497 matches
-
vulcan. Odinioară banale, ajung reprezentative tocmai prin ce au ratat să devină. L. Raicu face o hermeneutică a lipsei, afirmată ca atare: "Bacovia poate fi mai bine definit prin ceea ce lipsește din formula sa." Criticul îl vede ca pe un stoic nezgomotos, neclintit de laude și contestări; poezia lui - un pustiu de culoarea cenușii. Dar "cine vrea să Ťpornescăť de undeva trebuie să aibă în vedere că numai de aici, din acest spațiu devastat de sensuri, dezolant, o poate face." Poezia
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
în cetatea Turnului ce, grațios și neliniștitor, se înclină, că frescele sînt restaurate optim numai dacă au fost jupuite de pe ziduri și aduse în laborator. Ceea ce mă face să mă întreb dacă, într-adevăr, fresce și ziduri sînt din școala stoicilor. Tot la Pisa, la Museo delle Sinopie, am văzut și m-am convins de un lucru de bun-simț, pînă la urmă, care totuși îmi păruse straniu în momentul în care-mi fusese semnalat. Schițele ce stau la baza frescelor sînt
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
acțiunii resentimentului; virtuozitatea interpretativa a autorului face tocmai deliciul cărții. ajunge să semnalez pentru moment, anticipativ, largă răspândire în timp și spațiu a germenelui acestui fenomen - pe cât de misterios, pe atât de buleversant. Ne vom gândi, printre altele, la filosofia stoicilor; la unul dintre Părinții bisericii, Tertulian; la un Leon Battista Alberti etc. Am menționat deja criticile aduse, din acest punct de vedere, unor două capitale etape istorice; în studiul introductiv la această carte (precum și în unele cărți ale sale) Vasile
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
nu e nici slăbiciune, nici disperare și nici pasivitate neputincioasă. E mai degrabă o cumințenie teoretică dată de gîndul că lumea are niște măsuri cărora trebuie să li te supui statornic, și asta chiar și atunci cînd nu le înțelegi. Stoicul este un chietist de dinaintea creștinilor, dar unul a cărui minte este preocupată de măsura tuturor lucrurilor. Dumnezeul lui e măsura. Cînd simte că a depășit măsura, se retrage imediat, iar cazul suprem e cel cînd, realizînd că însăși viața și-
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
de dinaintea creștinilor, dar unul a cărui minte este preocupată de măsura tuturor lucrurilor. Dumnezeul lui e măsura. Cînd simte că a depășit măsura, se retrage imediat, iar cazul suprem e cel cînd, realizînd că însăși viața și-a atins pragul, stoicul alege să iasă din scenă sinucigîndu-se. Un chietist luptător, sau, cu un cuvînt supus uzurii timpului, nu chietist destoinic, cam așa poate fi definit Seneca. Un fel de intelectual a cărui vigilență s-a travestit în aerul blajin al unei
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
acuratețea unei limbi vii, actuale și proaspete, privirea cititorului străbătînd cu plăcere curgerea lină a unei limbi frumoase. Iar notele explicative inserate la sfîrșitul volumului sunt de o utilitate indubitabilă. Fără ele, codul cultural al epocii și spiritul în care stoicul își concepea filozofia i-ar rămîne neștiute cititorului. În privința imaginii pe care o avem despre Seneca, dincolo de cele cîteva poncife pe care le punem de obicei în seama lui - virtutea e libertate interioară, plăcerea e un viciu, omul nu trebuie
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
lui -, stoicismul lui presupune o atitudine activă de racordare la armonia lumii. Miza nu este așadar viața, ci o viață trecută prin filtrul virtuții morale. Cînd virtutea încetează, rostul omului în lume se stinge. De aceea, regula de aur a stoicului e punerea în acord cu universul. Să fii în acord cu tine însuți și cu lumea. Să te împaci cu tine și să te ferești de învrăjbirile societății. Sub acest unghi, ideea că stoicul e un spirit defetist care pleacă
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
De aceea, regula de aur a stoicului e punerea în acord cu universul. Să fii în acord cu tine însuți și cu lumea. Să te împaci cu tine și să te ferești de învrăjbirile societății. Sub acest unghi, ideea că stoicul e un spirit defetist care pleacă grumazul așteptînd căderea întîmplării fatidice e postișă. Dimpotrivă, stoicul e cel care vine în întîmpinarea evenimentelor lumii. El ocolește expectativa și alege acțiunea, atîta doar că alege acțiunea călăuzită de imperativul precauției. A nu
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
în acord cu tine însuți și cu lumea. Să te împaci cu tine și să te ferești de învrăjbirile societății. Sub acest unghi, ideea că stoicul e un spirit defetist care pleacă grumazul așteptînd căderea întîmplării fatidice e postișă. Dimpotrivă, stoicul e cel care vine în întîmpinarea evenimentelor lumii. El ocolește expectativa și alege acțiunea, atîta doar că alege acțiunea călăuzită de imperativul precauției. A nu fi surprins de soartă e poate maxima supremă a conduitei lui Seneca. Totul e să
