501 matches
-
Alatriste privi spre cealaltă umbră pitulată În cadrul portiței, iar fluieratul refrenului obsedant Îi dădu de știre că și colegul său era cât se poate de atent. Dezlegă șnurul care Îi ținea capa și se descotorosi de ea ca să nu-l stingherească În mișcări, lăsând-o Împăturită În portic. Rămase cu ochii pe colțul străduței luminat de fanar, În timp ce zgomotul făcut de doi cai potcoviți se apropia tot mai mult. Lumina gălbuie se reflectă o clipă pe o lamă goală de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de prezența lui. Căpitanul se uită la el, uimit. — Liber? — E un fel de-a zice, nuanță lucrurile fray Emilio Bocanegra, cu un zâmbet ce părea o excomunicare. Porți În spate povara trădării dumitale și a blestemelor noastre. — Nu mă stingheresc prea mult greutățile astea... Alatriste Își mută privirile de la unul la altul, suspicios. E adevărat că pot pleca așa, pur și simplu? — Ți-am zis doar. Mânia Domnului va ști unde să te găsească. — Mânia Domnului nu mă preocupă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
momentul acela, căci exact în momentul acela vagoanele din capăt huruiau greoi pe pod, făcând să clănțăne barele metalice. Vagonul lui se apropia vertiginos de conul orbitor de lumină, parcă se pulveriza în explozia aceea, orbitoare. Drugul de oțel îl stingherea, dar n-avea ce face, cum n-avea ce face nici cu dorința lui de-a asculta mereu, legănat de goana trenului, cântecul atât de curat că închise ochii să nu zărească-n cădere fața cântărețului, care încă mai plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fine, un tic verbal de natură pleonastică - „a cădea sub incidența”, care înseamnă de fapt „a cădea sub căderea” -, de care autoarea face uz pînă la agasare, irită ochiul. La început crezi că e o scăpare, dar apoi frecvența expresiei stingherește. De pildă: „atingerea iubirii, mai ales ca agapé, cade sub incidența dominației” (p. 48), „criminalul cade sub incidența anatemei” (p. 264) „preotul cade sub incidența anatemei stendhaliene”( p. 348) „concurența acerbă cade sub incidența anatemei balzaciene” (p. 354) „nefericirea femeii
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
libertatea regală. Această libertate era însă primejdioasă și prin aceea că ambianța curții, infinit mai bine structurată decît elanurile ei, constructive și ele, indiscutabil, putea s-o împingă la dezordine și absurdități.(...) Aripile ei planau atît de sus, încît nu stinghereau sedimentările politice, lă-sînd dedesubt să se decanteze intrigăriile în viața lor scurtă și fără idealitate. Cu o singură excepție: afacerea Elena Văcărescu". Sau figura excentricului conte Robert de Montesquiou, estet fanatic, rudă prin alianță a Elenei Bibescu, asemănător în multe
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
a insistat ea să-l convingă că ar fi mai bine să fie singuri, ca să poată vorbi în liniște despre muzică, nu a cedat. Așa că a trebuit să accept o invitație făcută de voie, de nevoie, deși lucrul acesta mă stingherea. Cu atât mai mult cu cât aveam superstiția că, dacă nu încerc să lucrez din prima zi, voi rata toată perioada în care voi rămâne acolo. Pentru început, gazda noastră ne-a arătat apartamentul de la etaj și l-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
ca și cum ar fi presupus că voi rămâne aici multă vreme. Nu ceream nimic mai bun, însă era limpede că se comitea o greșeală în legătură cu persoana. Cine socoteam că sunt? În plus, se scuza că e la ea acasă. Asta mă stingherea. Eu eram cel care o deranjam, iar nu contrariul. Ospitalitatea împinsă până în acest punct nu înceta să mă uimească. Sau poate că mă înșelam grav. Olaf făcea parte dintr-o bandă, și o anunțase pe Sigrid că șeful bandei va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-s deloc... aberante!). Ca să nu mai vorbim de sinceritatea cuceritoare a mărturisirilor scăpate adesea de sub control (să fie la mijloc doar o impresie?), cu o ingenuitate frapantă, de neverosimilă autenticitate. Smerit, naratorul parcă și-ar cere mereu scuze. Aplauzele îl stingheresc. Ei bine, povestind despre tot ce se nimerește, fără pic de emfază, dar cu o însuflețire contaminantă, Sorin Stoica se singularizează în raport cu colegii săi de generație tocmai prin latura aceasta participativ empatică, ilustrând la propriu și într-o manieră dramatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
