1,303 matches
-
000 m², situat în nordul Casei Török, cu o străduță perpendiculară pe Podul Mogoșoaiei (azi Calea Victoriei), care cobora spre Strada Știrbey Vodă - conform ortografiei vremii (azi Strada Ion Câmpineanu). Străduța era flancată de ambele părți de mici prăvălii. Bossel pardosește străduța cu lespezi de piatră și execută scări de piatră pentru coborîrea spre strada Câmpineanu. Apoi acoperă străduța cu un acoperiș de sticlă galbenă, dând naștere la pasajul inaugurat în 1859. Pasajul mai avea o ramură care ieșea tot în Strada
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]
-
cobora spre Strada Știrbey Vodă - conform ortografiei vremii (azi Strada Ion Câmpineanu). Străduța era flancată de ambele părți de mici prăvălii. Bossel pardosește străduța cu lespezi de piatră și execută scări de piatră pentru coborîrea spre strada Câmpineanu. Apoi acoperă străduța cu un acoperiș de sticlă galbenă, dând naștere la pasajul inaugurat în 1859. Pasajul mai avea o ramură care ieșea tot în Strada Câmpineanu, în spatele Teatrului Național. În noul pasaj Constantin Alexandru Rosetti și-a instalat redacția ziarului "”Românulŭ”" (după
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]
-
în anul 2012. El va avea o lungime de 13,7 kilometri, din care 1400 de metri vor trece pe sub strâmtoare la o adâncime de 55 de metri. Construcțiile epocii moderne s-au lovit de o rețea de străzi și străduțe medievale cu pante mari pe cele șapte coline istorice, flancate de locuințe și edificii publice cu structură învechită din lemn. In partea istorică și centrală a orașului, imense cartiere insalubre au fost degajate progresiv de către urbaniștii sec. al 20-lea
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
au dezvoltat puternic și cartierele europenizate de la nord de Cornul de Aur, respectiv tradiționalele cartiere Karaköy (Galata) și Beyoğlu (Pera). In Galata, vechiul cartier genovez, evreii, grecii și armenii sunt în continuare grupați în comunități strânse pe anumite străzi, sau străduțe înguste care escaladează colina de la nord de Cornul de Aur. In schimb la bază, pe lungul golfului sau al strâmtorii s-au dezvoltat cartierele băncilor și ale armatorilor. Pe platoul colinei amintite, în cartierele Galatasaray și Taksîm s-au concentrat
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
drept al râului "Văiuga", mic afluent al Oltului. La est de sat, la circa 1,1 km, curg apele râului Netot, afluent al Oltului. Localitatea este formată ca așezare dintr-o stradă principală din care se mai poresc alte trei străduțe. În cimitirul de lângă biserica mai mică, cu hramul "Sf. Paraschiva", chiar lângă gardul de la stradă, în anul 1985 a fost ridicat un monument în onoarea eroilor din Dridif, căzuți în Primul și în al Doilea Război Mondial. Monumentul, construit din
Dridif, Brașov () [Corola-website/Science/300941_a_302270]
-
constituit în garda națională care va dezarma jandarmii unguri, proclamând stăpânirea românească, bucuria satului s-a manifestat printr-o horă și prin ridicarea steagului românesc pe turla bisericii. Înainte de 1840, biserica satului era din lemn și era situată pe o străduță laterală.În anul 1840, s-a încheiat ridicarea actualei biserici cu hramul "Sfântului Nicolae" situată pe strada principală. În anul 1948, printr-un decret abuziv al autorităților comuniste ale vremii, biserica greco-catolică din România a fost interzisă, iar patrimoniul bisericii
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
pe acest sector, iar șinele de tramvai au fost scoase de acolo). De la sud la nord se întind, printre altele, Alten Landhaus, Coloana Sfintei Ana, Biserica spitalului și Primăria cu Turnul orașului. Ea se prelungește la intersecția cu "Marktgraben" prin străduța "Herzog-Friedrich-Straße". Pe această stradă au trecut luptătorii din rezistența tiroleză conduși de Andreas Hofer, care au învins forțele bavarezo-franceze în prima bătălie de la Innsbruck. Alți luptători din rezistență au mărșăluit pe această stradă în 1945, după înfrângerea trupelor naziste: Innsbruck
Maria-Theresien-Straße (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328047_a_329376]
-
Doilea Regiment Secuiesc de Infanterie, în cadrul Graniței Militare Transilvănene. Centrul de formă ovală, care a fost și piața orașului, are un stil unic în Europa: din el ies în forma razelor soarelui așa-numitele "udvarterek" (în traducere aproximativă "curți"), niște străduțe înfundate (în oraș există 72 asemenea "străduțe"). Acestea au luat ființă odată cu dezvoltarea orașului, cănd familiile de meștesugari au început să construiască în grădinile din spatele clădirilor principale (care dădeau spre centru) alte case, cu acces ușor în piață. Pe ultimul
