1,751 matches
-
lor se nasc ... Citește mai mult Lacrimile iubiriipoezie [] Poezia de dragoste- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2009-10-19 | |Lacrimile iubiriiSpiralate șoapte,sunt ale inimiicuvinte nestemate...se încălzesctoate adunate...sub aripile iubirii noastreîntre heruvimi,rămân în urmăclipele de lumină intersectate între poteci viice străjuiesc tot cerul nopțiizi de zi...și când ne îmbrățișăm iubitose ridică în stoluriemoțiile ce izvorăscdin ale noastre fierbinți inimi...apoi revin în chip de bucurii viisub perdele de rouă,ce ne umezescși sufletele...și pașii...și ochii...sub trăirea lorse
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
vreau să am un regat care, sub lumina mea, și-ar arăta și mai tare colții, în lătratul demagogic tot mai vehement.” Lumânarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
bine de 200 de kilometri de Limassol și văzusem atâtea locuri minunate... Grădina Raiului - Băile Afroditei Am ajuns într-o parte a Ciprului în care parcă iarna nu a fost prezentă niciodată și unde palmierii și chiparoșii se înălțau falnici, străjuind șoseaua de-o parte și de alta și coborând lin pe malul Mediteranei spre coada insulei... Se lăsa încet, încet amurgul iar soarele se înneca de-acum neputincios în mare... Am parcat mașina și am grăbit pasul spre intrarea în
CIPRU (2) – RELIGIE, ISTORIE ŞI MIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361200_a_362529]
-
să nu râzi de acești mari maeștrii ai gagurilor, mai cu seamă că, este știut, domnișanii au simțul umorului. Și în Parcul comunal, așezat între Râul Doamnei și iazul lui Nae Ionescu, e multă zarvă. Pe băncile din lemn ce străjuiesc aleile se odihnesc, în frumoaele lor costume naționale, supraveghind câte un nepoțel, cei de vârsta a doua. Mai sorb, din când în când, bătrânește, câte o halbă de bere, acompaniată de gustări și de micii a căror rețetă o știa
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
vânatul. Seara, vânătorii se aciuează pe lângă vreo stână sau într-una din chiliile de la schit, unde își povestesc izbânzile cinegetice, vestitele, „povești vânătorești”, urmate de râsete și glume ce compensează lungile ceasuri de așteptare și de tăcere ale zilei. Adorm, străjuiți de stelele nopții ce se uită de pe cer la ei. Aerul curat al pădurilor ozonate, vânatul proaspăt, apa rece a izvorului cristalin, sunetul de neconfundat pe care îl scoate toaca mănăstirii, cântecul păsărilor, țârâitul greierilor, ochii cercetători ai bufnițelor și
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
ALTĂ SULTĂNICĂ Pe dealul cimitirului, între vestigiile istoriei dacice, romane sau feudale, stă încă, cocoțat ca un turn de pază al Domneștiului istoric, semeț și solitar, conacul boierului Negulici, luminat din toate părțile de razele ocrotitoare ale soarelui, strălucind și străjuind castrul roman, casele domnești ale lui Negru Vodă, unde și-a odihnit bătrânețile Cârjoaica, sora domnului, și bisericuța feudală de lângă mormântul boierilor, golit de vreme și de vremuri. Boierii se întorc la conac, în încăperile spațioase, proaspăt restaurate, unde încă
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
verdeață. Doar foșnetul roților tulbura acea liniște monumentală și torsul liniștit al motorului, lăsat să urce agale. Zidurile groase ale cetății ne însoțeau în tot timpul, întreaga cetate fiind înprejmuită cu acestea, foarte înalte și groase, construite din piatră și străjuite din loc în loc cu turnuri de observație. Pe platoul de sus, exista o parcare largă iar deasupra, în capătul ei dinspre intrare, o clădire ca un anfiteatru, pe toată lungimea parcării, în fața căruia se găseau bănci din beton în trepte
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364145_a_365474]
-
tot felul de culori, roșii simple, grena, albe, pestrițe, roze, inclusiv negre, pitice și cu petalele franjurate, precum salata de Bruxelles, sau cu o corolă mare ca un clopot. Printre straturile cu flori avea un rând de dale din beton, străjuite cu tulpini de crini, zambile roz, brândușe, și alte minunății florale ale căror nume nu l-am mai identificat. Se lăuda gazda mea că are vreo patruzeci de soiuri numai de lalele și-l credeam pe cuvânt, deoarece nu toate
CALATORIE IN BELGIA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364142_a_365471]
-
înălțimea 912 de metri și Hohenlupfen, cu vârful de 977 de metri înălțime. De pe aceste două dealuri ți se deschide în fața ochilor o panoramă de la care cu greu îți poți desprinde privirile. Satele cu turnurile bisericilor se înalță în soare, străjuind ca paza peste locuitori. Odată ajunși în vârf, te poți bucura nu numai de priveliștea măreață a naturii, dar și de răcoritoarele sau cafeaua pe care le găsești la restaurantele de pe cele două dealuri. După urcușul anevoios, ajungând sus ești
