515 matches
-
o mumie aproa pe. Iar de foc și pucioasă aprinsă, cum ar fi vrut Antonia, de ce ar mai fi fost nevoie? Doar fumul fabricilor și al mașinilor și era destul pentru a sufoca, la un moment dat, pentru totdeauna, o stirpe mult prea zvăpăiată: unchiașul putea să moară liniștit, dar nu și nu, vroia o apocalipsă pe care să o apuce și el, dovada supremă că Dumnezeu pedepsește tot. Bunicul trecuse de nouăzeci de ani, mai trăise Încă vreo șapte-opt, nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
gîndea la așa ceva; pînă una alta, o mamă meridională, de pildă, domolea În uterul ei caracterele răsadului nordic, radicalul viking pierzînd astfel ceva din vigoarea știută, cum și cel sudic pierdea ceva din lentoarea lui, dar și din seninătatea proprie stirpei, din exuberanță, reversul paradoxal al acelei lentori aparente: Sudul era o lume aparte. Cum ar fi arătat un fiu al lui Thomas născut de o siciliană? Asemenea contelui Salina, dar nu neapărat. Oricum, posibil. Eroul lui Lampedusa avea ascendență germanică
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi luat de gînduri și lucrurile ar fi fost date Înapoi. O spoială și așa, pentru că, nu după multă vreme, anatema ar fi fost ignorată, totul ar fi fost Împins Înainte de aceeași plăcere, plăcere, plăcere, asta era, se pare, esența stirpei. Și cîinii se călăreau, gîfÎind, pentru a lăsa urmași, porcii la fel, maimuțele; nu stricăciunea le mîna pe dobitoace; aveau anumite perioade, În restul anului parcă nici nu mai aveau sex. La om, se pare, mîncărimea În zonele pubiene, anale
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
putință ca numai acesta să fi fost tot misterul reținerii lui Titi. Însă Aglae, puțin complicată sufletește, dar cu purtări de familie veche, fu implacabilă. Pe Titi nu-l învinovăți deloc că acceptase invitația, ci blestemă pe Ana și toată stirpea ei c-au îndrăznit să amețească un băiat slab, scăpat de sub ochii "mamei lui". Îl sui pe Titi care, în fond, satisfăcut fiziologicește, se simțea bine, în pat, îi puse în jurul capului felii de cartof, îi dădu tisane și-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o persoană nespus de serioasă. Pinky oftă. - Și ce mai făcea domnul Robin? - O mulțime de lucruri. Nu puteai să spui exact ce nu făcea. Boxa, călărea, canota, superviza afacerile unui birou de avocatură. Era un bărbat bogat și de stirpe aleasă. Ar fi putut deveni un moștenitor și mai bogat. Dar mai presus de aviatică, străfulgerări și sevicii galante, avocatură, moșteniri, proprietăți... Avea onestitatea de a pune, întotdeauna, pe primul plan, Arta. - Adică un coleg. - Dacă insiști... Dumneata ai face
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se cuvine să nu neglijeze subtilități ce-ar putea să-i atragă atenția: "Primii ce-au dat în vileag această voință de răzvrătire, Giovan Battista Biblia și Fabio di Lauro din Catanzaro, dincolo de numele ce-l poartă fiind ei de stirpe iudaică, persecutori ai lui Cristos, nu au depus mărturie dintr-un sentiment de caritate sau de dragul adevărului, și nici nu i-au acuzat pe cei denunțați ut desisterent 48, ci au urzit cu mult meșteșug toată această poveste spre a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
afla în primul rând, vădit întristat. Starețul de la San Giacomo, un om simplu și blând, cu puțină instrucție, ținu discursul funebru. Vorbi din inimă, cu dăruire, ținuse mult la Tommaso și se referea la el cu emoția unui discipol: "Aparținea stirpei celei mai nobile de când există oameni pe pământ. Dumnezeu dă suflare unor asemenea cugete pentru a arăta o firimitură din puterea și din judecata Sa și dăruie virtuți atât de mari o dată la trei sute de ani". În aceeași colecție au
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
e greșită, trebuie să schimbi macazul. Decât să stau cu maică- mea, fără s-o ajut cu ceva, mai bine plec și măcar pot să-i trimit niscaiva bani. Cât despre Papi, o să-și găsească repede pe altcineva. E din stirpea bună a celor care preferă orice suferinței. Și, oricum, n-aș fi putut-o lua cu mine. Acolo unde mă duc eu, lumea e mai dură, nu poți răzbate decât singur. De ce trebuia să alegi o lume mai dură ? Efrem
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
