3,148 matches
-
opintit din toate mădularele și cu o singură lovitură de corn am sfărâmat barele de fier ale coliviei și lanțurile ce mă țineau legat de ea. Și mă îndreptam ca o suliță vie către cortul unde dormea prințul să-l străpung cu cornul meu, doar că fata, intuind la timp intențiile mele, mi-a înlănțuit plină de dragoste gâtul cu mâinile ei grațioase și mi-a șoptit: Suferința mea va fi și mai mare dacă el nu va mai fi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Cu mare precizie, îl nimerise în centrul palmei. Ca la un semn, toate lumânările și lampioanele electrice se sting fără vreo aparentă intervenție; doar vagi dâre de lumină se strecoară printre cadrajele ce partiționează vitraliile. Acest spațiu obscur este deodată străpuns de două arcuri crestate de lumină, ce se închid în formă de aripi și izbucnesc din umerii unui tânăr enoriaș. Apoi se destind în două săgeți strălucitoare ce penetrează pe rând trupurile tensionate ale celor cinci bandiți, deghizați în monahi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
întreb dacă voi mai auzi vreodată... Afară e înnorat, fără lună. Tot mai mult întuneric, apăsător ca vidul, își face loc prin fereastra deschisă; deodată, un fulger străbate camera, se izbește de oglindă, apoi se întoarce ca un bumerang și străpunge capul gnomului, el se revelează a fi doar un balon scofâlcit ce a pierdut prea mult neon în luptă cu gravitația. Totuși și aceasta poate constitui un semn, îmi spun ducându-mi mâinile la urechi. Unde este tunetul? mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
energiilor adormite, păstrate, economisite, păzite, ascunse, nesecretate, nealterate, dar mustind de dorințe și căscate de dor, după cel mai vajnic pirat, naufragiat din oceanul iubirii pe țărmul arid al sufletului său, Mitică Petrache. O rază verde cât un bold o străpunse în ochiul drept și, prin glandele lacrimale, pătrunse în lobul frontal. Aici se opri o clipă să-și tragă sufletul. Și să crească. Până la dimensiunile unui ac de cusut (mediocru). Deveni mai palidă, cu vârful roșu aprins și coada cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și mecanizarea, obsesia căutată nu semăna cu muzica din coșul pieptului. Își duse instinctiv mâna la pieptarul rochiei și doctorul îndreptă razele Roentgen spre ea. După opacitatea ochilor, își dădu seama că lespezile de granit ale gardului ei nu fuseseră străpunse. Dimpotrivă, dalele se sudaseră și deveniseră lespede compactă, cam inegală pe la colțuri, semănând cu un rinichi uriaș, presat pe ea, dar de piatră. Și începu, cu acel cântăreț straniu din ea, să discute prin trahee, ca ventrilocii, despre oameni. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
căuta țărmul, pentru că e Apă. Nu vom găsi banchize, pentru că ele vor fi Apă. În Oceanul Dragostei, vom fi unul altuia țărm și banchiză. Foamea și setea mea ești tu of, iar mă privește Mama, ochii ei de ghionoaie mă străpung, dar scutul lespezii mă apără, ea e făcută din straturi de așteptare dură, striațiile, nervurile albăstrii sunt venele prin care curge sângele așteptării, cu globulele roșii ale speranței și cele albe ale nerăbdării, mă duc să închid vizeta zâmbind aprig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
largi ale mâinii, gesticulând cu țigara între degete, râsul lui în Sol albastru, sau în La auriu. Doamne, amintirea mea vie, realitatea mea nebună, întruparea lui cvadridimensională, vedeam timpul cum trece prin noi, ca o spadă albă care după ce ne străpunge, ne crestează fețele, mâinile care se sprijină la brațul bărbaților sunt mai grele, cel înalt e în halat alb, mă cuprinde de mijloc, arătându-mi în stație mașina Salvării, Mitică, ce să fac! El ridică din umeri, ocolindu-mi privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în podele, în tronul toaletei, în oglinda de la baie. Când am întors pendula, în limba de bronz clipea un ochi. Nu apăreau când străbăteam străzile împreună cu Mama. Nici atunci când, ținută în lesă, culegeam coacăze. De fapt, căutam ochi să-i străpung cu acul de păr. De spaimă, am străpuns odată un tablou: erau ochii mei din tinerețe. Am lăsat în pace privirile care începuseră să nu mai fie agresive. Cu timpul, au dispărut de tot... Dar eu știam că, nevăzuți, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
