955 matches
-
găletușă, care se umplu, apoi porniră spre casă. Aici, în mare grabă, bunica hrăni toate animalele. Făcu repede mămăliguță, strânse în odaia cealaltă cu polonicul smântâna de pe laptele din lighean, pus azi dimineața. Turnă o parte din smântână într-o strachină adâncă, puse în ea o parte din fragii aduși, le bătu bine de tot cu o lingură mare de lemn, până ieși o bunătate de smântână cu fragi, care este o minunăție să mănânci cu mămăliguță caldă. Motocel, pisoiul, stătuse
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
în: Ediția nr. 1735 din 01 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În armura veșniciei Voievozii duc Lumina Au crezut în România, asta cred că le-a fost vina! Țarina era în rod și copii toți acasă, Sărbătoarea înflorea parcă-n strachină la masă! Cu opinca de tăran era mângâiat pământul, Altă greutate avea pentru Oameni Sfânt -Cuvântul! Mamele-și doreau copii și-i creșteau cum se cuvine, Într-o casă te credeai, parcă-n stupul de albine! Cățăratul prin copacii și
ÎN ARMURA VEȘNICIEI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381847_a_383176]
-
Olarul, măiestrit, mă rotește, mă frământă până când burtos cumplit mă trântește pe jos frântă și-apoi, gură după gură, vin flăcăi să bea o dușcă, însetați sau ponosiți, refuzați de-o muierușcă. Sau decad dintr-o ulcică și mă fac strachină goală să mă vândă toți olarii lângă-o pâine rotocoală, să mă umple gospodina cu sarmale lenevoase, ... Citește mai mult Laptele mi-l beau târziu doar în serile de varăcând ulcică-s plină ochi și târziul mă omoarăși spre ochiul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
iubit.Tot Olarul, măiestrit, mă rotește, mă frământăpână când burtos cumplit mă trântește pe jos frântăși-apoi, gură după gură, vin flăcăi să bea o dușcă,însetați sau ponosiți, refuzați de-o muierușcă.Sau decad dintr-o ulcică și mă fac strachină goalăsă mă vândă toți olarii lângă-o pâine rotocoală,să mă umple gospodina cu sarmale lenevoase,... XVII. MAI SCRIU POEZII, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2021 din 13 iulie 2016. Timpul meu, grăbit și el, cu nisipul presărând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
în grijă de tatăl lor. Nu trebui să zică de două ori, că năzdrăvanii, lihniți de foame, intrară în fugă și se înghesuiră în jurul mesei, înghiontindu-se, de când se apucară de mâncat, până la ultimele resturi de mămăligă cu fasole din strachină. Masa se termină, ca de obicei, în chiote și hârjoneli, dar nu înainte ca mama să-și toarne încă un pahar de pălincă (al câtelea o fi fost, al treilea?), nărav moștenit de la soacra ei, care o învățase că „pălinca
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
întâlnim. Haralamb, din contră, nu-i tace gura decât când doarme sau când e singur. E mereu pus pe șotii, provocator, însă cu ea se poartă frumos. Cu firea lui năbădăioasă și meru pusă pe farse, el deseori calcă-n străchini cum bine zice o vorbă veche de pe la noi și acasă Lia îl întâmpină măsurându-l lung din priviri, fără să zâmbească deloc și fără să-I răspundă o vorbă, oricât încearcă el să i-o scoată cu cleștele din gură
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
care îi separa, nici nu dorea să audă de vreo apropiere între ei. Ar fi însemnat ca Viorel să-i afle drama din familie. Patru fete una mai slobodă în comportament decât alta. Chiar și Maria începuse să calce în străchini, să nu cumva să strice "prestigiul"de familie al celorlalte două surori mai mari. Anei îi plăcea că a reușit să se rupă din acel mediu toxic al moralei în care trăiau surorile sale, odată cu dispariția tatălui de care se
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
turnă betoane și seara se vaită de mijloc.Și a doua zi ,o lua de la-nceput.Mama se ocupă de noi și mai făcea din când în când curat prin case.Am crescut toți în jurul tuciului de mămăligă și-a străchinii cu lapte. Mă uităm cu jind la copiii ferchezuiți și bine îmbrăcați și mă gândeam în sinea mea, de ce nu se nasc toți la fel,bogați.Dar nu găseam niciun răspuns.Lânga noi era un atelier auto.Mă uităm prin
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
țopăieli, țipete și râsete. Omul, nevoit de adunătura strânsă de zmei, scăpă târând cu greu piciorul beteag și lăsând o dâră șerpuită în urmă. Își află salvarea în Lina, care-l ogoi în ograda ei săracă, omenindu-l cu o strachină de lapte și-un colț de turtoi. Milogul sorbi cu plăcere printre plescăituri picul de lapte, pitind, însă, boțul uscat și galben în sânu-i trențăros. La căderea serii, Muica Lina îl îndeamnă la adăpost în grajdul dărăpănat unde-și găsea
