784 matches
-
-ngroape sub nasul celor vii. Ă Cum ați spus, domnule? A, da... Cred și eu. Da, desigur... Dumnezeule! Ă Uite ce e, dulgherule, am impresia că te socoți un lucrător bun și priceput, nu-i așa? Ei bine, cea mai strașnică mărturie despre munca ta ar fi ca, atunci cînd mă voi folosi de piciorul pe care mi-l meșterești acum, să simt în locul lui un alt picior și anume, piciorul pe care mi l-am pierdut! Vreau să spun, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
balenă, ca osul propriei sale aripi. Ăsta-i materialul! exclamă Ahab aruncînd săculețul pe nicovală. Vezi tu, fierarule, în săculeț sînt caielele potcoavelor de oțel ale unor cai de curse! Ă Caiele de potcoave, domnule căpitan? Păi, aveți cel mai strașnic și mai rezistent material cu care putem lucra noi, fierarii! Ă Știu, bătrîne. Caielele astea se topesc aidoma cleiului din oasele unor ucigași... Hai, repede, forjează-mi harponul! Forjează-mi, mai întîi, douăsprezece tije. împletește-le apoi, răsucește-le și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că nu! Mă tem, însă, căpitane Ahab, mă tem de ceva. Harponul ăsta nu e pentru Balena Albă? Ă Pentru demonul alb! Și acum, vîrful harponului! Trebuie să-l faci tu însuți, fierarule. Uite bricele mele - sînt din cel mai strașnic oțel - ia-le și fă-mi un vîrf la fel de ascuțit ca țurțurii Mării de gheață! O clipă, bătrînul fierar se uită la brice ca și cum ar fi preferat să nu le folosească. Ă Ia-le, omule, n-am nevoie de ele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o altă bestie enormă și informă. (Ă). Tendința destul de proeminentă În poezia noastră, de a reinventaria și degaja tezaurul popular din ceața miturilor, l-a captivat pe Dan Deșliu și din alt punct de vedere. El se hrănește cu o strașnică poftă din ritmurile populare: «plugurile cu gliile, zâmbetul cu mistriile, flăcările cu clocotul lacrămile cu hohotul». În același cadru i se integrează și predilecția pentru limbajul ușor arhaizant, a manierei solemn patriarhale cu care se Încheie „uricele” sau cronicele. «Și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
3 ceasuri către ziua, spre Sfântul Apostol Evanghelist Matei, au fost cutremur mare de pământ, cât cădeau oamenii jos de prin biserici și vase de pe polițele de prin casele oamenilor. Spuneau oamenii bătrâni că n-au apucat cutremur așa de strașnic ca acela și huietul venea dinspre miază-noapte” (Letopisețul Țării Moldovei, Nicolae Costin). 8 august 1861: “Să se știe când s-au cutremurat pământul, de au fost cutremur mare, cât n-au mai pomenit altădată nimenea, luni noaptea spre marți, la
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
tu nu știi cum să scrii polițist?”. Chiar așa a zis, încă îmi aduc aminte cuvintele ei. Întotdeauna o ajutam să decoreze sala de clasă, o ajutam în clasă. Clasele I și a II-a chiar au fost niște experiențe strașnice, chiar așa. Clasele a III-a și a IV-a au mers foarte bine, adică și cu profesoarele din clasele astea îmi ... aduc aminte de ele și chiar le-am vizitat pentru că una dintre ele născuse și aveam relații bune
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
a fost foarte plăcută. Mai întâi de toate, când eram cu prietenii mei - a fost super pentru că nu am mers într-un loc nou, totul îmi era familiar. Și perioada în care am stat în colonie a fost o experiență strașnică, pentru că totul era nou. De exemplu, fiindcă aveam clubul într-un cort, eram foarte apropiați unii de alții tot timpul și, trăind împreună cu băieți și fete cu care am copilărit - cel puțin cu unii dintre ei -, aveam sentiment de comuniune
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
mai lungesc, pe scurt, barca se scufundă, cade ca la fund, iar eu stau acolo, în barcă, indiferent, din moment ce de fapt nu sunt îngrijorat, o să mă ud și e vară, așa că se poate înota până la mal și ce mai experiență strașnică! Dar experiența asta se termină tragic, moare acel membru al kibutzului și doi soldați, ăă...doi soldați? (uimit), doi elevi, doi colegi de clasă. Și aici mă văd pentru prima oară ca adult, după ce am fost împins în apă de
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
