600 matches
-
numai datorită distracției crase, căci nu pare să fi băgat de seamă contradicția dintre Simon, cum este el Înfățișat de ereziologi, și Revelație. După ei, Revelația este opera neîndoielnică a lui Simon și precedă gnosticismul. A fost scrisă sub influența stoică, hermetică, platonică și filonică 36. Înainte de a merge mai departe, să examinăm sumar dosarul de gnostic al lui Simon. Mărturia cea mai importantă se datorează lui Irineu, care este sursa principală de informație pentru ereziologii de mai tîrziu, probabil pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
modelează membrele (melos, harmos) lui Adam din ceruri, din creștetul capului și pînă la unghiile picioarelor, Într-un prelungit episod de melotezie anatomică 69, urmat de atribuirea a treizeci de demoni diverselor părți ale corpului 70, prin Înșirarea, În manieră stoică, a celor cinci părți ale hegemonikon-ului sau „simțului interior” al sufletului-spirit, ca și a celor patru calități elementare și a celor patru principale pasiuni ale sufletului 71. Însă această făptură, Înzestrată cu tot ce i-au putut dărui Puterile și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și-a luat trupul omenesc cu el În ceruri.) Că era imposibil unui trup făcut din materie să urce la ceruri și, cu atît mai mult, să treacă de sfera sublunară constituia una dintre tezele ferme ale științei aristotelice și stoice. Gnosticii n-au cutezat s-o contrazică, iar creștinii, cînd au făcut-o, s-ar părea că n-au avut prea mult de cîștigat de pe urma atitudinii lor. Dată fiind imposibilitatea de ordin filozofic sau științific ca trupurile să ajungă dinaintea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Iată forme de indiferență întâlnite în mod curent de când există umanitate pe Pământ. Întrebarea rămâne: la ce fel de indiferență ne gândim când o considerăm pe aceasta repugnabilă? În niciun caz la cea propusă și promovată cu asiduitate în modelul stoic de moralitate. Apatia stoică reprezintă o condiție pentru atingerea înțelepciunii, a stării de seninătate a spiritului și de liniște a sufletului: cine ascultă rațiunea ordonatoare a Universului și înțelege necesitatea lucrurilor supunându-se rămâne indiferent față de tot ceea ce ar distruge
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
întâlnite în mod curent de când există umanitate pe Pământ. Întrebarea rămâne: la ce fel de indiferență ne gândim când o considerăm pe aceasta repugnabilă? În niciun caz la cea propusă și promovată cu asiduitate în modelul stoic de moralitate. Apatia stoică reprezintă o condiție pentru atingerea înțelepciunii, a stării de seninătate a spiritului și de liniște a sufletului: cine ascultă rațiunea ordonatoare a Universului și înțelege necesitatea lucrurilor supunându-se rămâne indiferent față de tot ceea ce ar distruge armonia lumii. Indiferența în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tăria caracterului. El obișnuia să spună că omul nu trebuie să lucreze "la întâmplare", adică fără să aibă în vedere mereu binele ca scop: "îndreaptă scopul tău final numai și numai la binele public" (Cartea a XII-a, 20). Filosoful stoic roman nu ezita să spună răspicat că "tăria de a duce o viață fericită" își are temelia chiar în sufletul omului de caracter: "puterea aceasta [morală] are dreptul să se arate nepăsătoare numai față de lucruri într-adevăr indiferente (s.n.) (Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
chiar în sufletul omului de caracter: "puterea aceasta [morală] are dreptul să se arate nepăsătoare numai față de lucruri într-adevăr indiferente (s.n.) (Cartea a XI-a, 16). Mai mult, parcă dorind să accentueze sensul esențialmente etic al detașării și indiferenței stoice, el afirmă: "Nu te dezgusta, nu lăsa să-ți scadă zelul și curajul, dacă nu reușești pe deplin să îndeplinești toate proiectele tale..." (Cartea a V-a, 9). În fine, drumul spre indiferența și apatia stoică presupune scoaterea la iveală
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
al detașării și indiferenței stoice, el afirmă: "Nu te dezgusta, nu lăsa să-ți scadă zelul și curajul, dacă nu reușești pe deplin să îndeplinești toate proiectele tale..." (Cartea a V-a, 9). În fine, drumul spre indiferența și apatia stoică presupune scoaterea la iveală în persoana omului moral a unui set de calități ce stau în puterea omenească: "fii deschis, onest, harnic, nelacom după plăceri; mulțumit cu destinul tău, cumpătat, binevoitor, generos, simplu, serios și mărinimos" (Cartea a V-a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