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
griji. S-o fi dus pe linie să-și dezmorțească ăle picioare, gândi ea. Din pragul grajdului se ridică abia când se întunecase. Pesemne ațipise ostenită de munca spăimoasă a minții. Îl caută pe cerșetor, îl strigă să vină la strachina de lapte, dar... nu se arată. În acea noapte dormi fără vise, pesemne sătulă de cele trăite peste zi. Deși dăruită cu soare de Domnul, ziua următoare începu rău pentru Lina. Aciuitul de milog parcă intrase-n pământ. Nu știa
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
vin, cu floare de crin și veșmânt diamantin este abundentă, peste puterea noastră de a primi. Nu vedem argintăria dincolo de sclipirea ei. Și de câte ori trebuie să alegem între Baraba și Hristos ne poticnim mereu: Noi Te-am vândut pe-o strachină de zăr (Apa morților) și nu înțelegem de ce Tatăl plătește altfel, cu altă măsură: Uite ce! / Cum risipești paralele!? Nu crezi că-i o sfidare / să ne plătești / dintr-un chimir nedrept? (Psaltirea apocrifă a dreptului Iov) și așijderea nici
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
în focărie, așa zisa bucătărie de vară. Căldări, oale și cratițe, aruncate alandala, împreună cu alte ustensile de bucătărie, sticle și borcane. Printre toate astea, două coșuri în care, două cloști stăteau pe ouă, conștiincioase și înfoiate. Lângă coșurile cloștelor, o strachină spartă și răsturnată plângea după apa risipită, care băltea, dizolvând găinațul consistent din jur. După un dulap cu geamuri sparte și polițe căzute, observă o ușă scundă, încuiată cu lacăt. Nu știa de ușa asta. Probabil că taică-său și
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
care atraseră ca un magnet pe nepoți cu bunic cu tot. La aceeași masă joasă și rotundă, nelipsită din nici o gospodărie la vremea aceea, stăteau așezați răbdători și cuminți șase persoane ce se înfruptau din ciorba aburindă de fasole, în străchini mari de lut și din turtele calde ce alcătuiau un prânz dumnezeiesc! Câte un căpșor curios și îndrăzneț se ițea din când în când prin ferestruica strâmtă a ușii, zădărând entuziasmul și hazul copiilor, ce se străduiau să rămână cuminți
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
căpșor curios și îndrăzneț se ițea din când în când prin ferestruica strâmtă a ușii, zădărând entuziasmul și hazul copiilor, ce se străduiau să rămână cuminți pe scaunele lor, îndemnați sever de autoritarul lor bunic să-și vadă fiecare de strachina lui. Aparițiile drăgălașe ale iezilor, stârneau chicoteli înfundate și zâmbete duioase. Referință Bibliografică: În ograda bunicilor / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2181, Anul VI, 20 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
niciodată pe deplin. Numai că mai era cineva preocupat să-mi umple ghizdanul cu mici surprize, destul de frecvent: năstrușnicul meu frate, ceva mai mare ca mine, care avea cam multă imaginație, încă de pe vremea aceea. În dimineața cu pricina, sub strachina de lut folosită pe post de capcană pentru șoricei, confecționată de mama cu ajutorul unei nuci, pe care o înfigea la unul din capetele unui băț de chibrit iar la celălalt capăt, înfigea o bucățică de pâine uscată, menită să atragă
FARSĂ CU NĂBĂDĂI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375623_a_376952]
-
fiecare după posibilități, fiecăruia după necesități! Iar necesități erau, frate! Posibilitățile însă nu prea se înghesuiau dată fiind scârba de muncă specifică speciei. Însă acum, dacă, spre exemplu, îți era foame, apăsai pe taste și din imprimantă îți ieșea o strachină de fasole cu ciolan exact așa cum se vedea în imaginea de pe ecran. Aceea postată de maeștrii bucătari chinezi sau mexicani. Exclus, englezi! Voiai caviar? Îl puteai avea în câteva secunde, de mărimea oului de porumbel... Te ardea gâtlejul după o
ÎN SFÂRŞIT, COMUNISM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371982_a_373311]
-
spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din păi pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea nevoia să golească o strachină cu o zeamă caldă, apoi să se întindă un pic pe pat, poate adoarme știind că la ora patru dimineața trebuia să se întoarcă să lege în snopi grâul ce l-a secerat astăzi. - Ai terminat de legat și secerat
