1,253 matches
-
că nu vreau de la nimeni nimic, totuși strecor insinuări infernale și teorii delirante explic. Dau apoi telefoane la întâmplare și pun întrebări mici, infantile, sperând să aud, într-o zi oarecare, răspunsuri de încurajare subtile. Mă plimb prin oraș, pe străduțe obscure, la mersul femeilor privesc pofticios, din curți ies bătrâni deșucheați să mă-njure, de ciuda că-s tânăr și păr sănătos. Dar vai, sub luceferii palizi ai boltii... pardon, asta e din alt film, mă scuzați... spre seară, spuneam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
egale,spun că nu vreau de la nimeni nimic,totuși strecor insinuări infernaleși teorii delirante explic.Dau apoi telefoane la întâmplareși pun întrebări mici, infantile,sperând să aud, într-o zi oarecare,răspunsuri de încurajare subtile.Mă plimb prin oraș, pe străduțe obscure,la mersul femeilor privesc pofticios,din curți ies bătrâni deșucheați să mă-njure,de ciuda că-s tânăr și păr sănătos.Dar vai, sub luceferii palizi ai boltii...pardon, asta e din alt film, mă scuzați...spre seară, spuneam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
ci doar îl invită la masă cu un semn. Astfel mai pierdu vremea vre-o două ceasuri stând acolo până când soarele începuse să se ridice bine pe cer. Ieși prin împrejurimi și privi cu atenție disimulată și ochi scrutători către străduțele învecinate la puținii trecători ori la ferestrele caselor vecine însă nu văzu nimic, însă știa că spionii arhiereului erau acolo pe undeva. Înțelegea foarte bine că Ierusalimul însemna moarte pentru el iar promisiunile de protecție ale lui Caiafa erau aproape
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
ce va veni. Deci când vei auzi aceste cuvinte să faci cum ne-am înțeles”. Gândind acestea, mai stătu puțin la masă, bău vinul și ieși trecând pe lângă grecii care rosteau urări dascălului lor. Făcu un mic înconjor pe niște străduțe lăturalnice ca să se asigure că nu este spionat, aruncând priviri iscoditoare din când în când în urma sa și deși nu i se păru nimic suspect, bănuia însă că oamenii arhiereului Caiafa erau prin apropiere. Se întoarse la Hoys ben Nabat
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
să mergem, să o vedem. Știu numai numele străzii. - Hai să ne uităm acum! spuse Isabela nerăbdătoare. Sigur ne dăm noi seama care este! - Bine! acceptă Paul. Mergem acum, dacă vrei! Străbătură câteva străzi. Traversară bulevardul și intrară pe o străduță. - Uite o casă mai veche! Aceasta o fi oare? Dar, nu este prea mare? La parter și primul etaj nu locuiește nimeni. Uite însă la mansardă, o bătrână ne privește, spuse Paul. Se uitară amândoi curioși spre fereastră, studiind în
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
speria! Aveai senzația că în clipa următoare îți va cădea în cap! Bătrâna fugi speriată de la fereastră. - Hai să mai vedem și alte case. Poate o ghicim pe a noastră! spuse Isabela. Doar n-o fi tocmai aceasta! După ce străbătură străduța, tot casa cea veche se apropia cel mai mult ca descriere, de prezentarea făcută de agentul imobiliar. - Lasă că aflăm luni care este, spuse Paul. Să avem și noi puțină răbdare! - Bine, acceptă și Isabela. Agentul imobiliar ne sună însă
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
eu! i-am spus. - Ai totuși puțin timp? mă întrebă disperată Maria. - Am cursuri cu studenții de la ora 11, i-am răspuns. - Te rog, vino cu mine până la apartament! mă rugă ea. - Bine , acceptai eu. După o oră eram pe străduță. Strania casă îmi părea un loc imposibil de definit geometric în coordonate x, z, y, accesibilă doar prin introducerea unui cod secret pe care doar unii îl cunosc. Și ciudatele uși metalice, identice...Totuși curând apăru fațada casei. Maria mă
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
secvențe derulate repede, iar apoi, unele - cu încetinitorul, în speranța că poate vei desluși chiar și chipul sufletului tău de altcândva... Iașii studenției. Iașii din urmă cu vreo jumătate de secol. Farmecul lecturilor, parfumul teilor și al liliacului înflorit, bulevarde, străduțe vechi și prăfuite, umbrele marilor scriitori, marii cărturari ai țării în care și tu ai devenit, oamenii de știință, marile reviste de litere, de cultură, gânduri, simțiri înalte, freamăt blajin de omenie și împlinire... Copoul, Universitatea, tramvaiele, studentele, doamnele și
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
secvențe derulate repede, iar apoi, unele - cu încetinitorul, în speranța că poate vei desluși chiar și chipul sufletului tău de altcândva...Iașii studenției. Iașii din urmă cu vreo jumătate de secol. Farmecul lecturilor, parfumul teilor și al liliacului înflorit, bulevarde, străduțe vechi și prăfuite, umbrele marilor scriitori, marii cărturari ai țării în care și tu ai devenit, oamenii de știință, marile reviste de litere, de cultură, gânduri, simțiri înalte, freamăt blajin de omenie și împlinire... Copoul, Universitatea, tramvaiele, studentele, doamnele și