determinațiilor" (Spiritul românesc în cumpătul vremii. Șase maladii ale spiritului contemporan, București, Editura Univers, 1978, p. 103). Descrierea acestei precarități a spiritului este aproape un autoportret al autorului și evidențiază o atitudine de tip clasic, călăuzită de o etică pregnant stoică, propovăduită cu insistență de către Noica, mai cu seamă pentru că el își asumă rolul de maestru spiritual: Este maladia născută sub un rapt sufletesc ori intelectual, ducând la o bruscă iluminare sau luciditate de conștiință, ce face pe subiect să-și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ce e bine". Privită ca un teatru, viața este înșelătoare, dar înțeleptul contemplă detașat și înțelege din jocul actorilor "ce e rău și ce e bine" (Strofa a patra). Poetul acceptă această atmosferă carnavalescă, se consideră un spectator contemplativ și stoic, se detașează de mascarada lumii, orientându-se după propriul cod de morală. Aspirând la o liniște absolută a spiritului, acesta comentează o maximă despre timpul ireversibil pentru om, cu întâmplări nesemnificative, trecătoare: "Multe trec pe dinainte, / În auz ne sună
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prometeică una din axele mitologice ale romantismului „religia” femeii „scop al bărbatului”, cum a scris Novalis, „spărturi către celălalt tărîm prin care se afundă sufletele” cum scrie Regnierva fi din totdeauna cealaltă dimensiune esențială a sufletului romantic”. Eminescu cunoștea teoria stoică a „corpului subtil” leptoteron soma după care percepția subtilă cităm după cartea lui I.P. Culianu „Iocari serio” se „Înfăptuiește printr-o ecuație pneumatică. Aceasta plecînd de la inimă, merge către pupile unde intră În contact cu porțiunea de aer situată Între
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
scopul pajului terapeut este tocmai a induce În Cătălină această stare „utilizează plictisul (accedia) durerea, inferioritatea, contratimpul, asonanța”. Să fie oare pajul și inductorul unei poetici portabile? Să fi avut el În minte și structurarea unui univers poetic complementar retoricii stoice? Să fi intenționat el oare și implantarea unui corpus poeticus tinerei fete de Împărat ? Într-o relectură versurile” În vremea aceasta Cătălin/ viclean copil de casă/ ce umple cupele cu vin/ mesenilor la masă... băiat din flori și de pripas
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
cele rele. Adept al stoicismului - publică chiar un decalog al stoicilor - Dimitrie Cantemir afirmă că oamenii, În lipsa Atât Grigore Ureche cât și Miron Costin sunt formați În climatul spiritual al școlilor din Polonia și a culturii și filosofiei occidentale. Ale stoicilor porunci zece, adăugate la sfârșitul Divanului sau gâlceava Înțeleptului cu lumea. III. Etică și educație Preocupări etice românești cu privire la formarea conștiinței morale educației, pot căpăta moravuri rele. Ca imperativ moral, Decalogul stoic propune: „Urmează-ți firea”. Etică și filosofie morală
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Polonia și a culturii și filosofiei occidentale. Ale stoicilor porunci zece, adăugate la sfârșitul Divanului sau gâlceava Înțeleptului cu lumea. III. Etică și educație Preocupări etice românești cu privire la formarea conștiinței morale educației, pot căpăta moravuri rele. Ca imperativ moral, Decalogul stoic propune: „Urmează-ți firea”. Etică și filosofie morală. O dată cu reprezentanții Școlii Ardelene, studiile morale se Înscriu firesc În cadrul filosofiei morale, problematica conștiinței morale fiind abordată În mod explicit și sistematic. Samuil Micu (1745-1806Ă, reprezentant de seamă al Școlii Ardelene
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
secolele VII-VI î.Hr.). 6 Cunoscut filosof și matematician grec din secolele VI-V î.Hr., întemeietorul pitagorismului. 7 Sau Pliniu cel Bătrân, renumit erudit al Imperiului Roman din secolul I d.Hr. 8 Lucius Annaeus Seneca, sau Seneca cel Tânăr, filosof stoic roman din secolul I î.Hr. 9 Quintus Horatius Flaccus, unul dintre cei mai importanți poeți romani din sec. I î.Hr. 10 Sau Hipocrate din Cos, celebru medic din Grecia antică, considerat părintele medicinei (secolele V-IV î.Hr.). 11 Antonius Musa
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
punct de vedere filosofic și politic, opus formelor medievale care frânau progresul științei, comerțul și creșterea prosperității. Individualismul rămânea trăsătura cea mai importantă a acestei mișcări. În filosofia veche, de-abia cinici ca Diogene (c. 412-323 î.H) și apoi stoici ca Zenon (c. 336-264 î.H) au început să-l susțină, contrariați de pierderea libertăților politice odată cu înlocuirea polisurilor cu formațiuni de tip monarhic și imperial, adoptate de Filip și mai ales de către fiul său Alexandru cel Mare. În Evul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
