8,833 matches
-
vreunul dintre ele e greu de suportat!), s-ar putea deduce că e (oarece) criză de subiecte, criza de scenariști, criza de foarfeci. Pînă și "Le Figaro" a fost obligat să recunoască, în ultima zi, ca "cei trei n-au strălucit prin originalitate" și că "selecția franceză a fost posomorita". Cu o excepție: cel de-al patrulea titlu "francez" al competiției, Timpul regăsit, o calm-elegantă adaptare după Proust, datorată unui cineast chilian, de 58 de ani, fost consilier al lui Allende
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
risipi în curînd, în mod dramatic. Nu mai putin, circumscrierea unei Germanii ideale, pentru care "trebuie făcută o propagandă", răspunde unei fibre intime a marei pianiste, care își vadea astfel propensiunea energetică, ofensiva, valentă masculină, care i-au îngăduit a străluci într-un chip particular. Cella Delavrancea - Scrisori către Filip Lahovari, ediție bilingva, ediție îngrijita și cuvînt înainte de Constantin Mateescu, traducere de Dan Mateescu, Ed. Jurnalul literar, 1998, 196 pag., preț neprecizat.
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
e vorba de aceeași persoană, nu înțeleg însă rațiunea transferului de fraze întregi care apar după zece ani ca ciudate insule de criptomnezie - și care seamănă cu portretul lui... Nichita Stănescu. Ambii își invită cititorii în camera de lucru, ambii strălucesc de mondenitate etc. Cea care pierde din transferul nemodificat și neactualizat în antologie este partea de analiză propriu-zisă a operei poetului. Înșirarea componentelor poeziei lui Nichita Stănescu (realistă, parodică, sentimentală, abstractă, epică, poezească, vizionară) e de un didacticism negativ și
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
când numeroși profesori și directori de liceu s-au înscris în partidul național socialist și au început să apară legile naziste, Marcel Reich s-a aflat în fața unei situații contradictorii. Pe de o parte continua să fie, la liceu, elevul strălucit la literatură germană, apreciat de profesori, pe de alta, vedea apropiindu-se cu pași repezi o dramă pentru perspectivele lui școlare. Unii profesori și chiar directori au rezistat cât au putut ingerințelor politice totalitare, un moment de oarecare relaxare strategică
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
de salon artistic, "mici dejunuri muzicale" din casa arhitectului Palmstedt, denumite la vremea lor "Kraussiade". Aflu acum că domnul Åstrand a scris catalogul extraordinarei evocări a perioadei în care tocmai Suedia gustaviană se deschisese relațiilor cu patria lui Rousseau, unde strălucea geniul muzical al lui Gluck, de acolo importat și cultivat de artiștii suedezi. Roccoco-ul făcea și el furori: vestimentație, interioare, obiecte, viața la curte și în casele unor oameni înstăriți. Tranșant și spectaculos nu lipsea lemnul, nu lipseau construcțiile din
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
dispus să-l ajute pentru a căpăta o catedră la universitate. A fost cîțiva ani director al nou-înființatei Fundații Regele Carol I (viitoarea B.C.U.) și, apoi tocmai în 1906, cu sprijinul suveranului, a devenit profesor. A făcut o carieră strălucită în învățămînt și în știința românească (evident a fost și academician, chiar o vreme, președintele acestui cel mai înalt for științific al țării). Dincolo de psihologia experimentală (pe care continua să o stimuleze și s-o proteguiască și în anii războiului
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
unde mai marele zeilor se uni cu fata. Europa a fost divinizata după moarte. Frumoasele povești care au legănat copilăria omenirii! După imemorialele vremuri preschimbate în legende, iată omenirea ajunsă la o răscruce istorică, stăpînita de "o idee supranaționala (care) strălucea pentru prima oara triumfator pe cerul Europei". Poporul visat, națiunea europeană, va fi un ideal al aristocrației spirituale, pînă cînd visul va deveni, cu greu, încetul cu încetul, realitate... Ștefan Zweig își scrie cartea prin deceniul trei sau patru, al
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