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
moși-strămoși rahat după o rețetă proprie, vestitul Locum, dulceață din smochine, trandafiri sau nuci verzi, țigări foarte tari, eu nu m-am putut obișnui niciodată cu ele, și bijuterii minunat filigranate, căutate în lumea întreagă. Și încă multe altele, bineînțeles. Străduțele insulei, foarte înguste, erau pavate cu piatră de râu - spaima doamnelor vizitatoare ce purtau încălțări cu tocuri înalte - casele lor înșiruindu-se sub forma unui mic bazar, oferind cumpărătorilor o mulțime de lucruri, dintre care săreau în ochi de departe
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
secvențe derulate repede, iar apoi, unele - cu încetinitorul, în speranța că poate vei desluși chiar și chipul sufletului tău de altcândva... Iașii studenției. Iașii din urmă cu vreo jumătate de secol. Farmecul lecturilor, parfumul teilor și al liliacului înflorit, bulevarde, străduțe vechi și prăfuite, umbrele marilor scriitori, marii cărturari ai țării în care și tu ai devenit, oamenii de știință, marile reviste de litere, de cultură, gânduri, simțiri înalte, freamăt blajin de omenie și împlinire... Copoul, Universitatea, tramvaiele, studentele, doamnele și
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
fructului pasiunii. Apoi s-au urcat înlănțuiți în mașina lui și au plecat spre cartierul Balmain. Au trecut Anzac Bridge, au admirat zgârie norii orașului... Vremea era minunată și incita la dragoste și iubire. Mașina s-a oprit pe o străduță liniștită, unde au intrat într-o casă stil victorian. Au urcat o scară de lemn până la etajul întâi, el a scos o cheie din buzunar, a deschis o ușă de culoarea mahonului și i-a spus: „Aici este împărăția noastră
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
Acasa > Cultural > Artistic > CIREȘOAIA DE MARIANA CRISTESCU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cireșoaia Povestire de MARIANA CRISTESCU Cireșoaia ... O străduță a Bucureștilor copilăriei, la care cu greu ajungeau străinii de cartier, rătăcindu-se pe drumeagurile labirintice narcotizate de teii, trandafirii, Regina nopții, crinii și chiparoasele grădinilor, până la trotuarele înguste, însfârșit pietruite, din câte spuneau gurile rele, cu banii milionarului armean
CIREŞOAIA DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364633_a_365962]
-
limitat acum, iar dezamăgirea că toată căutarea mea de până atunci se dovedise în zadar, devenise puternică. Poate de aceea, fără nici o logică, am pornit-o într-o după-amiază, după ore, nu spre casă, ca întotdeauna, ci către labirintul de străduțe întortocheate, cu case vechi și grandioase, din inima orașului. Mergeam fără un scop precis, într-o liniște clară, de seară de început de octombrie, când totul în natură începe să aibă parfumul și forma amintirilor verii. În jur, nici țipenie
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
aceasta? întrebă bărbatul. - Am venit după tine, răspunse băiatul. Să nu stau singur în casă. ............................................................................................................................. Iulian se trezi mai târziu decât de obicei. Deschise laptop-ul și citi știrile zilei. Se anunța a fost găsită o tânără înjunghiată pe o străduță de lângă una dintre clădirile Universității de Arte. La ora prânzului, bărbatul a mers ca de obicei, să-l aștepte pe Andrei, de la Colegiu, să meargă să mânânce la ASE. Acolo a fost profesoară soția sa, înainte de accident. Știa că se
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
că nu vreau de la nimeni nimic, totuși strecor insinuări infernale și teorii delirante explic. Dau apoi telefoane la întâmplare și pun întrebări mici, infantile, sperând să aud, într-o zi oarecare, răspunsuri de încurajare subtile. Mă plimb prin oraș, pe străduțe obscure, la mersul femeilor privesc pofticios, din curți ies bătrâni deșucheați să mă-njure, de ciuda că-s tânăr și păr sănătos. Dar vai, sub luceferii palizi ai boltii... pardon, asta e din alt film, mă scuzați... spre seară, spuneam
CAFEA TURCEASCĂ de RAUL BAZ în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349418_a_350747]
-
artiști: Plaçe Pigalle, magazine speciale, Moulin Rouge (1889, Toulouse-Lautrec; cabaretul number one al Terrei: French Cancan, 60 de fete - o mie de costume; locuri la mese, cină rafinată, diverse meniuri de la 150 la 180 de euro, dar și 80 fără) - străduțe, oferte comerciale de nerefuzat, scene imprevizibile → Opera Națională (Garnier - capodoperă de sec. XIX) → Madeleine → Olympia (altă scenă celebră unde au jucat și cântat mari artiști) → cheiul Senei spre Turnul Eiffel → Podul Alexandre III (cel mai frumos pod) → Hotel (ora 2
