pe vîrful unui munte amurgul întețește încă o dată rugul și-n zgomot de sticle sparte de cruci și țigări aruncate-n fîntînă se stinge viața vrăjitoarei - adierile rășinii de brad împrospătează pînă-n zori aerul satului învăluit în neguri deasupra lor cetatea pare o corabie ce-n soare se înalță cînd crezi că se scufundă Aleea Filosofilor De partea stîngă codrul secular de partea dreaptă
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
în trucul tehnic care le făcea posibile. A doua zi după spectacol, am început și eu să fac pe fantoma. Înarmat cu o lampă frontală a tatei, din echipamentul lui de medic ORL, camuflată sub o pălărie cu boruri largi, stingeam seara lumina în cameră, aprindeam beculețul unind bornele unei baterii și începeam să debitez cu voce cavernoasă - atît cît putea fi la cei șase ani abia împliniți - tot soiul de discursuri fanteziste, prefăcînd în “fantome” diverse personaje ale lumii în
Umbra Tatălui by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13045_a_14370]
-
1882, Regele Carol I îl decorează cu Medalia Bene Merenti clasa I, iar în 1904, îi decernează Ordinul Coroana României în grad de ofițer; în 1884, primește Premiul “Năsturel Herescu”; s-a bucurat de prețuirea a numeroase personalități. S-a stins din viață, în 1907, la șaizeci de ani, în urma unui obositor efort intelectual și a consumului excesiv de tutun. Postmortem, i-a apărut colecția Hore și chiuituri din Bucovina (1910), iar ampla sa lucrare Botanica populară așteaptă încă să fie tipărită
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
jumătate din reprezentanți ai FSN, jumătate ai altor partide, noul organism avea ca sarcină pregătirea alegerilor parlamentare și prezidențiale și adoptarea legii electorale. Era, cum s-a spus, un miniparlament. Funcționînd în aula din Dealul Mitropoliei, unde încă nu se stinsese ecoul discursurilor lui Ceaușescu și al aplauzelor aferente, adunarea emana aerul proaspăt și naiv al unei democrații aurorale, care încerca să meargă copăcel ținîndu-se de prichiciul humuit al vetrei. Dar nu duhul lui Creangă îi prezida lucrările, ci, din prima
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
departe de mine decât stâlpul de care stau lipit, dârdâind. Îmi ies aburi din mâini și din țeastă. Fac pași cu creierul. La rădăcina nervilor scriu: - Așteaptă-mă, tu, chiar departe, iubito cu păr arămiu... Poem de dragoste Nu se stingea țigara pe jumătate îngropată-n nisip, de parcă o mare întreagă trecând peste solzii jarului treaz, noapte de noapte, nu ar mai fi putut să îl stingă - se opintea doar în el, și ai fi zis că brațele musculoase ale apei
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
Așteaptă-mă, tu, chiar departe, iubito cu păr arămiu... Poem de dragoste Nu se stingea țigara pe jumătate îngropată-n nisip, de parcă o mare întreagă trecând peste solzii jarului treaz, noapte de noapte, nu ar mai fi putut să îl stingă - se opintea doar în el, și ai fi zis că brațele musculoase ale apei saline odată îl va spăla, trecând prin asprimea întortocheată de gheară înmuiată în sânge și vin... Ca peste o flamură vremelnic abandonată în luptă, sau poate
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
rasă a activiștilor de meserie, dădea instrucțiuni portarului de noapte și pleca în sat unde dormea de obicei la o vădană cu care își amăgea singurătățile iar eu mă întindeam pe patul meu sărac, beam un pahar de lapte proaspăt, stingeam lumina - în curte se auzeau hămăituri de câine - și mă gândeam patetic că meseria asta de director nu e pentru mine, că nu sunt apt nici să primesc porunci fără să explodez și nici să dau comenzi, nu eram croit
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
mii de feromoni, ce să mai vorbim de restul... Degetele ei catifelate i se cuibăriră în palmă, între trupurile lor care nu se atingeau, și rămaseră așa o bună bucată de timp. Încet-încet, strigătele chefliilor din alte dormitoare păliră, se stinseră ca și cum n-ar fi fost, țipetele păunilor de la crescătorie încetară și ele, boncăniturile cerbilor ecologici încetară și ele, nu țiuia nici un greier, o liniște absolută de început de lume se pogorî, și deodată plafonul, care era glisant, se dădu la
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
urmă, i-am dat drumul. Brațul înțepenise deja, si ieșea dintre frunzele moarte că brațul unui înecat care cere ajutor. Amorțita de frig, m-am ridicat cu greu și am început să merg, țeapăna, spre casă. Luminile de la ferestre se stinseseră. Percheziția se terminase. Cu inima bătînd să-mi spargă pieptul, m-am întrebat ce rezultat avusese. Aveam să aflu în curînd. Ajungînd la zidul dinspre grădină, am aruncat o privire precauta în curtea din spate, încercînd să descopăr dacă Securitatea
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
cercetător. - Pentru foarte mult timp. - A fost o zi grea, Țină, hai să ne culcam, a spus Ilinca, blînd, stringindu-si lucrul. Mîine tie-ti va fi și mai greu, așa că trebuie să încerci să dormi, cît încă mai poți. Am stins lumină și ne-am dus în camerele noastre. În frigul de afară, acoperit cu un strat de frunze moarte, cu jachetă mea de lină drept lințoliu, un bărbat necunoscut își petrecea prima noapte în afara timpului, avînd drept unic tovarăș neantul
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]