Târgu Secuiesc () [Corola-website/Science/297004_a_298333]
-
Militare Transilvănene. Centrul de formă ovală, care a fost și piața orașului, are un stil unic în Europa: din el ies în forma razelor soarelui așa-numitele "udvarterek" (în traducere aproximativă "curți"), niște străduțe înfundate (în oraș există 72 asemenea "străduțe"). Acestea au luat ființă odată cu dezvoltarea orașului, cănd familiile de meștesugari au început să construiască în grădinile din spatele clădirilor principale (care dădeau spre centru) alte case, cu acces ușor în piață. Pe ultimul teren construibil au fost ridicate case în
Târgu Secuiesc () [Corola-website/Science/297004_a_298333]
-
Când m-am Întors, am căutat să uit cât mai mult. Fiind mai În vârstă, am Început să-mi amintesc. Sunt lucruri... De la un moment dat nu-mi amintesc decât o bisericuță, care era bisericuța albă din satul respectiv, o străduță și o casă. Prima casă unde am stat. Și a doua: la ucraineanca aia căreia-i spuneam „hazeaika” și care avea niște copii excepționali, foarte buni - și dânsa era o femeie extraordinară. Oameni-oameni. De aceștia Îmi amintesc. În rest nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
avut bani și n-au avut ce să vândă au avut o viață din ce În ce mai grea. Mai bine să exemplific cu câteva lucruri mai puțin generale. La Începutul anilor ’40 am locuit Într-o casă familiară, cu curte, situată pe o străduță liniștită. La un moment dat, În 1941, vine un domn la noi, Îl salută pe tata - erau cunoștințe vechi, un fel de german maghiarizat, jurist, numit recent judecător la tribunalul din Cluj. „Bună ziua, domnule Nussbaum”, salută el civilizat, și continuă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
șoptite: Matilda, Victor... Ne îmbrățișam foarte tare, eu "cu sete", ea pierdută... Victor, iubitul meu, Matilda, fetița mea... și ne desprindeam cu greu, eu ieșind s-o aștept la un loc știut numai de noi, "cei trei copaci" pe o străduță ceva mai încolo, al cărei nume fistichiu nu-l puteam memora, strada Fântâna lui Cherecheș, sau Berecheș, primele litere al acestui Nemecheș fiind adânc ruginite pe tăblița indicatoare. Până la divorț nu trebuia să fiu văzut că am intrat în casa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
culorile zugrăvelilor vii, aruncate peste anvelopările termoizolante (cu termene reduse de garanție). Dotările interioare epatează adesea. Nu lipsesc, ci se înmulțesc dizarmoniile arhitecturale și ambientale, marile restanțe în materializarea P.U.Z-urilor, ale unor infrastructuri moderne și durabile, pe străduțele foarte înguste, dictate de lăcomia vânzătorilor de terenuri. Unii constructori de clădiri civile și publice, drumuri și poduri, mulți dintre vânzătorii de terenuri ori spații construite au dobândit ușor mari câștiguri până la recunoașterea oficială din anul 2008-2009 a crizei bancar-financiare
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
acoperișurile de țiglă se lăsa întunericul. Transpira. Rămăsese singură într-o casă arabă, burdușită de lână și de bumbac, de uleiuri și de măsline. 1 "Oraș" în araba clasică; în prezent denumește vechea așezare medievală cu zone exclusiv pietonale și străduțe dispuse în labirint, înconjurată de un fort și conservată în centrul orașului modern. 2 Clătită crocantă cu ou și verdețuri (fr.). 3 Lichior foarte alcoolizat preparat din smochine. 4 Văl islamic, purtat de femei în Africa de Nord, aici cu numele folosit
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
butoi ce trebuia deschis abia peste câțiva ani, vârful din turnul de 76 de metri din Igreja dos Clerigos văzut odinioară de departe de vasele ce voiau să intre în port, oceanul cu apă sărată care se întâlnește cu Douro, străduțele în pantă, fin pavate, bisericile și casele împodobite cu azulejos, bucăți de faianță colorate în albastru, copiii zâmbindu-ți pe stradă și vânzătorul de castane coapte, aburinde, iată atmosfera care a întâmpinat la Porto sufletul actorilor, al regizorului, al scenografului
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
