734 matches
-
Modelul de Referință OSI (OSI este un acronim pentru "interconectarea sistemelor deschise", ), pe scurt: OSI, este o stiva de protocoale de comunicație ierarhic foarte des folosit pentru a realiza o rețea de calculatoare. OSI este un standard al Organizației internaționale de standardizare, emis în 1984. Modelul de Referință OSI oferă metode generale pentru realizarea comunicației, sistemelor de calcul
Modelul OSI () [Corola-website/Science/306283_a_307612]
-
spune și mai ales în ce ordine, astfel încât participantul celălalt să "înțeleagă" despre ce este vorba. În acest exemplu însă, Aplicația 1 nu are legătură directă/fizică cu Aplicația 2. O legătura fizică există, dar se află departe - la baza "stivei" de protocoale. Metoda Modelului OSI prevede ca mesajul Aplicației 1 destinat Aplicației 2 să fie mai întâi predat nivelului de mai jos = Prezentare 1, printr-o interfață specială. Acest nivel "vorbește" la rândul său cu nivelul său omolog din stiva
Modelul OSI () [Corola-website/Science/306283_a_307612]
-
stivei" de protocoale. Metoda Modelului OSI prevede ca mesajul Aplicației 1 destinat Aplicației 2 să fie mai întâi predat nivelului de mai jos = Prezentare 1, printr-o interfață specială. Acest nivel "vorbește" la rândul său cu nivelul său omolog din stiva 2, anume Prezentare 2, pentru care se folosește de protocolul necesar. Dar nici cele 2 niveluri de Prezentare nu sunt legate direct între ele. Nivelul Prezentare 1 predă atunci cele dorite în jos, nivelului Sesiune 1 (iarăși printr-o interfață
Modelul OSI () [Corola-website/Science/306283_a_307612]
-
și sisteme de operare firewall de la Nokia, la porțiuni întregi ale altor sisteme de operare, cum ar fi RTOS WxWorks. Darwin, inima Mac OS X de la Apple, se bazează în mare măsură pe FreeBSD incluzând aici sistemul de fișiere virtual, stiva de rețea și componente din spațiul utilizator. Apple continuă să integreze cod nou din FreeBSD și contribuie înapoi către FreeBSD cu schimbări. Produsul open source OpenDarwin, dezvoltat original din codul de bază al Apple dar acum entitate separată, include de
FreeBSD () [Corola-website/Science/296559_a_297888]
-
când mai trece pe-aici, cheamă-l încoace. Subordonatul știa că stăpânul său era supărat fiindcă în fiecare zi, când se ducea la lucru, Tokichiro trecea pe lângă șantier fără să salute. Și nu numai atât, dar mai și călca peste stivele de lemnărie. Desigur, nu avea ce face, când scândurile erau puse în drum, dar se foloseau la construcția castelului și, dacă cineva voia să treacă peste ele, trebuia să ceară permisiunea. — E un prost crescut, spuse mai târziu subalternul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
poartă armuri. — Hei! Unul dintre ei a ieșit din bucătărie cu un tăciune aprins! Ce credeți să ca face cu el? În timpce priveau, cu bețigașele în mâini, omul care luase tăciunele alergă în depozitul de combustibil și dădu foc stivelor de lemne. Ceilalți îl urmară, cu torțe pe care le aruncau în celelalte clădiri. — Sunt inamicii! strigară gărzile. Hideyoshi și Hikoemon se întoarseră în direcția lor, râzând. Cum a căzut atât de ușor acea fortificație ce părea de nepătruns? Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
șirul de soldați, înclinându-se cu respect. — Te-am așteptat încă din zori, spuse el, conducând pe Mitsuhide pe poartă. Cei vreo zece vasali principali din suita lui Mitsuhide își spălară de noroi mâinile și picioarele, își îngrămădiră într-o stivă pelerinele de paie ude și intrară în citadelă. Ceilalți servitori rămaseră dincolo de șanț, spălând caii și având grijă de bagaje, în timp ce așteptau să li se spună unde aveau să fie cazați. Nechezatul cailor și zarva vocilor omenești se auzea până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mai puțin eu, fiindcă nu eram Încă așa de clar la minte, eram foarte tânăr și foarte timorat. Eu am avut ca Blockaltester un ceh, care ne-a spus: „Rezistați” - „Păi, cum?” - „Când mergi la lucru, vezi și tu că stivele de saci cu ciment și vracul de ciment se fac tot mai mici”. Și, Într-adevăr, În curs de două-trei săptămâni s-a redus rezerva de ciment, vagoanele veneau tot mai rar, nodurile de cale ferată erau bombardate de americani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de hectare. Totul se făcea manual: săpatul, căratul cu roaba sau targa, descărcarea pe dig, tasarea. Cînd s-a spart digul de protecție și Dunărea s-a revărsat vijelios, șuvoiul de apă a fost oprit de trupurile deținuților așezate în stive vii, pînă cînd alte echipe au închis spărtura. Mulți nu au rezistat ore întregi sub șuvoiul de apă și mîl. Înainte de anul 1956, se știe că, tot la o spărtură, au fost îngropați de vii, sub valurile de pămînt, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