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
de concepția noastră contemporană. De însemnătate nu este să trăiești pur și simplu, ci să trăiești demn, iar demnitatea presupune puterea de a privi lumea cu luciditate. Nici o amăgire și nici o urmă de nadejde nu trebuie să tulbure judecata unui stoic. Din acest motiv, speranța e o formă de lașitate. Ea te îndeamnă să te eschivezi din fața realității prin subterfugiul lesnicios al evaziunii sentimentale. Sperînd, îți găsești în imaginație o supapă prin care să fugi de o fatalitate din fața căreia nimeni
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
aceea, idealul stoic este ca, cît timp trăiește, omul să-și interzică ispita speranței. Speranța e pentru cei care vor să fugă de suferință și, în ciuda a ceea ce se spune de obicei, speranța nu moare ultima; cel puțin pentru un stoic. Pentru un asemenea chietist destoinic, speranța trebuie să moară prima. De aceea, condiția fericirii este să nu mai speri. Cît timp speri, atîta timp vei suferi. Pentru un om în a cărui minte portița de scăpare deschisă de speranță nu
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
bine scrie Romul Munteanu în a sa doctă prefață). Căutătorul de adevăr, la maturitate, înclină balanța în favoarea elanului etic, fără însă să renunțe de tot la acel "plaisir du texte", la virtuozitatea estetică bună conducătoare de performantă frumusețe gratuită. Meditația stoicului prevalează însă: "Orgolii, vanități n-avui/ Decât să scriu ceva nervos/ Pentru poporul cel de jos/ În spiritul simțirii lui / Ca roțile Ardealului/ Și-apoi s-ajung un mort frumos." Umilitatea și smerenia reperelor estetice și morale se însoțesc inevitabil
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
între cele două tipuri de analize. Cum spuneam, articolele pe problematică externă au o sobrietate academică, impun respect și dau de gîndit. Celelalte par, uneori, scrise în bășcălie, cu o familiaritate nelalocul ei (Valeriu Stoica este numit în cîteva rînduri Stoicul Valerius, Dinu Patriciu, firește, Patricianul Dinu, cît despre Traian Băsescu, el a avut un dublu regim: pînă la anunțarea rezultatelor alegerilor a fost Bădia Traian, iar după aceea a devenit Președintele Băsescu - poate că ar fi fost mai cu haz
Politica din cărți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11784_a_13109]
-
de acest fel în Puntea, carte scrisă (dictată) pe patul de suferință și subintitulată Ultimele. Sînt chiar ultimele texte ale poetului, perfect conștient că acesta este sfîrșitul și observînd „cu interes” propria agonie. De data aceasta, ironia e a unui stoic care găsește, ca și Ion D. Sîrbu în scrisorile sale, puterea de a gîndi, a imagina și a formula memorabil din interiorul suferinței. Poetul rămîne un observator, însă natura umană contemplată și marcată prin personaje-tip, prin atitudini recurente, prin
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
iar obiectele sonore sunt deosebit de variate, acoperind o scală de valori și de caracteristici foarte largă. Nimic nu este dinainte hotărât (cu toate că ordinatorul e programat să efectueze anumite operații), tot așa cum nimic nu este întâmplător. Ca în celebra opoziție a stoicilor dintre "ceea ce depinde de noi și ceea ce este independent de voința noastră". în memoria hardurilor sutelor de mii de computere arondate puzderiei de Scholls of Music din marile Universități americane sunt încrustate fel și fel de programe de editare, de
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
asupra acestor rînduri și să nu observi mistificarea retorică: nimeni nu te face lider de opinie împotriva voinței - dimpotrivă, este necesar ceva efort personal. Determinismul pătrunde în biografie și simplifică, "univocizează". Am fost un hedonist, am vrut să fiu un stoic, sînt un ratat așa cum sînt toți cei cu idealuri mari, sînt un romantic, un sentimental incurabil etc. - ce relevanță au astfel de rînduri? Răspunsul indirect l-a dat tot autorul într-o emisiune televizată: Și scrie pentru cititori anacronici care
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
astfel de rînduri? Răspunsul indirect l-a dat tot autorul într-o emisiune televizată: Și scrie pentru cititori anacronici care persistă într-un model cultural desuet. Nu cred că cineva din generația mea înțelege ceva din dorința de a fi stoic. Un astfel de limbaj, lipsit complet de referință, un astfel de vertij retoric este incomprehensibil cel puțin pentru un cititor format după '89. O comparație cu Emil Cioran este absolut necesară. Problematica este identică (moarte, singurătate, sinucidere) modul de abordare