împrăștiat moartea pe drum/ cum lași noroiul de pe tălpi pe covorul din hol./ arăt că o vrabie care tocmai a înghițit un munte.// atunci se scurge în acum/ mîine cade în gura deschisă a lui azi.// iar cuvîntul acela obscen strălucește în mijlocul frazei/ că un lingou de aur în pămîntul negru/ că o biserică tristă într-un șes înghețat" (Și cuvîntul acela). Sau următoarea mixtura tipică de dematerializare și materializare spectrala: "din pîntecul tău mare aflat în luna a noua/ nu
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
și, privind în jur, ești obligat să recunoști că, din păcate, Kubrick n-a exagerat prea tare). Merită să-l citam pe Martin Scorsese, care a văzut în moartea lui Kubrick "o pierdere incalculabila pentru cinema. Fiecare film al lui strălucea că un far. Cu Dr. Folamour, aproape că a inventat un gen, cel al comediei negre. Cu 2001 - Odiseea spațială a pus bazele filmului S.F. modern. Cu Portocala mecanică a devansat estetică punk. Cu Barry Lindon a reușit să creeze
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]
-
interoghează melancolic în transparență acvatică a somnului, în confuzia blîndă a obiectelor, a ființelor, a orelor ce se întrepătrund: "Și-acum încotro să înot cu cele două cozi de sirenă?/ Și la ce să fiu mai atentă?/ La cele care strălucesc în orbirea de noapte/ sau la cele pe care le acoperă strălucirea luminii?/ În hătișuri de aer în hătișuri de ape/ opresc motoarele și plutesc liniștită./ E destulă transparență acum/ dar eu știu că dimensiunea va fi modificată/ și-atunci
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
templul, în el cărămidă mă încinge,/ Brațele tale, sora pecetluind/ Pleiadele pe carnea crepusculara/ care mi-e scînteie și fum./ Un doliu trece sacramental peste convoaie/ Într-o incinta de codru unde ard/ Sub rădăcina, gura mea-n smarald./ Metalul strălucește pe tăietura apei/ Curgînd din umbră-n umbră pînă la dispariții./ Cu fruntea lovind sarea mă-nversunez./ Vibrează insomnia pe metereze înălțate din oase,/ Clopote învăluiesc joc și tăcere./ Omul simte că lumea e o fulgerare în cenușă,/ Numai cucul
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
Și citadela mă cîntă). Sugerat de fluiditatea izvorului și de incertitudinea vegetalului, divinul se identifică cu poetul prin omogenitatea intemporalitătii fantaste, prin mirabila contemporaneitate a toate celor ce au ființat, ființează și vor ființă: "Mă voi înfrînge, de toate descarnat./ Strălucește umbră ramurilor pe trunchiul copacului/ Și eu privesc alarmă de pe coaja/ Mea arătînd prin falie/ Roșeața fragedă că de obraji virgini./ Copacul mă va da și mai îngenuncheat/ Izvorului din care ma cuvintez/ Arc și piatră pentru a nu lovi
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
înving eu tot felul de pirați ca s-o salvez, ajungeam acasă fără să bag de seamă. Se scurtă drumul. Intrăm în curte cu plămînii umflați și mă echipam urgent. Executam pas alergător la poarta. Mă așezăm în dispozitiv. Sabia strălucea la șold, argint-auriu, ridicăm pieptul, îmi dădeam o comandă potrivită și mă puneam în mișcare. Patrularea se întindea de la magazinul domnului Făinaru, pîna cît ținea gardul și hrănea invidia întregii străzi 23 August, care ieșea că la 23 August. Sigur
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
cu o structură aparte, avînd țelul de a ființă că o instanță de control deasupra intereselor partizane. Pe stindardul ei asociația a arborat emblemă cinstei, a modestiei și a transparenței. De la cele dinții teste ale confruntării postdecembriste, Ana Blandiana a strălucit prin perspicacitate în dibuirea jocului politic. Convocată în Consiliul Revoluționar, s-a dezmeticit prima, împreună cu Doina Cornea, si a abdicat de la toate onorurile. A presimțit intrigă ce se urzea pe scara națională și, curmînd mascaradă, a convertit și pe alții
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
și eu îi spun în românește: „La revedere, Bambino!” Contele meu Pelerin mă privește lung, vizibil emoționat: „Crezi că ne mai vedem?” „Nu știu, poate, vreodată!” îi răspund eu și îi întind cartea mea de vizită. Un mic diamant îi strălucește parcă în privire. O stea, a trecut prin viața mea! Și a fost ziua a 4-a!
