1,511 matches
-
catargul cel mare în vârful căruia, frecându-se de un marinar ce urma să strige „Pământ!”, se sparseră în zeci de silabe, conjuncții care nu mai legau nimic, propoziții stinghere și ascuțite care luând înălțime, tulburară zborul ordonat al unui stol de cocori îndreptându-se spre țările calde. Știi ceva, Măria-Ta? - zise țigăncușa Cosette, mângâindu-și salba de monede feudale ce-i acoperea ca o platoșă forma eternă a pieptului. Dacă ți-ai da jos veșmântul de domn ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scoate merindea. De partea cealaltă cititorul deja înghite primul dumicat. între ei flutură steagul alb al înțelegerii: măcar mâncarea asta să ne tihnească. Penele, cuțitașele, cerneala, nisipul, creioanele povestitorului stau risipite prin iarbă precum dincolo radierele, ochelarii, lupele, foarfecele. Un stol de porumbei care ar trece pe deasupra lor ar vedea doi oameni lejer întinși la oarecare distanță unul de altul, printre foi mari de brustur și pâlcuri cuminți de mohor. Mestecă încet și privesc în zare. Amândoi văd un deal. „Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
făcea că el era un băiețel de șase-șapte anișori și se juca în nisip cu trupșoru-i grăsuliu lângă un stejar, pe undeva pe lângă Borzești. Desena cu un bețigaș triunghiuri, cerculețe, mulțimi vide, rățuști. Deodată, pe cerul senin, apăru întunecat un stol de corbi grămadă croncănind din răsputeri: „Vin tătarii! Vin tătarii!” Micul Metodiu se sculă pe piciorușele-i rozalii, își puse mâna streașină la ochi și văzu în zare pâlcuri-pâlcuri de călăreți galopând pe niște cai micuți, ca niște jucării, drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cap pe spate, cu nările răsfrânte. Tot ceea ce vedea de la înălțimea cerdacului, în lumina dumnezeiască a acelui început de aprilie - două slugi tuciurii, voinice, purtând pe umerii goi șoldanele pulpe din spate ale tăurașului de bour tăiat în fundul ogrăzii, un stol de turturele zburând spre tainicele locuri de împreunare, livada de unde, drept precum un voievod antiotoman, se ridica fumul dintr-o grămadă de frunze uscate - toate trezeau în ea vagi nerăbdări și fierbințeli în valuri. De vreo săptămână, dacă închidea ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
alege vreodată pentru a-și înjgheba un cămin, dar împrejurările făcuseră ca acolo să se oprească familia lui Gacel Sayah, cel mort înainte de vreme. Prin urmare, nu era de mirare că erau pe punctul să moară. Vulturii veneau acum în stoluri. Sângele se îngroșa în vene ca magma care se ridică bolborosind în craterul unui vulcan, dar care, pe măsură ce se scurge pe pantă la vale, își pierde culoarea și consistența, transformându-se într-o masă vâscoasă, neagră și greoaie ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
corpul ei invizibil. Era tras în adânc ca într-un puț fără capăt. Vedea dansând sepiile, păsări acvatice bătând din aripi, animale marine fără nume și căluții de mare înaintând sacadat. Totul parcă se mișca în aceeași direcție - urcând, coborând: stoluri, cârduri, cu ochi întredeschiși. Și în mijlocul pestriței mulțimi erau rechinii cu corpuri ca niște coloane ale templului mișcător. Totul îi amintea lui Beppo de coloanele domului din Milano, ca și cum ce exista pe pământ s-ar fi găsit și în adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vorbește papagal-de-mare, Bună seara, papagal-de-mare, răspunse albatros, Primul contact cu fauna avicolă locală, primire fără ostilitate, interogatoriu eficient, cu participarea lui erete și pescăruș, obținut bune rezultate, Substanțiale, papagal-de-mare, Foarte substanțiale, albatros, am făcut rost de o fotografie excelentă a stolului de păsări, mâine vom începe recunoașterea speciilor, Felicitări, papagal-de-mare, Mulțumesc, albatros, Ascultați, papagal-de-mare, Ascult, albatros, Nu vă lăsați păcălit de tăceri ocazionale, papagal-de-mare, dacă păsările sunt tăcute, asta nu înseamnă că nu se întâlnesc în cuiburi, vremea calmă este cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu mucuri de țigară, paharul cu apă e tot neînceput. Strigătele găinilor din curtea din fața casei se amestecă ciudat cu țipetele de sus, de pe ceruri, pleacă păsările migratoare și o legătură de neexplicat e între păsări, își spun ceva, vorbesc stolurile alea de sus cu cele de jos. Știe de-acuma că vor poposi pe Lacul Snagov, poate unele vor rămâne acolo, oamenii le hrăneau toată iarna, păreau fericite. Pe scările de la intrarea în casa cea mare, pasărea căzută pe ciment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