reamintim temele antice de metafizică platoniciano-aristotelică din teologia creștină, cercetate de Sf. Augustin, apoi de Sf. Toma și de alți teologi-filosofi ai scolasticii apusene. Noile valori, în general, cele moral-juridice (mai ales deontice, adică de obligare) din sistemele propuse de stoici și sceptici confruntați cu amenințările epocii de criză pe care o traversau, precum și spiritul combativ au dominat acele vremuri ("cruzimea și superstițiile" stimulate de gustul pentru aventură și cuceriri ale "barbarilor" sunt descrise în diferitele saga, în romanele cavalerești și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
NICOLAE STOICA MAREA DRAMĂ A ISTORIEI UNIVERSALE: AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (c) NICOLAE STOICA (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA NICOLAE STOICA MAREA DRAMĂ A ISTORIEI UNIVERSALE: AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL EDITURA JUNIMEA IASI 2014 Cuprins Amploarea suferințelor produse de nazism 7 Instituții
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
NICOLAE STOICA MAREA DRAMĂ A ISTORIEI UNIVERSALE: AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (c) NICOLAE STOICA (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA NICOLAE STOICA MAREA DRAMĂ A ISTORIEI UNIVERSALE: AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL EDITURA JUNIMEA IASI 2014 Cuprins Amploarea suferințelor produse de nazism 7 Instituții și inițiative pentru asigurarea unui sistem de securitate colectivă, pentru menținerea și
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
NICOLAE STOICA MAREA DRAMĂ A ISTORIEI UNIVERSALE: AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (c) NICOLAE STOICA (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA NICOLAE STOICA MAREA DRAMĂ A ISTORIEI UNIVERSALE: AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL EDITURA JUNIMEA IASI 2014 Cuprins Amploarea suferințelor produse de nazism 7 Instituții și inițiative pentru asigurarea unui sistem de securitate colectivă, pentru menținerea și organizarea păcii 11 Avertismente conform cărora revizuirea
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
despre obiceiurile și spiritul națiunilor, 1751), Condorcet (Schița unui tablou istoric al progreselor spiritului uman, 1795) o polaritate de fond determină tensiunea care caracterizează cursul res gestae-lor: polaritatea dintre istorie și utopie, dintre tradiție și revoluție. Dar odată cu apariția mentalității stoice, sau a acelui pozitivism al istoriei care o consideră pe aceasta din urmă nu ca "învățătoare a vieții", ci dimpotrivă ca obiect al observației științifice, tensiunea pe care istoria o transmitea în mod tradițional acțiunii se reabsoarbe. În a doua
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și, pe de altă parte, s-ar putea întrezări, în insistența trimiterilor ovidiene, caracterul discuțiilor interminabile pe care sulmonezul le-a avut cu prietenul său, Macer, în timpul lungii lor călătorii comune în Orient și în Sicilia. Suspectarea și ulterioară moarte stoică pe care și-a cauzat-o Macer, sub Tiberiu, ar fi deci punctul final, logic al unei atitudini constante de independență inclusiv "politică" față de instituția imperială. Prin urmare, Macer, după Gallius, este al doilea dintre destinatarii scrisorilor ovidiene care au
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
inocent posibil (deci fără nicio nuanță ironică), cuvintele lui Ovidiu ar vrea să sugereze cel puțin ca de-acum "Augustus să țină frâiele imperiului, cu aceeași vigilență cu care are grijă de interesele patriei sale219", ca un fel de Zeu stoic exilat în intermundia, fără a avea contact cu lumea oamenilor. De-acum înainte sulmonezul intenționează să se adreseze zeilor mai sensibili rugăciunilor imploratoare ale oamenilor; o spune de altfel foarte clar, folosindu-se de un aforism: "bunăvoința, într-adevăr, îi
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Cato din Utica, la școala căruia a crescut și căruia i-a adus elogii funebre pentru că a murit apărând ideile republicane. Se căsătorise cu Porcia, fiica lui Cato și văduva lui Bibulo, hrănită așadar în spirit anti-Cezar. Era adeptul doctrinelor stoice pentru care asasinarea tiranului era o datorie socială, fără să conteze că tiranul îi era rudă, soț sau chiar tată. La acestea se gândea Ovidiu când făcea referire la Brutus și la "discursurile" sale; și nu numai Ovidiu ci și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ovidiene legate de omul și ideile lui Brutus asasinul lui Cezar -, nu ne înșeală, înseamnă că și destinatarul scrierilor sale, Brutus, al cărui nume face trimitere la toate aceste elemente, trebuie să fi trăit într-un mediu spiritual mai degrabă stoic. Din moment ce acesta este mediul spiritual în care destinatarul respectiv trăiește sau în care Sulmonezul își imaginează că trăiește, unele dintre afirmațiile lui Ovidiu privitoare la acest Brutus ne apar sub o lumină nouă. De exemplu, sună de-a dreptul îndoielnic
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]