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
cu el la balul de sâmbătă seara dacă o iartă și nu-l cheamă pe bătrân la primărie. Așa a scăpat ne ciufulită de tatăl său, dar nu și de înjurăturile de bisaltir și de crucioi ale acestuia. Jeni aduse strachina cu ciorbă de pasăre și pâinea de casă și le așeză pe masa din polatră. Victor luă cuțitul și își tăie o felie zdravănă din pâinea cu coaja groasă și arsă de vatră, se închină și începu să înfulece grăbit
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
și le așeză pe masa din polatră. Victor luă cuțitul și își tăie o felie zdravănă din pâinea cu coaja groasă și arsă de vatră, se închină și începu să înfulece grăbit din zeama grasă și gustoasă ce aburea în strachina smălțuită din lut ars. - Ai tăiat cocoșul porumbac? o întrebă Victor pe soție. - Da, că se bătea tot timpul cu cel roșcat și nici nu lăsa găinile în pace. Mai mereu sărea gardul la țața Lisandrina, de mă supăram degeaba
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
Așa l-a prins somnul odihnitor, cu gândurile rămase în urmă cu vreo zece - cincisprezece ani, pe timpul copilăriei sale zbuciumate, ca a oricărui copil născut și crescut la țară în acele vremuri. După ce termină de strâns de pe masă și spălă strachina, Jeni a ieșit să dea animalelor de mâncare și să strângă ouăle din cuibare. Avea să-i fiarbă două-trei ouă lui Victor, să le ia cu el de dimineață la câmp. Având fântâna în curte, puteau să mai cultive câte ceva
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
făcuse întuneric, doar luna răsărise în calea Papelcuței, luminând poteca. Când aproape să fie prinsă, fata apucă să intre în casă. Mama, văzând-o atât de înfricoșată, își dădu seama ce se întâmplă și-i spuse: - Ia toate oalele, cratițele, străchinile, lingurile, unge-le cu usturoi și pune-le cu gura-n jos! Biata fată nu mai stătu pe gânduri, așa făcu. Afară, hărmălaia era în toi. Câinele lătra cu înverșunare, iar arătarea se învârtea prin jurul casei, încercând să intre. Văzând
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
a uns stăpâna mea cu usturoi și m-a pus cu gura-n jos! răspundea și lingura. Și tot așa, rând pe rând, a întrebat toate lucrurile, dar nimeni nu i-a deschis. Pe acoperiș, un ciob rămas de la o strachină spartă îi spuse: - Stai așa, mă dau eu jos și-ți deschid! Numai că, în cădere, micul ciob se sparse... - Tic-tic-tic, că mă păsăi, tic-tic-tic, că mă păsăi! Vâzând plasa că nu o poate ajuta nimeni, de ciudă, pocni și
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
se așeze timpul, spuse el, după care își ridică privirile către cer, zăbovi o clipă, apoi ne ceru să servim, îndemnându-ne ca peste bucata de mămăligă să turnăm deasupra și smântână: că așa mâncau bunii și străbunii noștri, din strachini mari, de pământ; obosiți de la grelele încercări ale vieții, iar apoi de la munca grea a pământului. Prinse în mâinile sale o ceapă zdravănă, o sparse cu măsură pe colțul mesei joase, prinse de trei ori câteva fire de sare și
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
feciorule să-mi spui dacă ai mai mâncat o astfel de bunătate, dar apoi te-oi asculta cu ce vrei tu să mă întrebi. În timpul mesei, nu a scos nimeni niciun cuvânt, se auzeau doar lingurile de lemn care loveau străchinile frumos ornamentate, din lut ars, desfacerea cepei de frunzele uscate care fâșâiau sub degetele noastre și plescăirea apăsată a unchiului Mărin. Baciul s-a ridicat și a coborât în pivnița pe care și-o săpase în dreapta ușii de la intrare, în interiorul
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
de la bucătărie. Chipuri supte, zdrențe omenești, își luau supa cu lăcomie. Unii dintre ei stăteau deoparte și-i urmăreau cu priviri pline de invidie pe cei care izbutiseră să-și capete fiertura și acuma o sorbeau. Trebuiau să aștepte eliberarea străchinilor de pământ. M-am uitat la Anișoara. Va fi și viața noastră la fel? M-am cutremurat... Se înnoptează. Nefiind loc și pentru noi în interiorul grajdului, am petrecut cu toții noaptea sub cerul liber. ...................................................................................................... 26 mai 1943 ... Pe când intram în lagăr
DE ZIUA HOLOCAUSTULUI, 9 OCTOMBRIE 2009 de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344942_a_346271]