TROSSINGEN (2) – UN TĂRÂM AL TRADIŢIEI ŞI CULTURII ŞVĂBEŞTI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364196_a_365525]
-
o meditație asupra timpului care nu iartă. Poemul e scris alert, implicarea lirică fiind vizibilă și de bun augur: Punând capăt la poveste,/ Gândul, fremătând, ne duce/ Spre îndepărtări celeste,/ Unde altă stea străluce.../ Iar pe raza-i de lumină,/ Străjuind noaptea adâncă,/ Prințul mândru să revină,/ Trei zeițe-așteaptă încă!”. Legătura dintre emițătorul (omniscient) de text și receptorii săi e frecvent controlată de cel dintâi: „Să ne fie cu iertare!.../ Basmul altcum stă s-ateste!/ Rogu-vă aveți răbdare,/ Că-nainte
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
care „Au vândut brazde de ogor”, pe câtă vreme „Destinele nu sfârșesc singulare,/ Căci au ecou în hău de frământări/ Cât soarele pe ceruri mai răsare/ Ne amăgim cu false dezmierdări.” (N-am să rechem). Gândurile sunt „cu blesteme” și „Greu vor străjui oftatul/ Adunate-n anateme/ Ne hrănesc apostolatul” (De-ai să-mi furi) - spune poetul silit să trăiască în această lume plină de contradicții, invadată de „străine hoarde”, în care „din adâncuri ne pândesc rechinii” și care produce în om, confuzie
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
de înțelegere și îngăduință, mai nostalgic și cu mult mai înțelept. Ceea ce nu poate fi decât salutar. Altfel, așa cum spune Virgil Ciucă, „Pavându-și calea către răstignire/ În vremuri măcinate de orgolii,/ Cu strigăte-n deșert, fără oprire,/ Pe drumuri străjuite de magnolii” (Percepție). Ceea ce e remarcabil la acest autor este atitudinea hotărâtă, voința de a nu abdica de la principiile sale, spiritul justițiar, caracterul ferm și o anume directețe în exprimare. El nu se teme să spună lucrurilor pe nume, oricâte
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
Catedrala din centrul orașului, un monument impunător în stil gotic, plină cu sculpturi impozante, a fost, de asemenea, înconjurată de tancurile sovietice. Îmi mai relata cum populația arunca în tancurile alianței invadatoare cu sticle și pietroaie, de la ferestrele blocurilor ce străjuiau bulevardul central. Soldații ruși stăteau închiși în tancuri, pentru că aveau ordin să nu riposteze. De altfel, ei nu au distrus nimic în Cehoslovacia, s-a mers pe intimidare și s-a speculat frica de tancuri și alte arme de luptă
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
de o zi sau mai lungi, vârfuri de munți înzăpeziți mai tot timpul se profilau pe cerul albastru, arbuști pitici se vedeau pe înălțimi, înlocuiți apoi, spre poalele munților, de păduri falnice de conifere, poieni pline de verdeață bogată erau străjuite de pereți din piatră, drepți și abrupți. Erau amenajate nenumărate pârtii pentru schi, care în acea perioadă erau acoperite de iarbă deasă, printre care, din loc în loc, răsăreau bolovani de piatră. Chiar dacă până la cei 27 ani, cât aveam atunci, mai
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
dar nu am intrat pentru că îl vizitasem câțiva ani la rând,iar ținta pe care mi-am propus-o era Castelul Sant -Angelo. Am grăbit pașii și am ajuns în apropierea castelului,care se ridica impunător și majestos sub soare,străjuit de cele patru turnulețe,ridicate mult mai târziu de papa Pius. Castelul Sant-Angelo,este situat pe malul drept al Tibrului(actualmente se numește Tevere) și a fost inițial comandat de Împăratul Hadrian,ca mausoleu (mormânt personal al familiei sale). Construirea
UN MIC ISTORIC AL CASTELULUI „SANT ANGELO” de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368505_a_369834]
-
pierdeau în valuri de umbră. În imediata apropiere a aleii, florile glicinelor în formă de ciorchini, de culoare violet și roz se întrezăreau la lumina lămpilor, asemeni altor arbuști, care creșteau în apropierea unei fântâni de piatră la marginea aleii, străjuită de statuile a doi gemeni, care aminteau de Castor și Polux. Au pătruns într-un hol larg. Din hol se intra prin două uși opuse, în două apartamente. Desire a deschis ușa din dreapta unde se afla apartamentul său. La capătul
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
strălucitor de albastră când deodată toți norii cei negrii au acoperit cerul și seninătatea acelei zile de duminică... Îmi amintesc cum m-am adăpostit sub castanul bătrân și stufos... Știi tu care... Cel de lângă singura mănăstire aflată în buricul târgului, străjuită de înfierbântata și nemiloasa cale ferată... Atunci ne-am cunoscut. Tremurai de frică sau poate tremurai de frig din cauza vântului care arunca cu gheață... Un tunet te-a adus în brațele mele sau poate te-a adus destinul... Au fost