anii vor așterne, În colb mărunt, argintul lor; Până când, greu de ierni eterne, Slăvitul prinț al orelor, Va obosi să mai adaste Ivirea ultimilor sloi Și bolta nopții sale vaste Va-ncovoia și peste noi. FULGII Cad fulgii șovăielnici în stoluri fără număr, Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr Al dealurilor prinse de-o crustă argintie. Oștiri de nori aleargă... - Ce surdă simpatie, Nori turburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă? Ați prefăcut în domuri de-argint natura
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
buhavă Din acel trist și umed sfârșit de Făurar. Intrasem în penumbra stăpânitoarei unde Strivite-n vrăjmășia puterilor din jur, Nici sufletele noastre nu-și mai puteau răspunde Iar vorbele șoptite loveau greoi și dur. Hordii întregi de duhuri, lungi stoluri de destine Își împleteau în preajmă înfricoșatul rit: Căci blestemul căzuse... În gândul meu și-n Tine Biruitor pustiul scurma... Și ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia și bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-n discul lunii pline. Încarcerat în matele uitări Vapor pierdut în orizontul fad Pe punte-s eu privind în zări Din vele anii mi se scad. Pe așternut de clipe martelate Aștept însingurate viduri Abis de file albe dezolate De stoluri aruncate peste ziduri. Și e pustiu în amfiteatrul șters O tragedie antică suspina La urmă doar un singur vers, Se-asterne-ncet a bronzului patina O! Tempora! Referință Bibliografica: O! Tempora! / Mihai Condur : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 939, Anul III
O! TEMPORA! de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364289_a_365618]
-
tâlharii, Pe străzi umblau bezmetici bătrânii și orfanii Când am venit în țară deja nu aveam mamă Plecarea mea în lume nu a fost fără vamă! Când am venit în țara cu mii de turnători Pe parlamentul țării trona un stol de ciori. Guvern de semidocți, ales din vechea gardă Ar sta bine la gherlă și priponit în zgardă. Pe străzi și la cerșit, mii de aurolaci La cârma României ceata de prostănaci A importat popimea moaștele Paraschivei, Poporul în genunchi
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
cu reflexele în penumbră ale lămpii de gaz de pe policioară își făcea apariția el, „un ginerică în alb și negru”, cu veșmântul unui pinguin de la Polul Sud migrat din pricini neștiute pe aceste plaiuri. Sau, poate, ca o rândunică din stolul de pe sârma de telegraf cu fracu-i tăiat în clin de aripe. „Arătarea” cu manșete albe răsfrânte, guler scrobit și cravată-mpletită-n două limbi de aramă ce ieșeau pe la poale își regăsea conturul palpabil în pianul din spatele cortinei de pe scena sălii de
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
Articolele Autorului 6/7 Septembrie 2011. Aproape departe de tine mă știu, Tăcerea îmi surpă fântâna din Vis, În brațele tale e tot mai târziu Și toamna mi-amână din rodul promis. Strugurii ard în lumina flămândă, Vin graurii-n stoluri din alt calendar, Stă între noi veșnicia la pândă- Aproape departe mă simt și-n zadar. Copilul din mine aleargă desculț, Pe drumul din urmă e tot mai târziu, Miroase a Doină brumată pe Munți- Aproape departe de-Acasă mă
APROAPE DEPARTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361498_a_362827]
-
o desfătare să simți cum plămânii ți se încarcă de oxigen. Aerul curat (chiar dacă mai simțeai din când în când și miros de fripturi sau pește prăjit), îți dădea puteri noi. Auzeai cum natura se trezește la viață. Vedeai cum stolurile de grauri zburau pe deasupra bălții, spre șirele de paie de in de pe deal, fâlfâitul aripilor părând o rafală de furtună primăvăratică. Parcă era o altă viață. Nu cea dintre pereții de beton ai blocurilor de la oraș. Simțeai seva pământului cum
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
zglobi De parcă eram copii Ne-ntâlneam în pragul serii În parc la Masa Tăcerii. Eu îți dăruiam o floare Tu-mi dădeai o sărutare Și ne-așezam pe scăunele Și-ți ofeream buzele mele Prin frunziș și rămurele Trece-un stol de păsărele Și zboară spre zarea albastră Ca și tinerețea noastră. Acum privesc soare răsare Inima în piept mă doare Că viața zboară pe-o aripă Nu se oprește-n loc o clipă. Referință Bibliografică: Stau pe malul Jiului / Ion
STAU PE MALUL JIULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364070_a_365399]
-
de toamnă târzie, împreună cu suratele razelor ce mă treziseră ceva mai devreme. Mi-am făcut o baie fierbinte cu săruri aromate, care mi-a îndepărtat definitiv toropeala din oase și mi-a limpezit privirea interioară. Gândurile îmi zburau asemeni unui stol de lăstuni vioi, la mai multe lucruri deodară și mă asaltau în cohorte tentațiile de a savura cu nesaț fiece lucru ce semnifica ,,acasă”. Deschisesem căldura și în casă se făcuse cald și plăcut, astfel că după ce am terminat cu