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
știu cîți s-ar încumeta să o contrazică fără riscul de a deveni ridicoli. Cristian Bădiliță este un înțelept cu spirit justițiar, dublat de un foarte talentat scriitor. Scrisul său își plimbă cu eleganță cititorii printre comorile de gîndire ale stoicilor (Zenon, Epictet, Seneca, Marcus Aurelius) și ale Părinților Bisericii, fără a-i ocoli însă pe înțelepții români ai timpului nostru: Constantin Noica, N. Steinhardt, Dumitru Stăniloaie, Alexandru Paleologu, Petru Creția, Virgil Nemoianu, Andrei Pleșu. Este o excursie de plăcere pe
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
obișnuite, nu spune prin ele ceva mai mult decît înțelesul lor strict nu e scriitor. Adept al dicteului venit de dincolo, Ilie Constantin are o sensibilitate pe măsură. Nu are fire polemică și nici porniri belicoase, fiind în genere un stoic care ia de la viață ceea ce ea îi dă. Ni-l putem închipui ca pe un simandicos comod, fără paroxisme existențiale și fără accese revoluționare, supus tiraniei dispozițiilor sufletești și pîndind clipa rară a inspirației. Întors după un exil francez de
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
clarvăzător. Totul indică, de altfel, că acest anotimp rău l-a vaccinat împotriva tentațiilor gregarității sau ale fervorii. Cu vârsta va deveni - și aceasta va fi măreția lui - un soi de stilist zen, un dandy al vidului, față de care înșiși stoicii ar trece drept niște cheflii incurabili. Literatura? Cariera lui de om de litere? De toate acestea își bătea joc. Scria din pură terapie, promițându-și în fiecare zi să termine cu ea, așa cum cineva ar promite să nu mai fumeze
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
devină o călăuză sapiențială, trebuie ca în ea să fie latentă o virtute terapeutică, caz în care filosofia devine o medicină a minții. De aceea, orice exercițiu spiritual urmărește fie detașarea de lume, fie lepădarea de patimi. Acesta e cazul stoicilor, al epicureicilor și al gînditorilor creștini: încercări bine intenționate de a stăpîni iraționalul vieții prin subtilități meditative. În al doilea rînd, tema e spinoasă fiindcă e un amănunt discutabil dacă viața poate fi trăită sub rigoarea unor reguli macre, pe
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
universal umană, poate avea efect asupra oricărui, ajutîndu-l să-și stăpînească patimile și să ia cele mai bune hotărîri. Într-un cuvînt, filosofia e terapie și totodată tehnică sapiențială. Tocmai de aceea școlile de gîndire asupra cărora se oprește Iftode - stoicii, epicureicii și filosofii creștini - propun rețete spirituale de îmbunătățire a existenței. Premisa e de ordin utopic: cine își schimbă viziunea își schimbă implicit modul de viață, așadar fiecare trăiește după ideile pe care le are în cap, caz în care
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
transfer erotic, nici prin manipulare subtilă, ci prin discuție de la om la om. Totul stă în schimbarea perspectivei, potrivit regulei că, privită dintr-un alt unghi, o problemă capătă o altă semnificație. E aici ceva din acea phantasia kataleptike a stoicilor, adică din efortul de a-ți reprezenta realitatea în chip nud, dezgolită de judecăți valorice. În final, mulțumit că i-au căzut solzii de pe ochi, pacientul pleacă ușurat, înfiorat de noua perspectivă intuită, iar gînditorul trăiește satisfacția soteriologică a pescuirii
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
egopsihologie”, prinse, am impresia, în spirala unor simpatii de dreapta. Citește, de pildă, „Le Devoir”, publicația intelectualilor critici și naționaliști, e fascinată de Cioran și citează mult din Noica (alături de Vulcănescu, Pleșu și... Dan Puric). E limpede că este adepta stoicilor, pentru care viața este destin și fatalitate, iar echilibrul se câștigă numai acceptând versiunea trăită. Drept urmare, ea narează pașii exilatului, cei obligatorii: începând cu șocul cultural, continuând cu sentimentul turistului derutat, confruntarea socială și încheind cu adaptarea/marginalizarea. Toate pe
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
este o suită de observații și/sau judecăți cu substrat filosofic, religios, estetic, etic, duse uneori pînă la limita anecdotei, fără nici o legătură directă cu situația politică din anul 1989. Andrei Pleșu scrie această carte cu seninătatea și luciditatea unui stoic trecut prin experiența creștinismului. Fire fundamental dubitativă, el pune totul sub semnul întrebării, găsește analogii surprinzătoare și extrage înțelepciunea din întîmplările aparent anoste ale vieții cotidiene. O banală observație a unui țăran îi deschide noi căi de înțelegere a spiritului
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]