963 matches
-
ale mele, deși sunt din toată inima pentru lupta liberă și cu nimic îngrădită a opiniilor. Socotesc însă că acest articol nu folosește nici unuia dintre poeții militanți, nici unuia dintre făuritorii noii noastre literaturi. El este conceput de pe poziții cu totul străine principiilor noastre. Cred, de asemenea, că Uniunea Scriitorilor, care răspunde direct de Almanahul literar din Cluj, trebuie să pună capăt limbajului vehement și necivilizat care încearcă să-și facă loc în unele din articolele noastre de critică sau discuție literară
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de iarnă, trecerea greoaie a trenurilor, a căror încărcătură poate fi întrezărită - trunchiuri lungi, necojite, de arbori tăiați, blocuri de beton, mașinării sub prelate... Adolescentul își spune că femeia care citește cu voce tare îi e total străină. Este o străină! Venită dintr-o țară care, pentru locuitorii orășelului, se află mai departe decât luna de pe cer. O străină care de mult și-a pierdut numele de origine și care răspunde la prenumele de Sașa. Unicul semn care o mai leagă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
blocuri de beton, mașinării sub prelate... Adolescentul își spune că femeia care citește cu voce tare îi e total străină. Este o străină! Venită dintr-o țară care, pentru locuitorii orășelului, se află mai departe decât luna de pe cer. O străină care de mult și-a pierdut numele de origine și care răspunde la prenumele de Sașa. Unicul semn care o mai leagă de improbabila ei patrie e limba asta, limba ei maternă pe care îl învață pe adolescent s-o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nu avu unde să locuiască, făcând pe soldatul abia întors la vatră, ocolind abil viața nouă a celorlalți, pentru a rămâne alături de cei care nu mai erau. Gândindu-se la ei, își aminti într-o zi de prietena mamei lui, străina aceea atât de rusoaică, Sașa, care venea adesea să-i vadă la Dolșanka. O regăsi în orășelul ei de lângă Stalingrad, se lăsă convins să rămână la ea și începu să muncească într-un depou al căilor ferate. Cea de-a
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
uluitor un implicat al realului. Romanul Sertarul cu aplauze (1992) se integrează doar parțial tipului de proză cultivat în precedentele cărți ale autoarei. Există și în el poezie, simboluri, parabolă, irealitate, creația încorporează în cuprinsul său reflecție, însă construcția (nu străină de „iluziile noului roman francez”, chiar dacă scriitoarea crede că le-a părăsit „înainte de a le da formă materială”) e mult mai complexă. Ceea ce leagă fluxurile narative, trei la număr, nu este doar trecerea unor personaje prin fiecare dintre ele, ci
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
încercare. Scriere epistolară, Manoil schițează tipul eroului romantic, wertherian, pasionat și sensibil, apoi cinic, disperat sau nepăsător, împins prin iubire în prăpastia viciului. Inexperiența referitoare la cerințele genului se simte în tendința ilustrativă impusă acțiunii și în lipsa motivației psihologice. Nu străină de influența lui Balzac este strădania de a da pictură de moravuri în mediu românesc. În Elena, meritorie rămâne încercarea de analiză a sufletului feminin și a sentimentului geloziei. Observația se ridică uneori la adevăruri psihologice de finețe, dar autorul
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
redeveni un organ al opoziției, Bolliac arătându-se nemulțumit de politica internă a lui M. Kogălniceanu. În ceea ce privește „partea literară”, Bolliac o concepe într-un sens larg, adică înglobând studii și articole de istorie, geografie, filologie. El publică documente istorice, cronici străine referitoare și la români, cronici interne, însoțite de prezentări succinte, în care se subliniază importanța lor documentară și literară. Se adaugă însemnata contribuție a lui B. P. Hasdeu, care dă, alături de câteva articole politice, un comentariu asupra titlului domnitorilor autohtoni
BUCIUMUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285890_a_287219]
-
stabilește Între ele va avea un caracter tensionat, Încărcat din punct de vedere emoțional-afectiv negativ, de respingere reciprocă, care, de fiecare dată, va constitui un motiv de iritare, de conflict, de repulsie. Vor resimți această ambianță atmosferică ca fiindu-le străină, reprezentând o sursă de disconfort reciproc. Dezacordul dintre persoane poate să se producă imediat, o dată cu primul moment al Întâlnirii, sau poate să se dezvolte În timp, amplificându-se de la simpla tensiune până la situația de conflict declarat, deschis. În aceste condiții