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
se înnorează afară atunci și din mine curg picături ascunse în miresme petalele îmi cad și alunec ușor în poeme cu miri alergând spre altar ce patimă-i vorba nespusă la masă ce mai ticăie apusul acela în zori trec stoluri de păsări săgeată depărtând zborul ascuns în cocori stau cu ferestra deschisă boarea nopții s-o simt în priviri dar nu i nimeni în casă să aducă povestea pierdută când așteptam să revii voi pune deoparte firul din lacrimi și
TIMPUL DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363401_a_364730]
-
Acasa > Versuri > Iubire > CITADELA Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului De ce te-ascunzi în citadelă? De ce ești circumspectă, oare? O iarnă-și arde în candelă Clipele reci, fremătătoare. Un stol de lilieci revine, Din vechi caverne părăsite, Dulci amintiri ning dinspre tine Clipe boeme, fericite. Caimac de ceață-i peste râuri, Zid de zăpadă peste urme, Te caut, umbră de desfrâuri... Coboară noaptea peste lume. Se-adună-ncet ciulini, în viață, Circumvoluții
CITADELA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363412_a_364741]
-
să fiu mai pur, să stau cu frumusețea laolaltă. Iubirea-i minunata mea iubită pe care o ador și-o venerez, făcând din ea al vieții mele crez și-nnobilând cu ea a mea ursită. Singur Te-au părăsit speranțele în stoluri, speriate au zburat în patru zări. Ai rămas singur printre întrebări ce vin în haite și îți dau ocoluri. Ți-ai căutat dorințele, dar tristă viața ți-a spus că-n lume s-au ascuns. De unul singur cauți un
ÎNNOBILARE SINGUR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363416_a_364745]
-
era mare lucru de făcut. Doar că la capete trebuia să fac un ocol mai mare ca să pot reintra pe brazdă pe partea cealaltă a lotului. Așa îmi petreceam vara în mijlocul naturii, luptându-mă cu graurii care se așezau în stoluri peste butucii de vie să ciugulească boabele pline cu sucul dulce, sau căutam printre butuci cuiburi de iepuri de câmp care aveau puii la umbra și adăpostul viței. Sâmbăta când era cerul senin, scoteam albia mare din lemn de tei
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
viață, nu s-au rupt. Îmbrățișarea lor vegetală n-a putut fi descleștată. A rămas o buturugă, chezășie a unei existențe demne, a unei frumuseți în veci nepieritoare, o promisiune a renașterii viitoare. În tăcerea care s-a așternut după ce stolurile păsăretului s-au retras, parcă auzeam strădania lăstarelor din ciot de a vedea lumina zilei ... Magdalena BRĂTESCU decembrie 2013 Rehovat, Israel Referință Bibliografică: Magdalena BRĂTESCU - COPACUL / Magdalena Brătescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1080, Anul III, 15 decembrie 2013
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
lume căință și flori. La oră de noapte somnul... mă dorește. Din rama adormită, mă furișez...hoțește Să nu trezesc cuvântul din gura rea a lumii Și-adorm mângâiată de zâmbetul lunii. Când soarele s-ascunde și cuvântul tace Când stol de păsărele spre mine se-ntoarce Ființa mi-o zăresc, ieșită din...tablou, Zâmbind, pe etajeră, într-un...bibelou. Am lăsat deschisă fereastra, fanteziei. Luîndu-mă cu ea pe plaiul poeziei, Am uitat o clipă, de gândul ce m-apasă De
OTRAVA... INVIDIEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362507_a_363836]
-
încă nu s-au desprins de pe crengile tot mai moarte, de prin visele tot mai deșarte, ale copacilor, bieții de ei, îmbătându-le cu parfumul de vin roșu și de nemărginire cules de pe struguri și de pe moaște de sfinți autumnali. Stoluri de cocori și de prime iubiri spintecă pânza albă a ceții, a vieții, luminând străfundurile cerului, până în cele mai îndepărtate sate. Frigul colindă străzile, hai-hui, purtat de vânt, ca un bețiv fără adăpost, în căutare de rost. E dimineață... O
DIMINEAŢĂ DE TOAMNĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361048_a_362377]
-
ale inimii cuvinte nestemate... se încălzesc toate adunate... sub aripile iubirii noastre între heruvimi, rămân în urmă clipele de lumină intersectate între poteci vii ce străjuiesc tot cerul nopții zi de zi... și când ne îmbrățișăm iubito se ridică în stoluri emoțiile ce izvorăsc din ale noastre fierbinți inimi... apoi revin în chip de bucurii vii sub perdele de rouă, ce ne umezesc și sufletele... și pașii... și ochii... sub trăirea lor se nasc ... Citește mai mult Lacrimile iubiriipoezie [] Poezia de
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]