din Shanghai de parcă ar privi cum jupoaie un țăran pielea unui șarpe. Fata refuză să se lase manipulată. Ce femeie! Ce eroină! Lan Ping își umple vocea de admirație. Îl trimite pe Micul Dragon să mă invite la ceai. Suntem stingheriți. Invizibila Zi-zhen se află între noi. Pe când eu aleg să rămân tăcută, el începe să ironizeze. Mai târziu, descopăr că ironizarea este stilul lui. Ironizează mai ales atunci când intenționează să pedepsească. Pălăvrăgește cu căldură. Nici nu-ți dai seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tot ceea ce ai plătit până... O sâsâi. Aruncă o privire scurtă peste umăr la șirul de ferestre prin care cartierul urmărea acum această piesă de teatru stradal cu o seară de septembrie. Pe deasupra îi mai făcea acum și o scenă, stingherindu-l. Ea sări în picioare și apucă una dintre valize, ca s-o târască spre mașină. Viteza bruscă o dezechilibră, împingând-o spre el. El o luă de umeri și o ajută să se repună pe picioare. Se aplecă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și răcoroasă, soarele de septembrie ajutase viilor să se coacă și în octombrie doar câteva zile fusese vremea închisă, cu vânt și ploaie, în rest senin și cald ziua, iar acum de câteva nopți cădea bruma. Nimeni nu se simțea stingherit de asta, iată mâine va fi Sfântul Dumitru, mare târg, și mustul s-a înăsprit, iar pe la unii hangii tulburelul a prins chiar a se limpezi. Cât ținea ziua, sacagiii cărau apă și strigătul lor era ca o melodie pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pripit În judecăți ; dar ...ingenios. Bravo lui! În niște fișe mai vechi descopăr o pledoarie a lui H.Wald pentru cuvînt, care tare i-ar indispune pe „virtuozii” imaginii, din spectacolul modern : „Hipertrofierea imaginii În paguba cuvîntului În cultura contemporană stingherește dezvoltarea spiritului critic și favorizează În mulțirea reflexelor condiționate...Controversa este singura În stare să ferească sufletul de tirania imaginii și a literei” (s.n.). Fac parte din rîndul celor ce nu disprețuiesc cuvîntul ; nici nu Îl sacrifică pe altarul vizualului
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
râdea și nu mai vedea în amazoane femei sau pseudo-femei, ci o categorie oarecare de soldați. „Niște soldați proști”, vorbi Sun, ajuns în spatele perdelelor. „Și-a meritat soarta. Acum pot fi ceva mai relaxat”. Adevărul era că noutatea morții îi stingherea pe toți. Unul din cei patru a murit - iată o constatare de care nu mai poți scăpa. Nu ești infailibil, cu toate armele și cuceririle tale. Probabil ăsta e motivul pentru care Mallami și Jo își tot amână atacul. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
inferioritate. Iar femeile se socot inferioare bărbaților pentru că înainte de a ajunge la conștiință, orice clasă supusă îmbrățișează concepțiile stăpânilor. A mânca, act eminamente brutal și inestetic, ar fi devenit cu siguranță rușinos, dacă izolarea pentru îndeplinirea acestei funcțiuni n-ar stingheri cu totul practica vieții omenești. Se zice că pe Alfred de Vigny nu l-a văzut mâncând nici un străin. Femeile au mai multă delicatețe în realitățile iubirii decât bărbații. O femeie normală nu va intra niciodată în intimități cu un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu capu-n pământ, străbătut de fiori, am coborât încet scara îngustă, spiralată. M-am văzut în geamurile rotunde, copil mic, cu ochii întinși pe jumătate de față, apoi băiețel cu breton și cu obrajii ovali, puber slăbuț, cu ceva stingherit în privire și, în fine, adolescent sumbru, cu pete violete sub ochi, obraji scobiți, gura de o senzualitate arsă, nepotrivită cu austeritatea feței. Scara s-a oprit, spre confuzia mea, nu în holul conacului, ci într-o încăpere îngustă și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se trezi, își luă cheile și plecă în oraș. Merse pe străzi și bulevarde, când la dreapta, când la stânga, fără noimă, aiurea. În timp ce mergea, își spunea: Am intrat în acest loc fără să vreau, fără să știu. M-am simțit stingherit în acest apartament, fără să-mi dau seama de ce. Am intrat în viața ei, fără să vreau. Am crezut că aici voi fi liber, dar trecutul nu moare. Se întoarce. Sunt tulburat și vreau să-mi găsesc liniștea! Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