prietena de copilărie, piesa de teatru la care participă. Deși atunci se limitează la doar câteva fraze, va reveni mai târziu ca să rezume întreaga perioadă în termeni mai abstracțI: „Clasele I și a II-a chiar au fost niște experiențe strașnice, chiar așa”. Din când în când, vorbitorii introduc câte o conjuncție sau o locuțiune conjunctivală pentru a semnala tranziția spre un alt nivel de concretețe. David spune, de exemplu: „Aveam o învățătoare care punea accentul pe valorile adevărate - cum ar
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
medie, fiind construite cu acuratețe și meșteșug, însă fără subtilități. Registrul tonalității e cel tragicomic, precum în Slăbiciunea părintelui Grigore (cu un personaj care nu poate auzi o melodie cântată la fluier fără a face „un pont”, adică un pas strașnic de „bătută” țărănească, chiar și când e cu odăjdiile pe el; nuanța dramatică vine din neputința înfrânării impulsului vital, neputință comună tuturor personajelor). Cum, de obicei, dramatismul este subiacent umorului, scriitorul îl convertește ușor în șarjă dezlănțuită. Așa se întâmplă
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
apelor. în fața încordată, cu mușchii încleștați și cu o voință supraomenească, dinții mușcau buzele. încet-încet copacul se îndrepta de- a lungul sforului. Pe mal se apropiau în goană picuri de lumină. Atunci, din cotul bulboanei, se desprinse întreaga negură. în strașnica izbitură care urmă, prăjina omului se frânse. Grinzile opustului vuiră și întreg stăvilarul păru că a pornit din loc. Chiar în acea clipă, din noapte, se iscară umbre. - Funiile ! răcni năprasnic, de sus, morarul. Căzuse în genunchi, agățându-se de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
după-amiază Milton o prinse la Înghesuială. ― Am un cântec nou pentru tine, Tess. Chiar azi l-am Învățat. Dar Tessie Îi spuse: ― Lasă-mă-n pace. ― De ce? Ce s-a-ntâmplat? ― E... E... Încerca să se gândească la cea mai strașnică formulare. — Nu-i frumos! ― Săptămâna trecută nu erai de părerea asta. Milton flutură clarinetul și Îi puse ancia, făcându-i cu ochiul, până când Tessie spuse În cele din urmă: ― Nu mai vreau să fac asta! Înțelegi? Lasă-mă-n pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lungă, cântând. Când a terminat, publicul a luat-o razna. A trebuit să oprească spectacolul. Așa că s-a dus Înapoi pe scări și a mai cântat o dată cântecul. ― Ai vrea să vezi un musical, Callie? ― Mi-e indiferent. ― Cea mai strașnică scenă pe care am văzut-o vreodată, spuse Milton. Ethel Merman asta are o voce teribilă. Apoi, n-a mai vorbit nimeni. Am stat pe Întuneric În paturile străine până am adormit. În dimineața următoare, după micul dejun, am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și-n somn. Salturile sunt periculoase doar dacă ai viteză. Aici nici viteza nu-i cine știe ce și nici salturile nu-s grele. Dar, oricum, Întotdeauna viteza e cea care-ți face probleme, nu săriturile. La San Siro erau cele mai strașnice curse pe care le-am văzut, dar bătrânul se plângea că duce o viață de câine. Făcea mereu naveta Între Mirafiore și San Siro, având câte o cursă pe zi, și o noapte din două o petrecea În tren. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
filosofice, euharistice, critică literară și de film, cultură, politică, drept, artă culinară, creșterea intensivă a vacilor merinos (?!?), mers pe bicicletă, înot de performanță în cadă, dormitul pe partea stângă și nu în ultimul rând, datul în bărci, de lăsatul secului. Strașnic și prevenitor prieten, nu-i așa? Dacă doriți, vi-l recomand, numai să nu veniți după aceea la mine cu reclamații, fiindcă după o săptămână o să i se pară că-l priviți cruciș, că-l săpați, că-l înșelați, că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
n-ar fi să se-ntâmple! 14 mai 2004 STAU DE VORBĂ C-UN COTNAR Stau de vorbă c-un Cotnar Încărcat de mare har, Gata să comprim un vers Ce numim noi univers. Mai bine cupa comprim, Ca acesta strașnic vin. Să ajungă la mai mulți, Numai la acei ce-s culți, Care de valoare știu - E ascunsă-n galben vin. Nici un strop pentru profani Chiar de-s doldora de bani. Vinu-acesta, care-i vechi Nu-i ca floarea la
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