AZI, DUMINICĂ... (2) MIROSUL NORILOR de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368546_a_369875]
-
se îndreptaseră spre parcare, cu ele în spate, Fernando sub influența paharelor golite și a drogurilor de care frecvent făcea uz, tentase să profite de ele. S-a oprit cu Diana pe una din băncile ascunse de umbra palmierilor ce străjuiau bulevardu Lungomare și i-a cerut înjurând spurcat printre dinți lui Carlo, să facă un popas că vrea să-și descarce nervii ”con queste putane” și apoi să le lase acolo pe bancă, neștiind unde să le ducă. Acel șobolan
PETRECERE NEFASTĂ(5) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368499_a_369828]
-
sunt chemați la credință. Părintele nostru - acum îi putem zice că este al nostru - a muncit cot la cot cu muncitorii și zidarii veniti din Maramureș, a pus umărul la tot, de la sapă și roabă, până la înălțarea sfintei cruci care străjuiește mânăstirea. Totul a fost făcut cu muncă și perseverență pornite din adâncul inimii și din neclintita menire de misionar. În fața unui astfel de model, i-au sărit în sprijin fără răgaz, punând umărul la greu, mulți săteni, ba și din
MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL GHEORGHE” DIN COMUNA ŢIGĂNEŞTI-TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368551_a_369880]
-
Cartea se numește - “ Căsnicia cere mai mult decât dragoste’’ Redau două fragmente relevante: Jack - "Acea sâmbătă dimineața de martie era una din frumoasele zile calde pe care le avem în Colorado la sfârșitul iernii. Stăteam în geam privind piscul care străjuia orașul și mă gândeam: ce zi frumoasă pentru prima mea partidă de golf pentru anul acesta. Carole, care după 25 de ani de căsătorie încă tot nu era în stare să-mi ghicească gândurile, a pregătit un dejun foarte gustos
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367771_a_369100]
-
reci de marmură albă, ce tronează cu superioritate pe zidurile firave ale clădirilor, făcând abstracție de restul peisajului. Ca pieton, cred însă, că n-aș admira prea liniștită sabia de piatră și gata de luptă a vajnicului soldat roman, ce străjuiește deasupra intrării unei clădiri din fața mea, arborat de ziduri, care se mai susțin ca printr-o minune, căci ar putea zbura oricând deasupra mea. M-ar cutremura minunatul cap al nemuritoarei Venus, suspendat în arcada unui balcoan, căci oricând m-
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
de senzații tari din Occident ar fi ceva inedit. Dar pentru noi, care avem parte de astfel de lucruri permanent, un așa experiment pare ceva obișnuit, neglijabil. Un mic parc se dezvăluie și în mijlocul lui, un foc cu flăcări portocalii-roșiatice, străjuit de figuri stranii: un Jean Valjean al timpurilor noastre, al acestor locuri și câteva personaje mizere, zdrențuroase, cu figuri marcate de o ură diabolică, desprinse parcă din romanele lui Dickens... cu care nu ai vrea să te întâlnești vreodată “face-to-face
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
labirint, vom încerca totuși să urmărim un fir călăuzitor în prezentarea noastră. Așa că ne vom întoarce la Ghereta Santinelei și vom păși pe aleea principală, încercând să prezentăm câteva obiective care ne-au reținut atenția. Ne deplasăm pe aleea principală străjuită de arbori bătrâni. În partea stângă foarte aproape de intrare se află Fântâna de Argint, o fântână din piatră, având cruci încrustate pe pereții exteriori și un grilaj metalic drept capac. Pe perete se află un mozaic realizat după modelul lucrării
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
zâmbit. Simțindu-se ironizat de mina mea, se decisese la o explicație. Subliniase că nu era un fix oarecare, aveam să văd eu de ce. Mă luă cu el în Herăstrău. Intrarăm cu pași hotărâți, îndreptându-ne către aleea cea mare, străjuită de plopi înalți, dinspre Arcul de Triumf. Ajunși la „banca lui”, ne așezarăm, iar el începu să-mi povestească de ce și cum, într-o zi, banca devenise „a lui”: Dar se petrecu ceva ce destrămă tăcerea, căci răsună dinspre stânga
BANCA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367938_a_369267]
-
pentru această oră târzie să-ți cumpăr taina cu umbre arse pe buzele tale din care mai răsar trandafiri pe chipul globului rostogolit în aceeași veșnică oră, obosită... târzie... TOT CE VĂ SPUN Am străbătut întinderea de piatră goală, pustiul străjuit de stânci acoperite cu gheață și-am întrupat cuvântul ca să înțelegeți tot ce vă spun și, mai ales, ce nu vă spun !... OARE CINE SUNT? Sunt, oare, pana de pasăre rătăcită-n agonia zborului? sau izvorul secat din lacrima toamnei
POEZIE CONTEMPORANA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367999_a_369328]