clanului, de unde cădeai în neant, singurul loc unde era șansa de a găsi personaje somptuoase (de obicei oameni noi, inediți), și G. Călinescu descoperea firul de păianjen ce lega pe acest individ bogat cu o fată bine crescută de restul stirpei. Tatăl fetei era căsătorit cu o Hartulari, care era vară cu Ciumuleștii, care sunt rude cu Valsamaky, care etc., etc., etc. Astfel, la ceremonia nunții figurau numai familii autorizate, numele cel nou descoperinduse împletit cu cele vechi. Hazardul era evitat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Acesta, e drept, nu participase direct la crimă, dar și de-ar fi luat parte, Hangerlioaica l-ar fi scuzat. Vedea lucrurile brutal politic, socotea că un membru al familiei sale e autorizat să facă orice faptă ajutând la promovarea stirpei. Capetele domnitoare sunt pe deasupra legilor, intangibile, prin urmare criminali după ea erau cei care ordonaseră sentința de moarte. Pe Tudorel Hangerlioaica îl compătimea, însă concepea moartea lui ca rezonabilă, dacă nu s-ar fi putut altfel. Tinerii curajoși dedicați cauzei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
printre ofițerii superiori): Biografia familiei Pomponescu cu a ramurilor sale laterale: familiile Cociu, Pienescu, Cristidi, Deleanu, Radovici, lucrată de colonelul Remus Pomponescu. Tipărită de autor cu concursul binevoitor al fiului și ginerelui său. La Tecuci, 1920. Colonelul trăda tot spiritul stirpei, importanța excesivă dată relațiilor, exagerarea lucrurilor mărunte: premii școlare, decorații, avansări. Toate acestea erau consemnate cu o naivă mândrie în memoriul genealogic. Colonelul făcuse o ispravă eroică, pentru care garnizoana îl propusese la decorare. Hârtia în chestie era transcrisă în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
adresa nepoților, cu nădejdea că izbânzile și greșelile lui nu vor fi fără nici un folos pentru ei și progenitura lor. Într-un cuvânt, profesorul de G. Călinescu beton armat se trata mai puțin ca individ, cât ca un inel din stirpea Pomponeștilor. Mândria de corp începea să învingă orgoliul individual. Memoriul fu legat și sigilat. Întâlnind pe Hagienuș pe bulevard, Pomponescu îi spuse următoarele, fără nici un motiv aparent, desigur sub impresia preocupărilor lui recente: . - Îți dau toată dreptatea că ții la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
am sunat pe Gr. Ilisei, un alt mare scriitor ieșean, prieten al nostru, acesta, trist: "Cărturarul și profesorul Ciopraga a fost un om al vocației asumate, 192 al datoriei săvârșite cu acribie și devoțiune aproape sacră și un ieșean de stirpe rară, devenit el însuși emblemă și simbol al Ia șului..." Pentru cât mi-a dăruit din sufletul său, pentru că m-a modelat după patima sa, poate eu însumi am ajuns model, nu-l pot decât glorifica pe Constantin Ciopraga. Sunt
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Punctul nevralgic detectat de Boiardo în poemele cavalerești este deci miraculosul, pe care îl pune în slujba unor forțe mai puțin demne, chiar oculte, după cum le înfățișează istorisirea pe scurt a personajului feminin ("El, ce Uberto dal Leone este,/ de stirpe nobilă și-naltă fală,/ fu izgonit din țară fără veste,/ iar eu la fel, cu dânsul dimpreună:/ sunt Angelica și-i sunt soră bună"). Intriga însăși nu mai este declanșată de motivații eroice, morale ori religioase, ci de urzirile celor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
un conservatorism enigmatic, care a făcut-o să răzbată în istorie chiar într-un anonimat straniu, neștiindu-se mai nimic despre ea timp de vreun mileniu, rămasă neînghițită de trecerile barbarilor. Fenomenul l-a determinat pe un mare istoric de stirpe eminesciană, Gheorghe I. Brătianu, să scrie binecunoscuta carte O enigmă și un miracol istoric: poporul român, carte publicată în anul de cumpănă 1940. Și e grăitor că moartea, în închisorile comuniste, i s-a tras de la altă carte capitală: La
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
sunt români, că trebuie să lupte împotriva României burgheze ca români. Din punctul de vedere al românilor moscoviți, RASSM trebuia să fie "baza României sovietice". Celorlalți li se inoculase deja convingerea că basarabenii nu sunt români, ci o naționalitate de stirpe slavă, conform teoriei moldovenismului. Ciudățenia e că românii bolșevizați voiau comunizarea întregii Românii, pe când moldoveniștii se mulțumeau cu o Basarabie până la Prut. Așa se face că au fixat, mai întâi, capitala la Balta, apoi au cerut să fie la Chișinău
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
oameni de afaceri, maeștri de balet cunoscuți în întreaga lume și actrițe, scriitori, pictori, sculptori, ingineri, arhitecți, ofițeri, juriști... Chiar și cei care au ridicat în slăvi proprietatea socială și au afurisit orașul diavolului galben și America vilelor, cei din stirpea lui Gorki și Maiakovski, și ei au fugit. Ridicau osanale puterii muncitorilor și țăranilor, aflându-se departe de ei."240 Ca și Troțki, Lenin a admis profetic: "Existența îndelungată a Republicii Sovietelor alături de statele imperialiste este lipsită de sens." Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