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
vizibilă pe parcursul serii, a început să-l facă pe Ben indiferent. Tot îi plăcea de ea, dar oare să se mai deranjeze? se întreba el. Chiar voia să treacă prin întreaga procedură de a se trezi în pat cu o străină care ar putea sau nu să devină obsedată? Ben s-a plictisit și Ben i-a spus atunci noapte bună lui Sam, deși nu fără un lung și lent sărut de noapte bună, pentru că, să fim sinceri, Ben nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
La 5.15 îmi iau noile mele produse de machiaj și mă duc la toaletă, nefiind prea surprinsă s-o găsesc pe Geraldine acolo, țuguindu-și buzele în oglindă și punându-și niște cremă bronzantă pe obrajii deja aurii. ― Bună, străino! spune Geraldine. Te pregătești pentru petrecere? Se dă un pas înapoi și-și admiră în fața oglinzii rochia roșie, care mă duce imediat cu gândul la Brad, pentru că e exact ca rochia neagră pe care și-a dorit el s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în mâini și lipindu-i pe buze un sărut mare și umed. Îmi pare atât de rău că am întârziat. Ți-a fost dor de mine? adaugă ea, alintându-se. ― Eu...ăăă... Ben e absolut, dar absolut consternat. Cine-i străina asta, să fie vreo tipă de la PR cu care poate a vorbit la telefon? ― Bună, spune Sophie, întorcându-se cu răceală spre Diana Macpherson, a cărei figură s-a făcut deodată dură ca oțelul. Eu sunt Sophie, zice ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Samuraiul primi cuvintele seniorului cu supunere. Copleșit de bunătatea seniorului Shiraishi, își dădu frâu liber pornirii de a-și sprijini palmele în pământ plecându-și capul în semn de mulțumire. Deodată, seniorul Shiraishi spuse un lucru curios: — În țara aceea străină ei or avea alte obiceiuri decât ale noastre. Tu nu trebuie să te ții cu dinții de obiceiurile japoneze dacă te vor împiedica să-ți duci la bun sfârșit însărcinarea. Dacă ce e alb în Japonia e negru în țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cenți, Își achiziționase un accesoriu șic care-i dădea un aer elegant și dezinvolt ca al lui Audrey Hepburn sau Grace Kelly În filmele acelea din anii ’50. În același timp, localnicii râdeau pe Înfundate. Ce ciudat, să vezi o străină purtând o pălărie de lucru țărănească, precum un pește Îmbrăcat cu haine de om. După colț, și mai jos pe o alee, Moff și Rupert descoperiseră un magazin unde se vindeau mingi de baschet și seturi de badminton. Imediat după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai-nainte. Cum se făcuse noapte și lumina nu era aprinsă, nu m-ar fi văzut imediat. M-a găsit însă de îndată ce a intrat și n-a avut nici o tresărire. Efectul meu fusese ratat. Am sărutat-o ca pe o străină și nu știam ce să ne spunem. O simțeam transformată. Cum prevăzusem altfel întîlnirea noastră, rămăsei deconcertat și-mi simții capul vâjâind. Totuși, făceam reflexia cu oarecare dispreț: "I-a făcut un palton nou, ridicol. Dar pălăria o cunosc." Voii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Bulevardul Elisabeta și se uitau la fotografiile filmului. Se juca Potache și Perlmutter. El îi explica probabil savoarea artiștilor. Ea asculta atentă, foarte interesată. Păreau de acord definitiv în toate, și acum când Ioana susține că rămăsese cu celălalt o străină, eu din pricina scenei văzute (ce a durat câteva minute) nu o cred. Am trecut drept pe lângă Ioana, la o jumătate de metru, și ce emoție aveam! Ce importanță căpăta fiecare milimetru din carnea Ioanei, hainele, gesturile, din care trebuia să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gravă, căci până la urmă te deprinzi cu ea. - De aceea faci tot posibilul să escamotezi adevărul și să înde-părtezi cât mai mult aflarea lui. Dar spui o teorie cu ocazia lui Viky, care-ți este, oricâtă milă ai avea, o străină. Dacă ar fi ceva personal, altfel s-ar întîmpla. Acum vrei să termini în orice chip o chestiune ce nu te interesează decât vag și care te împiedecă de la atâtea planuri: să privești marea în tihnă sau să pleci, căci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