căutarea altor organizatori de expoziții, poate chiar un al ministru al Culturii, dau peste pavilionul rusesc, o jumătate de hectar de ruine: un mulaj de plastic al Stalingradului devastat de război, blocuri din epoca Brejnev, măcinate și gata să cadă, stive de statui mutilate de bolșevici celebri. Ruinele sînt presărate cu stîlpi pe care sînt lipite manifeste. Textul lor spune: „Procesul de re-sculptare, reeducare, recreare, reconsiderare, returnare devine, În timp, organic, dînd naștere unei noi arhitecturi, o sălbăticie urbană, o necropolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
l-a Întîlnit niciodată, stă pe o scară, ciocănind În zidul de cărămidă pe care curtea lui Îl Împarte cu dormitorul lui Wakefield. Mai mulți muncitori se fîțÎie prin jur, curățind mortarul de pe cărămizile vechi și clădindu-le Într-o stivă imensă. Wakefield Îl strigă pe vecin și Îl Întreabă ce se petrece. — Restaurare! strigă bărbatul la rîndul lui. — Hei, bravo ție, dar zgomotul este de nesuportat! — Am autorizație! strigă din nou bărbatul și continuă să ciocănească. Mai vedem noi, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Dușmanul se cațără În vîrful schelei și, ca de obicei, se așează pe jilțul lui să urmărească lucrările. Scaunul se prăvale sub el de parcă ar fi făcut din carton. Îl văd căzănd cu Încetinitorul și lovind bordurile de lîngă o stivă de cărămizi. — Mon dieu, strigă Francoise, e mort. — Cybelle este foarte palidă, dar Își ține firea. — Ce-ai făcut, Wakefield? Iubiții de o noapte fug de la fereastră, Își trag pe ei hainele cît pot de repede. Wakefield nu se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bună de cartoane împreună cu Le Clézio, Premiul Nobel pentru literatură 2008. Anticariatele nu mint: Le Clézio nu merita acest premiu, care i s-a dat mai mult pe criterii de corectitudine politică. Se va reîntoarce în curând la cartoane, în stiva de cărți ieșite din modă, supra-editate, supralicitate.) Franceza de Dâmbovița: de fiecare dată când trebuie să scriu cuvântul champignons mă pomenesc așternând pe hârtie champinions. O iau iarăși de la capăt. Educația voinței, pe undeva... Orient versus Occident (text găsit în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Te rog, du-te la culcare. Am dus-o în cameră și am convins-o să se bage în așternut. Am fugit iar la foc. De data asta, am scos apă din baie și domnul Nakai a aruncat-o peste stiva în flăcări. Însă lemnele ardeau atât de tare, încât ne era imposibil să stingem focul astfel. Am auzit voci în vale. — Incendiu! Arde vila! Ne-am trezit imediat cu patru-cinci gospodari sărind în ajutor. Au doborât gardul ca să ajungă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
că s-a terminat!“ am zis în gând. În clipa următoare, m-a apucat groaza. Mi-am dat seama că dezastrul fusese provocat de scoaterea din cuptor, cu o seară în urmă, a vreascurilor încă fumegânde. Le-am lăsat lângă stiva de lemne, crezând că s-au stins. Îmi venea să plâng. Pe când stăteam încremenită, incapabilă de vreo mișcare, am auzit-o pe fata domnului Nishiyama, care locuia vizavi, strigând: — Cineva n-a fost atent la cazan. Văd că e curățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Am avut impresia că vecinii din apropierea gardului au auzit ce-am spus. Au început să se împrăștie pe la casele lor, răsuflând ușurați. Domnul Nakai mi-a urat noapte bună și și-a văzut de drum. Am rămas singură, preocupată de stiva de lemne care luase foc. Mi-am ridicat ochii plini de lacrimi spre cer și am observat că se crăpa, încet, de ziuă. M-am dus să mă spăl pe față, pe mâini și pe picioare. Mi-era teamă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