după ea pentru a nu jena trecătorii sau pentru a nu o scăpa de sub control. Un șut mai puternic, dat de Mihăiță, golgheterul echipei, făcu ca mingea să zboare pe celălalt trotuar și s-o ia la vale pe o străduță laterală. Răducu alergă să salveze mingea rebelă, neținând cont că tocmai atunci, la o distanță destul de mică, venea un camion în plină viteză. Cu toată prudența șoferului, Răducu nimeri sub roțile din față, apoi sub cele din spate, care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu, una mai deschisă, pentru că pe fundal se ridică un fel de Madeleine. După ce trec de piață, ocolind prin spatele templului, găsesc o stradă (e o librărie de anticar pe colț) care cotește curb la dreapta, Într-un șir de străduțe, și mă aflu, bineînțeles, În Barrio Gótico din Barcelona. S-ar putea ieși Într-o stradă foarte largă, plină de lumini, și acolo, pe strada aceea, Îmi amintesc cu o evidență eidetică, pe dreapta, la capătul unei mici fundături, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Un cămătar bătrân, Învăluit Într-un anteriu jerpelit, aproape se atinse de noi trecând, și mi se păru că-l aud murmurând: — Păziți-vă de Athanasius Pernath... Dee murmură: — De alt Athanasius mă tem eu... Și deodată ne trezirăm În străduța Fabricanților de Aur... Aci, și trebuie să spun că urechile pe care nu le mai am Îmi mai tremură și acum sub gluga jerpelită când mi-aduc aminte, fără veste, În Întunericul unui nou gang apărut În cale, se proțăpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Aveam să-mi amintesc, și William Împreună cu mine, și Împotriva mea. Nu mai spuse nimic. Ceața palidă gudurându-se pe la geamuri, fumul galben gudurându-se pe la geamuri trecea ușor cu limba peste ungherele serii. Ne aflam acum pe o altă străduță, aburi albicioși exhalau din grătarele fixate În pavaj și prin ei se zăreau cocioabe cu pereții lăsați pe-o rână, profilându-se printr-o gradare de cenușiuri fumegoase... Am zărit, În timp ce coboram pe bâjbâite o scară (cu treptele nefiresc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cred contele de Cagliostro. Miezul nopții a bătut adineauri În toate orologiile orașului. Ce liniște nefirească. Tăcerea asta nu-mi spune nimic bun. Seara e splendidă, chiar dacă-i foarte friguroasă, luna de sus, din cer, luminează cu o strălucire glacială străduțele de nepătruns ale bătrânului Paris. Ar putea fi ora zece seara: clopotnița abației Black Friars a bătut nu demult, rar, ora opt. Vântul zgâlțâie cu scrâșnete lugubre fâșiile de tablă de pe Întinderea dezolantă a acoperișurilor. Un strat gros de nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ei, și de fapt era un căpețel de stradă nu mai largă decât coridorul unui tren, prin părțile vechii Bièvre, În spatele lui Saint Julien le Pauvre. Taxiul nici măcar nu putea intra acolo, așa că mă lăsase la colț. Intrasem ezitând pe străduța aceea, spre care nu se deschidea nici o ușă, dar la un moment dat ea se lărgea puțin, și acolo era librăria. Nu știu de ce avea numărul 3 pe clădire, dat fiind că nu exista nici un număr 1, nici 2, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sosească și să spună vai, ce coincidență grozavă, e și prietenul lui Jacopo Belbo aici, vino, vino și dumneata...“ M-am ridicat imediat, am salutat și am ieșit. Am străbătut Într-un minut rue de la Manticore, am cotit pe alte străduțe, m-am trezit pe cheiul Senei. „Imbecilule, Îmi spuneam, ce anume pretindeai? Să ajungi acolo, să-l găsești pe Agliè, să-l apuci de haină, el s-ar fi scuzat, totul a fost doar un echivoc, iată-l pe prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu dădea nici o atenție claxoanelor care răsunau în spate, a continuat să se târască în paralel cu ea, strigând și implorând-o, însă fără nici un rezultat. După câteva minute de marș furios, Alice a cotit-o, dintr-odată, pe o străduță laterală, astfel că Hugo a pierdut-o din vedere. Hugo a continuat să bântuie pe străzi, dar fără nici un succes. Într-un final, acceptând înfrângerea, a parcat mașina fixând posomorât volanul. Era atât de aproape și, totuși, atât de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nici un sens să se mai învârtă în căutarea lui Alice. Avea multe de făcut. De pildă, să-și găsească o slujbă. Hugo încercase deja la majoritatea agențiilor imobiliare mari din Bath. Era însă posibil să existe pe undeva, pe vreo străduță laterală, și niște agenții micuțe, independente. Poate că o agenție mică era chiar mai potrivită; o astfel de agenție putea să fie mult mai dispusă să accepte aranjamentul cu jumătate de normă pe care și-l dorea Hugo. Cu toate că Chicklets
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de pe malul Crișului". O poreclă destul de exagerată, dar nu și în ochii mei de băiat "crescut la țară", copleșit de arhitectura, bulevardele, tainele și surprizele orașului mare, descoperite treptat, odată cu trecerea timpului. Una din aceste surprize mă pândea pe o străduță periferică în apropiere de parcul orășenesc "Reday", unde am descoperit un grup de trei clădiri construite în același stil și care aveau ceva ce camufla menirea lor adevărată. Dar privindu-le, nu puteai să scapi de senzația că au fost
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]