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
învățătorului. Simon mai dădu târcoale locului încă o dată de departe, dar cineva îl observă în lumina palidă a zorilor din cauza câinilor care lătrau. Observă apoi câțiva slujitori care strigară la el să se oprească și atunci fugi pierzându-se pe străduțele din Ierusalim pustii la acea oră. Totul se sfârșise și nu mai știa ce trebuia să facă și nici nu mai voia să gândească ceva fiindcă nu era pace în sufletul lui ci doar o stare apăsătoare amestecată cu frică
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
nimeni și de nimic. Și îi era atât de frică încât își dori să plece imediat din acel loc. Se întoarse și se afundă în mulțimea care nu mai termina cu strigătele. Prinse un moment prielnic și dispăru pe o străduță pe care lumea alerga în valuri în sens opus direcției sale de mers, către pretoriu adică, deoarece vestea procesului se răspândise foarte repede iar mulți aflaseră prea târziu și veneau de departe strigându-se unii pe alții. Era doar el
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
pretoriu adică, deoarece vestea procesului se răspândise foarte repede iar mulți aflaseră prea târziu și veneau de departe strigându-se unii pe alții. Era doar el care mergea împotriva tuturor așa că reuși cu mare greutate să iasă pe o altă străduță și să scape în felul acesta de toată întâmplarea și grozăvia în care fusese implicat până de curând. Câteva străzi mai încolo reuși să scape până și de strigătele mulțimii care se îmbulzea spre pretoriu. I se păru de aceea
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
printre dealuri stâncoase acoperite cu vegetație proaspăt renăscută sub ploile din iarna mediteraneană ce se sfârșea acum, la început de martie, lăsâdu-ne să zărim așezările tipic cipriote unde parcă timpul se oprise în loc; cu case zidite din piatră bazaltică și străduțe înguste, cochete și cu grădini superbe abundând în plante exotice și portocali plini de fructe și flori deopotrivă. Multe dintre satele cipriote tradiționale sunt specializate pe o anumită formă de artă: olărit, bijuterii, cupru, coșuri împletite din nuiele sau faimoasa
NICOSIA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344500_a_345829]
-
centru comercial, produce textile, pielarie, ceramică, plastic. În apropierea capitalei se află mine de cupru, Ciprul fiind un cunoscut exportator pe acest segment. Fiind amplasat colinar, cu șosele care urcă și coboară lin și din care se deschid spre cartiere străduțe înguste cu case construite într-un stil aparte, orașul Nicosia îți oferă atât de multe lucruri inedite încât, ca să le poți savura în liniște și să cuprinzi totul în detaliu ar trebui să stai acolo câteva zile... Centrul Nicosiei este
NICOSIA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344500_a_345829]
-
fi plăcut să putem vizita mai multe locuri din Nicosia dar nu aveam timp suficient. Ne-am concentrat atenția doar pe o vizită de ansamblu, neratând însă ocazia de a trece granița în partea turcă; ajunsesem în centru și pe străduțe înguste, clădiri placate cu piatră ne chemau parcă în miezul legendelor pentru ca să le pătrundem misterele... Am intrat pe o stradă plină cu magazine amplasate pe ambele părți (un veritabil Lipscani bucureștean) hotărând să parcurgem fiecare prăvălioară și să ne delectăm
NICOSIA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344500_a_345829]
-
imposibil să pleci fără a cumpăra măcar un mic souvenir. Am poposit la o cafenea și după ce am sorbit cu plăcere o cafea turcească veritabilă am plecat să hoinărim prin alte și alte magazinașe, care mai de care mai atrăgătoare... Străduța începea să coboare și să se îngusteze vizibil iar noi ne întrebam în sinea noastră „de ce oare?”, fară să observăm că pătrunsesem printre două chioșcuri delimitate cu o bandă colorată, în partea turcă a Nicosiei. Trecusem granița! Din păcate pentru
NICOSIA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344500_a_345829]
-
-i aduc aminte, cât de scurtă este viața și cît de puțin facem pentru a o trăi cu adevărat. Astăzi mi-am permis luxul de a mă opri din... fugă și de a privi lumea... Am parcat mașina pe o străduță liniștită și am pășit pe covorul alb... O senzație de bucurie mi-a inundat sufletul și precum un copil ce se bucură la vederea primilor fulgi de nea, am întins mâna să-i prind... Am ascultat liniștea momentului pe care
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]