baie. Când am întors pendula, în limba de bronz clipea un ochi. Nu apăreau când străbăteam străzile împreună cu Mama. Nici atunci când, ținută în lesă, culegeam coacăze. De fapt, căutam ochi să-i străpung cu acul de păr. De spaimă, am străpuns odată un tablou: erau ochii mei din tinerețe. Am lăsat în pace privirile care începuseră să nu mai fie agresive. Cu timpul, au dispărut de tot... Dar eu știam că, nevăzuți, ochii stăteau mai departe la pândă. Scrisoare în Si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bariera Dunării, pe când aici baricadele nu ar fi putut opri o eventuală înaintare prin învăluire a grâului. A legiunilor sale dinspre Chiscani și Albina. Cu toții priveau la imensitatea galbenă din față, întunericul din est sau din vest putând fi oricând străpuns și forțele umane distruse. Oceanul nopții s-a desfăcut în două, lăsând vederii un canion larg, mărginit de apele zidurilor de noapte. Strategia grâului s-a dovedit atât de inedită, încât pompierii au pornit de spaimă tunurile cu apă în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ce nu trebuia tulburată. Maica Divină a Naturii îi ținea vii în moarte până când Legenda lor avea să fie învățată pe de rost și purtată mai departe. Autorul, purtător al legendelor orașului, simți că cerul e altfel. Cineva l-a străpuns și vrea să ne contacteze. Bănuiala avea să-i fie în curând confirmată. Un suflu nou bântuia prin oraș. S-or fi apucat să muncească brăilenii, te pomenești! Nici vorbă. Spiritul înnăscut de afaceriști, transmis de fanarioți și evrei, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și Povestitorul să conceapă ultima partitură a tripticului cu opera bufă Geanni Schicchi numai că, în mod ciudat, creionul electronic scria, dar pe ecranul computerului nu apărea nimic. Fie Luna, fie tăcerea lăsată brusc îl făcu să-și ridice fruntea, străpungând cu privirea straturile geologice de deasupra. Unde știa că se afla Brăila, nu mai era nimic. Cu tot ce cuprinde de la semnele în așteptare până la autodistrugerea în conceperea sa. I se mai întâmplaseră asemenea eșecuri în Proterozoic, atunci când rocile vulcanice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
polizorul nu făcu decât să-i estetizeze hidoșenia, deformările se vălureau sub lovitura barosului, crestele ascuțite se modulau precum sânii ei sub palparea palmelor lui flămânde, de fiară, de lider al dracilor, ale Sfântului Gheorghe Habulea zis Satelitu, de a străpunge cu sulița balaurul dorințelor și Liubelor din mine, Liuba copil, care a deschis ochii geroși spre cel mai vajnic român al românilor, lăsat prins de ruși pentru a-și duce românii acasă, drept pentru care trupul ei de cedru înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
umbli! -Vrei să te ajut să te ridici? -Nu, mă simt bine aici. Pardoseala bucătăriei era încântător de răcoroasă. Mă scufundai într-un soi de comă voluptoasă. Ultima senzație fu cea a rotirii pământului. p. 137 Pașii lui Sigrid îmi străpunseră somnul. Fermecat de ideea de a-i vedea gleznele, am deschis ochii și m-am pomenit nas în nas cu Biscuit care mă inspecta cu dezgust. -Hrănesc pisica și-ți pregătesc cina. Cum te simți, Olaf? -Mai bine ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ăștia noi care o să ne dea și mai mult de furcă. Păcat că prostia nu doare, acum e prea tîrziu ca să se mai poată schimba ceva, ne-am pricopsit cu ei, și asta e, îl privește încercînd parcă să-l străpungă cu privirea. Nici cu Roja nu știu ce să mă fac, cum să-i explic că lucrurile nu mai pot fi schimbate, că ăștia de acum nu sînt altceva decît fostele slugi ale celor dinainte. Nu vă faceți sînge rău, dom’ Colonel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se hotărî în sfîrșit să se apropie de șifonierul aflat pe peretele din fața sa, îi deschise atent una din uși și începu să caute printre umerașe. — Ia uitați-vă, le atrage atenția Părințelul, holbîndu-și ochii în direcția intrării, încercînd să străpungă cu privirea perdelele de fum care l împiedică să vadă clar. — E prea frumos ca să fie adevărat, rămîne Curistul cu gura căscată, privind și el la cele trei siluete care se apropie pășind cadențat în direcția lor, apropiindu-se din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cinci pași înainte, cinci pași înapoi apăsat de culpă, stai locului odată, îi spune Gulie, pregătită scula? se aude și vocea lui Dendé, desfă-l cît poți de tare, se repede cu furculița știrbită spre limba Curistului, o înțeapă, o străpunge dintr-o parte în alta și i-o scoate afară printre dinți răsuflînd în sfîrșit ușurat. Asta da lucrătură, Potaie, ca pînă la urmă nimeni să nu iasă prea șifonat la capătul epopeii, cum a simțit că urma să intri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sigilarea să fie perfectă și să nu prezinte nici o încrețitură de care să profite. În cazul ăsta era nevoit să înceapă să rîcîie cu mare grijă la unul din colțuri pînă cînd lama își făcea loc puțin cîte puțin și străpungea lipitura. — Nu e nici o scofală, spuse Poștășică, despăturind colile de caiet studențesc, parcurgîndu-le pe diagonală de sus în jos, pasîndu-le rapid la celălalt capăt al mesei. — De ce nu te uiți la ele mai pe îndelete? îl întrebă Angelina surprinsă. — Le-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