când strălucesc, Izvoarele ce cântă, curg ori clipocesc, Frumoase flori ce tainic vrăjite înfloresc, Acestea toate, Lumii de Dumnezeu vorbesc, Îl preamăresc ca mine, ca mine îl iubesc! Când soarele se-ascunde, la fel și buna lună, Iar vântul bate strașnic și urlă a furtună, Când nourii pe ceruri învolburați se-adună Și marea se agită și valurile-i sună De tatăl lor și-al nostru, de Tatăl cel Ceresc, Acestea toate, Lumii de Dumnezeu vorbesc! ÎN EXCLUSIVITATE De voi adormi
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
de icoane/ E trist, e rece și e sus/ Și ... nu sunt telefoane!” .... „Tremură a taină gândurile-n mine,/Plapumă de nori vreau să dorm în tine!” „Când soarele se-ascunde și nu-i nici buna lună,/ Iar vântul bate strașnic și urlă a furtună,/ Când nourii pe ceruri învolburați se- adună” Și marea se agită și valurile-i sună/De tatăl lor și-al nostru, de Tatăl cel Ceresc,/ Acestea toate, Lumii de Dumnezeu vorbesc!” ..... sau „Pentru inimi rupten două
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
și spre locotenent:) Cred că am să prepar niște cocteiluri Tom Collins, dacă găsesc ceva lămâi sau chitre. În ordine? Răspunsul locotenentului m-a uimit prin subita sa bună dispoziție: — Adu-le, a spus, frecându-și mâinile ca un băutor strașnic. Doamna Silsburn s-a întrerupt din studierea fotografiilor de pe birou ca să-mi indice: — Dacă prepari niște Tom Collins, te rog pune în al meu o picătură, un strop infim de gin. Aproape deloc, dacă nu-i prea mare osteneala. Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
insistență. Fața aceasta i se păru că nu-i a sa. Era parcă el și nu era el, ci Ippolit. „Prostii“, Își spuse Nicanor, dând bici cailor și lăsând femeile În urmă. Cum ieși din sat, se stârni un viscol strașnic. Caii pufneau pe nări rătăcind prin nămeți. I se făcuse frig și foame. Și atunci, ca din pământ, Îi răsări În față un bărbat Înalt, Îmbrăcat Într-un halat alb, care, clătinându-se prin ninsoare, Îi Întinse o lipie caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
revărsă din aparatul de aer condiționat. Apoi Rolls-ul intră În trafic. — Ce s-a Întâmplat acolo? Aș vrea și eu să știu, spuse Sammler. — Cine era tipul ăla negru? — Săracul om, habar n-am cine e. — A Încasat două lovituri strașnice. — Eisen e brutal. — Ce avea În geantă? — Bucăți de metal. Mă simt vinovat, Emil, pentru că am cerut ajutorul lui Eisen, pentru că Îmi doream așa de tare să ajung la doctorul Gruner. — Ei, poate că tipul are o căpățână tare. Bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ștreanguri și trăgeau cu încordare, îndemnați din când în când de glasul stăpânului lor, un român nalt și uscat, negricios la obraz. Într-o vreme, pe când omul se lăsase mai în urma trăsurii, doctorul îl întrebă: Da’ știi că ai cai strașnici? Trag mai bine decât cei mari. —D-apoi ce crezi? zise românul, și deodată obrazul i se umplu de bucurie. Cu așa cai mă simt în putere să duc trăsura asta și fără cei mari... După un răstimp, doctorul întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urât nu ești, și ai trecere la femei, da’ păcat că bei... Apoi eu îs om fudul și puțin îmi pasă... De aceea chiar, beau eu vinul cu oala, ca să nu-mi pese... Da’ eu, moșule, am auzit că-i strașnică muiere Anița asta... Da’ de ungur de ce am eu a mă teme? Eu nu mă tem de nimeni... Nici de farmecele lui nu mă tem! Moșneagul își duse mâna pe lângă barbă și începu a da din deget: —Măi creștinule, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spre Cornul Caprei. Într-o vreme însă s-a răzgândit. Se poate să fie ș-un hangiu, ș-o hangiță, a zis el întru sine. Trebuie să văd pe hangiță și să-i spun ce vrea boierul... Zice că-i strașnică muiere! Să vedem... De ungur nu prea am eu de ce mă teme. Și-a întors calul - a simțit o undă de lumină de pe muncel, de departe - și a început a face lin drumul îndărăt, pe coama dealului. Apoi, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o frigare; un pui sta pe o măsuță în lumină; îl puse în țapă, se apropie liniștit de jar, rezemă țigla de o cărămidă și începu să învârtă. Bine, vorbi Petrișor, da’ aici nu este una Anița? Zice că-i strașnică muiere!... Hangiul nu răspunse... Dar flăcăul simți că fața bărboasă s-a întors. Ridică ochii și văzu pe ungur cum îl privește neclintit. Nu simți însă spaimă. Își plecă privirile și văzu o broască mare în țigla hangiului. Aha! vra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]