subit și a arătat spre mine. — Hei, tu, vino încoace! A luat-o cu pași iuți spre crângul de pini și eu l-am urmat, cu inima cât un purice, de teamă și de încordare. S-a oprit lângă o stivă de cherestea adusă proaspăt de la joagăr și s-a întors spre mine. Cred că e îngrozitor să muncești astfel zi de zi. Astăzi te rog să nu faci altceva decât să păzești cheresteaua. Zâmbi și i se văzură dinții albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
astfel zi de zi. Astăzi te rog să nu faci altceva decât să păzești cheresteaua. Zâmbi și i se văzură dinții albi. Adică, trebuie să stau aici? E răcoare și liniște. Poți să tragi și un pui de somn pe stiva asta. Dacă te plictisești, poate vrei să citești cartea asta. A scos din buzunar o cărțulie și a pus-o, timid, pe scânduri. Nu e cine știe ce... Te rog citește-o dacă îți face plăcere. Se numea Troika. — Vă mulțumesc mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de teamă decât de indignare; încerca să o caute din ochi pe bătrână, căci vederea îi slăbea pe zi ce trecea. Mie și lui Simon, Bunica aproape că nu ne mai adresa cuvântul, iar când cățelul pe care fiul ei Stiva i l-a dăruit - îi venea tare greu să accepte un succesor pentru Winnie dar ceruse un câine - când acesta alerga la noi, țipa „Beich du! Beich!“ Dar cățelușa roșcată voia să se joace și nu voia să-I șadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
domni cu fason de quakeri în orașele lor. N-am fost niciodată într-un loc ca Racine fără să mă întreb care casă cu leagăn făcut din anvelopă de camion și cu sunete de pian venind dinăuntru era a lui Stiva Lausch, care avea două fiice crescute cu toate privilegiile, inclusiv lecții de pian, și cum oare asemenea fii taciturni născuți în Odessa ajunseseră într-un astfel de loc prin Multivers. Oare ce le plăcea, oamenilor ăștia care aveau o înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
într-un astfel de loc prin Multivers. Oare ce le plăcea, oamenilor ăștia care aveau o înfățișare atât de comună și neinteresantă? Ei bine, cel puțin mi-am făcut o oarecare idee din răspunsul pe care ni l-a trimis Stiva, care ne-a spus destul de calm că el și fratele lui nu considerau că o infirmieră ar fi soluția și că făceau aranjamente ca mama lor să fie dusă la Azilul Nelson pentru cei bătrâni și infirmi, și că le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
l prezint. Semăna cu povestea micului Moise și fiica faraonului; numai că eu nu eram un prunc ascuns între trestii. Aveam destulă familie să-mi ajungă și amintiri cărora să le fiu loial, nu era ca și cum mă găsiseră pe o stivă de lemne. Așa că m-am retras; am ignorat aluziile, și când acestea s-au transformat în oferte directe, le-am refuzat. I-am spus domnului Renling: Vă mulțumesc pentru bunătate, și sunteți amândoi niște oameni extraordinari. Vă voi fi recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și Packardurile lor: Unchiul Charlie Magnus, care era proprietarul terenurilor de cărbune; Unchiul Artie, care avea o fabrică mare de saltele; Unchiul Robby, care era comerciant de vază pe South Water Street, greoi, cărunt, cu păr de miel creț - ca Stiva Lausch - și cu aparatul auditiv pus în ureche. Erau și fii în uniformă, de la academia militară, și alții care aveau tricouri de fotbal, și fiice, și copii mici. Simon era pregătit să salute unchii și mătușile, familiar și chiar arogant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la prînz. Merge la autoservire, ia un coș și începe să se plimbe printre rafturi, atent să nu repete povestea. Cînd își dă seama că-i destul de amețit, ca să mai fie stăpîn pe mișcări, lasă, fără nici o jenă, coșul peste stiva cu detergenți, continuîndu-și plimbarea. Dumneavoastră de ce nu aveți coș? îl oprește o supraveghetoare. Caut pe șefă. Acolo arată femeia spre ușa magaziei. Mihai intră în magazie, privește roată, dar nu vede decît o femeie care ambalează zahăr în pungi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de dimineață precizează fata. E chiar așa de serioasă obligația morală? revine Mihai la propunerea lui, încurajat de precizarea fetei, în care el a ghicit dorința ei de a-l revedea. Cristina pornește înainte, conducîndu-l printre lăzile cu sticle și stivele de saci plini. Lîngă ușă se oprește, întorcîndu-se spre el: Chiar vrei zece sticle de vodcă? Da. Am să pun deoparte, pentru mîine dimineață. Bine? Halatul ăsta l-ai luat de gata? întreabă Mihai. De comandă răspunde fata roșind, simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]