seama că nu mai putea să piardă nici o clipă. Lăsă cheia în contact, motorul pornit și trase frîna de mînă înainte să-și deschidă portiera și să părăsească automobilul. Se apropie prudent de baricadă, cu pași mărunți, încercînd să o străpungă cu privirea. Cînd ajunse la un pas de caroseria IMS-ului se convinse în sfîrșit că totul era părăsit și că putea să cerceteze locul de aproape de la un capăt la celălalt, pe toată lățimea șoselei. Spera să găsească cel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în rândul tinerilor autori: „icnetul se moleșește-n suspine și omul nostru cu părul vâlvoi și dorința stârnită - mijlocul ars șalele dislocate de neastâmpărul care țopăie sapă o groapă între picioarele acestui bărbat și pula în vagă erecție o va străpunge pe mama - acum își răsuflă vigoarea și o împrăștie [...]. clipoceli și strănuturi; cuvinte mototolite scârțâie - grohăind râgâind încurcându-se se descâlcesc individualizându-se organe interne încăpute în cavitățile strâmte ale mamei și în ale omului nostru - tatăl să fie: poate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
profesorului Gugeanu. Gabi și-a adus lucrușoarele, puține totuși, la Lupașcu acasă. Gheorghe ajuta la cărat și la desfăcut bagajele. Deodată vede o pereche de ghetuțe care aveau... o cataramă de alamă și niște curelușe inutile. Un cuțit l-a străpuns în inimă. Oare să fi fost eu chiar așa de prost? se lamentează Gheorghe. Unii spun că da, alții spun că nu. Sînt ghetuțe făcute în serie, se consolează Gheorghe. Păi nu? întărește și Gabi această ipoteză. Scorpiile Robert Ceaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ești turc? Hai, mai repede! Apleacă-te peste pervaz, așa, așa! Privește luna tilică și nu scoate un sunet, că zbori, mă, zbori! Te arunc pe geam ca pe o cârpă, de te mai smiorcăi mult. Rădăcinile ce i-au străpuns inima, șerpi de sânge în oglindă ca într-o scorbură de stâncă: Luna, cine a furat luna de pe cer? Era acolo lângă crucea mitropoliei. Stelele, s-au dezlipit stelele și au curs, galben ca de lut au curs stelele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zilnic pentru a-ți tulbura chipul; cresc flori în inimă, sângele tău întomnează în petale de trandafir și eu mă bucur. Leagăn corăbii prin vene de dragul furtunii, pânzele croite după cămașa ta de sărbătoare s-au făcut franjuri, catargele au străpuns cerul și curge ceva verde ce seamănă a Eden peste cochiliile scoicilor și iarăși mă bucur. Dumnezeul meu trecător, noaptea îmi țeși vise din cele mai coapte, ziua îți lustruiești cizmele cu visele mele. Dumnezeul meu poezie, îngheț la focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ilie, obsedatul albastrului curs rouă în siropul de tuse. Nebunul, paranoia ombilicului ștreang în jurul inimii și nici o tăiere împrejur. Nebunia, o transfigurare anatomică a sufletului, un glonț ce explodează în țintă. Urme de ghinturi în sânge. Pulberea arde cât să străpungă vidul, precum un vierme mărul copt, regrete nici măcar în firul de cenușă. Vine dinafară și se sparge înăuntru. Explozie din suflet se împrăștie în sânge, îmbibă carnea, topește oasele, urcă în creier, se depune pe sinapse, precum razele de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de vierme pe o frunză sub arșița soarelui. Viața coajă subțire, epidermică, transparentă ... se exfoliau amprentele în cenușă și nici un fluture. Noaptea trecea ca prin sita morarului făină pe limbile clopotului. Întunericul făcea tumbe în burțile cârtițelor. Frigul i-a străpuns pielea și carnea, și oasele, frigul s-a făcut ghem de arici sub ruinele bisericii, frigul avea trup. Norii nu țineau de plapumă caldă; stelele, bulgări de gheață lipiți de cer, de pământ, de inimă. Se rostogoleau stelele precum ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]