confesiune (Încoronare) clama încrezător: "Sunt împăratul lumii: am douăzeci de ani..." Nimeni nu întrevedea în liniștitul, aproape timidul student în Litere la Iași (care în 1959 publica în Iașul literar și Viața studențească) traiectoria scriitorului total Marin Sorescu. Olteanul de stirpe țărănească din Dolj, sfărâmător de poncife și automatisme (nu numai de limbaj) avea să devină un creator de mare audiență și poate cel mai notoriu scriitor român în străinătate. Mentalul rustic de adâncime, vizibil nu numai în serialul La Lilieci
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din leșinata poză a idilicului? (...) / Ducă-se dracului gălbejita teorie a textelor; / scriu precum m-ai învățat să vorbesc". Linia axială a personalității lui George Vulturescu comportă dăruire, înverșunări și asprimi; țăranii săi (Ion, Achim și ceilalți) sunt de aceeași stirpe cu vorbăreții olteni ai lui Marin Sorescu (La Lilieci). Fără s-o spună expres, George Vulturescu, altminteri un răzvrătit, un neșovăielnic în căutare de sine, are, lângă ai săi, cei rămași între holde, sentimentul sacrului. Cu un asemena datum genetic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
este întemeiat pe verb"; Numai în / Nord mâna cu care scrii e una cu mâna / de pe cuțit"; "Nordul e în față, precum moartea..." Printre rânduri sunt amintiți Blake, Flaubert, Amiel, Blaga, Heidegger și suprarealistul Philippe Soupault. Țăranii din a căror stirpe se trage poetul rostesc fraze năstrușnice: "De unde știu ei poeme de Mallarmé și / Elytis, ei care au trecut prin sihlele / Nordului doar la lumina șișurilor?" (Cei care ridică literele, zarurile). Se intersectează în George Vulturescu tumulturi, fulgere și note de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
turcului. Dar pentru că nu aveau unde să se ascundă, i se vor înfățișa plini de umilință. I se vor ploconi de îndată, cerșind milosârdie și punându-se la cheremul lui. Își închipuia ce groază trebuie să fi cuprins sufletele acestei stirpe de țărani. Cum li se strecura teama în mădulare, zărindu-i armatele care îngroșau linia orizontului. Depărtările stăteau să se povârnească dintr-odată, strivindu-i. Era semnul năpastei care se apropia. Nimic nu părea să poată sta în calea teribilei
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
opta pentru strategia „speranței de viețuire genealogică”. Cele cu un diminuat sentiment al speranței vor opta pentru strategia „speranței de viață la naștere”, adică spre o cultură care permite prelungirea vieții noastre indiferent de ceea ce va fi viața colectivă (a stirpei și a neamului) peste o generație (după generația proprie). Cele două strategii se bazează, una pe cultura prelungirii vieții neamului, genealogice, cealaltă pe cultura prelungirii vieții individului. O vom numi pe cea dintâi, strategie comunitaristă, pe a doua, strategie individualistă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
familia și societatea pentru sarcină, maternitate, nașterea și creșterea copiilor, inclusiv educație”. Silogismul este tipic pentru strategia „naturalistă” a unei populații cu „speranță genealogică” prăbușită, o populație egoistă și deci indiferentă la timpul de mâine al familiei și al „neamului” (stirpei), inabilă să se bucure de copii, complet inabilă să treacă sentimentul timpului în manifestări ce pot aduce propagarea spirituală a ființei (deci, a comunității). Această populație, care, în vederile demografului este mai bogată cu procentul sărăciei diminuate la proporția celor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
a fi împreună în spațiu și în timp, constatăm că la 24% dintre familiile românești această bucurie a dispărut ori s-a diminuat la o măsură dată de o proporție înjumătățită. Ca și cum membrii familiei nu și-ar mai dori propagată stirpea (deci neamul și familia) în timp, micșorându-i șansele de propagare cu 50%. Dispariția acestei bucurii măsoară grava prăbușire a sentimentului duratei neamului de apartenență, indiferența la durata lungă a neamului (și deci a familiei). Totul este proiectat pe durate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
o sursă de phobos („groază”) pentru Clitemnestra ca și pentru Electra, certitudine că imaginile din vis sunt trimise chiar de către Agamemnon asasinei sale. Fantoma răzbunătoare va reveni în visele ucigașei, de această dată sub forma unei grandioase imagini protectoare a stirpei. Iar corul, îndată după aceea, își va afirma convingerea că visul este adevărat. El anunță că se va face dreptate și că vor sosi eriniile. Fantoma apărută în vis dobândește valoare de oracol. Vedeniile nopții se vor adeveri în realitatea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]