noi. De la un colt al străzii am început să plâng și m-am întors spre casă, în goană. El se ținea după mine și tot cerea explicații. Ce ușor pricepea unele chestiuni dificile, din cărțile cele mai subtile, și ce străină îi era o problemă de viață. A doua zi am pornit iarăși. Ca în La Fontaine: "Les voila donc derechef en chemin"... I-am pus condiția să nu mă mai ducă tot acolo, și el a fost încîntat că nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gol, ninge-n Decembrie! Nicio urmă nu s-ar observa pe strada pustie, nicio amintire n-ar înflori pe zăpada sticloasă, m-am resemnat cu lacrima nopții, duium de crizanteme aleargă spre Octombrie. “Nu mă certa! Nu mă certa!, strigă străina din mine, până când ai s-aluneci pe marea de vise? Nămeții-s cât viața, o cale-i desparte, Steaua Polară colindă a noapte” O privesc cu ură, adevărul doare, ninge cu întrebări, la fel și în Martie, doar o poză uitată
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu pași mici, pe o muzică lină. La sfârșitul serii m-a sărutat pe gură în văzul tuturor, apăsat și prelung, strângându-mă aproape de ea. Era un fel de-a mulțumi și am simțit că nu-mi mai e o străină. Prezența noastră acolo, împreună, stârnise semne de întrebare tuturor. Devenisem un subiect de bârfă, dar cui îi păsa? Ea nu mai plângea și parcă nici eu nu mai eram trist. În seara aceea găsisem melodia pe care aveam să pășim
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Gonzales cade din nou în brațele ei? Iată o întrebare pertinentă care să-i justifice starea. Investise timp și suflet în băiatul ăsta sau poate că, într-un mod ciudat, se regăsise pe sine. Alături de el nu mai fusese o străină. Omul acela cu chip de copil reușise să umple un gol, iar acum acea stare de pustietate se întoarse din nou la ea copleșind-o. Se simțea trădată, chiar dacă jocul pe care-l jucase avusese reguli exacte. N-avea cum
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și nu EL. Cinstit vorbind, eu n-ar fi trebuit să mă găsesc acolo, ci În fața Împrejmuirii din scînduri de la șantierul de construcții, de unde se putea vedea fereastra camerei soției mele... Și eu stăteam și tremuram acolo, În fața geamului unei străine cu care n-aveam nici o altă legătură În afara faptului că, Întîmplător, era clienta mea. Poate că și EL stătea undeva, pe sub vreo fereastră neașteptată, una ce nici măcar nu apărea pe propria-i hartă. Poate dormea atunci acolo... În locul acela În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a devenit o mare militantă pentru drepturile femeilor la educație și locuri de muncă. Jowida are 33 de ani. Îmi povestește, separat și în secret față de colega ei, chiar dacă acolo cele două creau impresia de siameze, îmi povestește ca unei străine, adică fără rezerve, că a fost cea mai mare soră, a trebuit să aibă grijă de toți și că nu s-a putut juca cu alți copii. Erau 8 copii acasă. Tatăl era mic înteprinzător, needucat, self-employed, și trăiau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
faci planuri și o să ai parte numai de dezamăgiri. Trăiește liber și, pe la jumătatea lui mai, o să fii atât de sigur de tine încât o să te întrebi de ce ți-ai făcut griji de fapt.“ Asta suna mai bine. Fără persoane străine atrăgătoare. Mi-am pus în picioare pantofii albaștri cei ascuțiți și mi-am luat cheile, dar la ușă m-am oprit și m-am întors la telefon. Voiam doar să îl sun pe mobil. Din nou. Plăcerea de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zi. Eu, unul, n-am curajul s-o fac. ANUL LEILOR FURIOȘI 906 de la hegira (28 iulie 1500 16 iulie 1501) Sora mea Mariam se făcuse mare fără ca eu să-mi dau seama. Două lungi despărțiri făcuseră din ea o străină. Nu mai locuiam sub același acoperiș, nu mai aveam aceleași jocuri. Când o întâlneam, cuvintele noastre nu mai erau complice, nu ne mai înțelegeam din priviri. A fost nevoie, în anul acela, ca ea să mă strige de sus, de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stea să se gândească sau să analizeze. Îl înțelegea în același mod în care îl înțelegea și fiul ei, fără să converseze sau fără să fie nevoie să lege o relație sau să o mențină. Pinky îi era ca o străină, o enerva și chiar o speria câteodată; noroc că era așa independentă. Dar pe Sampath îl cunoștea. Cunoștea motivul pentru care stătea în copac. Era locul ideal pentru el; era acolo unde trebuia să fie. De fiecare dată când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]