stranie, de Prosper Mérimée. Se chema "Venus din Islle". Era povestea unui tânăr care juca, într-o dimineață, tenis cu un prieten, într-un parc, pe un teren înconjurat de statui. Prins de joc, și-a dat seama că îl stingherește, în mânuirea rachetei, inelul de logodnă. Îl scoase și îl puse pe degetul unei statui, o Veneră de bronz. După terminarea partidei, dori să-și recupereze inelul, dar, spre surpriza sa, inelarul statuii era îndoit și nu lăsa inelul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Felix, găsi cu cale să cumpere de pe drum un fișic cu alune americane, pe care le ronțăi aproape numai el. Sosiți în fața restaurantului, G. Călinescu moș Costache trimise pe Felix înainte, spre a preveni pe patron. Felix se strecură cam stingherit printre mese, fiindcă începuse să se strângă lumea (erau orele zece), căutând din ochi pe Stănică, pe care-l bănuia la pândă. Îl dibui pe Iorgu, care, jubilând, se precipită spre ușă, urmărit de Felix, și găsi pe bătrân în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pentru popor? Domnule În dublă funcție, de președinte de partid și prim ministru, ce facem? Ne dați un răspuns cinstit? Nu, dumneavoastră nu coborâți așa de jos, ca să dați explicații vulgului. Dumneavoastră Înlăturați prin sistemul la Îndemână tot ce vă stingherește; și nu comentați decât atunci când credeți că s-ar putea să vi se șifoneze imaginea. Nu credeți că ar fi mai bine să jucați cinstit cu adversarii dumneavoastră? Dar nu se poate, nu-i așa, dumneavoastră nu aveți adversari, așa
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
aparițiunea sa un teren potrivit pe care ar putea să înflorească (fortwuchern) înainte opera sa. Letargia spirituală a majorității, care nu poate primi ca un întreg în sine tot coprinsul deplin ce ni-l așază dinaintea noastră comembrat frumos, îi stingherește nu arareori chiar din început locul apt unde ar putea să primească tabloul sau iluminarea adevărată și unde-ar putea a-și face efectul pe deplin. De aceea provine așa de des în istoria artelor rezistența ce-o face publicul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Așadar organul are a fi curățit pentru espresiunea adevărului și a frumuseței. Cerința întîia e așadar aceea ca organul vorbitorului să posedeze dezvoltate elementele curate ale limbei, cu înlăturarea a orce conjecture jenante. Înlăturarea și învingerea a orce element care stingherește tonul articulat întru a deveni un vas nobil pentru un coprins ideal e așadar prima condițiune negativă. Deja mai sus, unde am atins condițiunile naturale pentru artistul reprezintator, am spus cumcă un dialect adânc înrădăcinat e o piedică desăvârșită pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
emoționa, a făcut-o câtă vreme nu s-a lovit de crisparea mea, manifestată destul de devreme, în fața oricărei efuziuni. Îmi displăcea mai cu seamă manifestarea unei emoții prin lacrimi; plânsul îmi provoca un amestec de spaimă și iritare, mă și stingherea nespus, pentru că nu știam ce trebuie să spun sau să fac pentru a-l opri și mă apăram de el prin ricanare sau prin bagatelizarea situației care îl provocase. Mai târziu, am ajuns să consider ușurința cu care plângeau femeile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au întristat ca o după-amiază de duminică. "Era inevitabil ― în calitatea ta de "nostolog" ― să recuperezi Rombachwegul de-acum 20 de zăpezi. Îmi amintesc și eu fiecare detaliu al vieții noastre de atunci: romanticele tale spitalizări, în timpul cărora erai, uneori, stingherit de aspectul meu de Gastarbeiter meridional, desanturile comune prin magazine în care mă înțoleai cu forța, prietenii episodici (Ursula, soțul și fiul, doctorii proaspăt azilați, cu nevasta aia crocantă, familia din Karlsruhe, cu fiul zărghit, incapabil să piardă la "Yams
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care Îi era penibil să mi le spună. A trecut, mult prea repede după gustul meu, peste penetrare, subiectul pe care-l cunoșteam cel mai puțin și care mă interesa cel mai mult. Nu cutezam să formulez Întrebări suplimentare. Eram stingherit să-l văd În starea asta. De obicei, arăta mai multă siguranță. Mi-am zis că Își făcea meseria de părinte. Vine o zi cînd tații trebuie să le vorbească fiilor lor despre ejaculare și penetrare. Am șovăit să profit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Ca de obicei!“). Nu-i vorbisem niciodată Tinei despre părinții mei. Nu țineam să-i văd amestecîndu-se prematur În treaba asta. Nu voiam să mă simt obligat să țin seama de părerea lor. PÎnă și aprobarea lor m-ar fi stingherit. O să am timp să le vorbesc cînd totul va fi deja stabilit, Îmi ziceam eu. Iar În noaptea aceea venise timpul s-o fac! TÎnăra fată care creștea undeva În tăcere În așteptarea mea, aceea pe care tata mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]