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
gandire ar reflecta modul an care funcționează comunitatea științifică, o comunitate ănteleasă mai curand an sens retoric și foucauldian contemporan, ca mecanism de putere, cu strategii de excludere și includere, decat că pantheon al rațiunii, unde din cand an cand strălucește orbitor astrul cunoașterii, pe care numai dacă nu ai ochi nu al vezi. Pe scurt, Kuhn neagă privilegiul științei de a avea o istorie strict rațională, ăn care ideile se substituie reciproc pentru că una e mai adevărată decat cealaltă. Cum
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
zidul cuvintelor/ și dacă s-ar mai putea povești ăntămplările/ așezate vrăjitoreste la temelia catedralei sau/ cele trecute dintr-o mana an altă/ atunci/ știu/ sigur/ viața mea s-ar putea ăncheia aici/ cel mult/ culorile amurgului ar mai putea străluci o vreme/ an partea neăncheiată a sfărsitului"(an partea neăncheiată a sfărsitului). Astfel se restabilește legătură cu barzii transilvani ai "dezrădăcinării", de la ănceputul veacului XX, fapt benefic, ăntrucăt e an avantajul poeziei a-și punctă continuitățile, a-și declară solul
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
pasă. Satisfăcuți că legaseră (cu ce preț!) firul, la stâlp, rânjeau, aruncând crengile, inutil sacrificate, ăn curtea proprietarului, iar unul, privind imensul Brad schingiuit, asimetric, cu crengi doar pe o jumatate a lui, si pe ale cărui cicatrici ăncepuseră să strălucească lacrimi de rășina, a decretat: Tre^ tăiat tot bradu^!". Mi-am amintit, atunci, splendidele cuvinte ale lui G. Călinescu, relativ la Eminescu, si pentru care oricărui muritor i-ar putea fi iertate orice păcate: "s...ț câte o stea va vesteji
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
în cel mai recent volum Memoria tăcerii (Ed. Eminescu, 1999) cei cincizeci de ani de absolutism comunist simbolizat de "acvila cu țeasta goală" ce-a pătruns prin efracție în insula cu neuroni, blazon de omenie și dăinuire prin forță Cuvântului strălucind în "Albul/ Semnul particular/ Al făpturii mele/ Așezat în filigran/ Brâncovenesc". Râului istoric i se adaugă și fugă ireparabila a timpului, al cărui frison se simte în "Crug", atenuat mereu de mitul ținutului natal și de religia albului, de cultul
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]
-
talie ca niște viespi, cu nasturii de alama lustruiți și lucioși, cu mustățile țepene și răsucite, unse cu ceară ca să nu se zbârlească, suflau holbați în alămuri. Trompete, tromboane, trâmbițe, cornete, corni, bombardoane și alte țevi și pâlnii de alama străluceau că soarele de toamnă, si țipau orăcăiau, bubuiau, sub baghetă căpitanului Doppelreiter, voinic, mustăcios, încorsetat, cu părul tuns perie, cu pieptul bombat, cu fireturi, eghileți, leduncă aurita, cizme de lac și epoleți în care atârnau omizi de aur." La vederea
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
încîntarea dar și minunarea celor ce o vor cîți, plină de povești pentru cei mari. Spun încîntare, si nu voi putea justifica. Cartea mi-a fost recomandată cu entuziasm, de cîteva persoane, toți cititori de meserie aș spune, si le străluceau ochii spunîndu-mi cît e de frumoasă. Nu am priceput, de la ei, de ce, si acum îmi dau seama că la rîndul meu nu pot concepe un demers critic pentru ceva care e, realmente, atît de simplu frumos, încît inefabilul sau alunecă
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
de Robert Nagy, al cărei text este format din textul scrisorii lui Zoe către Fănică Tipătescu. Am crezut că această arie va funcționa ca un leit-motiv, care va apărea, sugerat, din cînd în cînd, amintind intrigă. Păcat că Tocilescu a strălucit cu această idee, pentru a o abandona total și fără regrete. Așadar, avem o nouă versiune pentru O scrisoare pierdută, de care se va ține cont și astăzi și mîine, care vine cu multe propuneri și rezolvări fascinante, dar care
Aria scrisorii pierdute by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17574_a_18899]
-
de Aman? Le mai găsim doar în vreun mucegăit ghid de început de secol, ca acesta, după care ni s-a tras un xerox: Caraiman, Regal, Capșa (și aici!), Kăbler, Bulevard. Extaziere compensatorie: dar ce, astea de-acum, incintele astea strălucind în curățenie și în lux, ce au mai prejos? Ce perechi superbe biologic, sportiv-despuiate, cu brațe și pulpe rumenite de soarele verii, intră în localurile astea, botezate amuzat-cosmopolit: Caffă Marlene Dietrich, Discotecă Blue Angel, Berăria Deutschland! Deci, o secundă, fără
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
cu Un pachet mic, învelit în hârde lene. E lenea mea. Ce te uiți mâncare. O mână le-a luat tie. Nerăbdătoare-l desfac. Ceva așa la mine? Ți-am spus că eu nu netede, curate, să f ie la strălucește înainte de vreme. Și sunt soare. Uite, dacă aș lumina, îndemână. S-au supus docile. mâinile-mi ard. Desfac înainte. Și m-aș scula chiar acum. Tu nu faci Acum sunt bune de aruncat la parcă mi se aruncă în față
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
termice ale unei zile de vară în zonele de câmpie din vest și din sud. Meteorologii prognozează maxime de la 20 la 29 de grade, valori cu câteva grade "bune" peste cele normale la această dată. După răcoarea din zori soarele strălucește aproape nestingherit de nori și mercurul urcă în termometre până la maxime demne de o zi de vară, 27, poate chiar 28 grade, cu 6-7 grade peste ce ar fi normal la început de octombrie.
Vremea rămâne la fel de frumoasă () [Corola-journal/Journalistic/25060_a_26385]