881 matches
-
se așeza la locul ei unde rămânea Înțepenită până la sfârșit. Deci: biserica Adormirii Maicii Domnului În acea dimineață de iulie. Tămâia ridicându-se cu un miros sfâșietor, ca speranțele deșarte. Înăuntru (afară burnița) miros de lână udă. Umbrelele picurând pe sub strane. Râușoarele de la aceste umbrele scurgându-se pe podeaua neregulată a bisericii noastre prost construite și adunându-se În băltoace. Miros de fixativ, de parfum și de țigări ieftine și ticăit de ceasuri În surdină. Ghiorțăituri de mațe, din ce În ce mai multe. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
materiale proaste. Gus și Helen Panos s-au prezentat și ei și, pentru că era o Înmormântare, traheotomia lui Gus făcea ca vocea să-i sune mai tare ca vocea morții. Mătușa Zo și verii mei n-au stat În față. Strana aceea era rezervată pentru mama și fratele meu. Așa că eu am fost cel care, conform unui vechi obicei grecesc de care nu-și mai amintea nimeni, a rămas acasă pe Middlesex, blocând ușa, pentru ca spiritul lui Milton să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sfintei Golii, În cămeși cu mâneci lunge și pe capete scufie, Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte, Unde spumegă desfrâul în mișcări și în cuvinte, Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri Și aplaudă frenetic schime, cântece și jocuri... Și apoi în Sfatul țării se adun-să se admire Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire; Toate mutrele acestea sunt pretinse de Roman, Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Pillat Ți-aduci aminte seara de sub munte În țara ce privește către Jiu? Catapeteasma culmilor cărunte Purta chenar de aur stacojiu. Mestecenii cei albi veneau în pâlcuri De lumănări cu sfeșnice de-argint; Soborul stelelor citea cu tâlcuri Adânci, în stranele de mărgărint. Și cum treceam pribegi cu toamna-n țară, Ardeau mestecenii frunzișul rar Și-l dăruiau în lacrime de ceară Topite-n pacea mare de altar; Pleșuvii munți îngenuncheau în zare Trudiți de mers ca peregrini bătrâni. Mătăniile de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
2005 Nu-i o zi câte-are-un an Ca din duh curat și sfânt Să faci rugă-n blând elan, Fără griji de pe pământ. * Imităm fidel pe alții În ce-i bun și ce nu-i bun, De se miră-n strană psalții, Omul bun dintr-un cătun. * Valentin, Sfântul iubirii? Eul e în grea robire, Ce sărac e gândul firii, Simțul de creștin ’n-orbire! Dumnezeu e al iubirii. Asta știu și asta cred; Nu schimba legea zidirii, Imitând un patruped
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
care-l ascultau să i se alăture într-un imn scurt, Elspeth cântă atât de tare și de entuziast, încât cei din primul rând se întoarseră s-o privească. După aceea, Malcolm rămase stânjenit în spatele sălii, pe când ea, aflată lângă strană, mutându-se de pe un picior pe altul, îi adresa întrebare după întrebare vorbitorului, pentru ca în final să-l invite la ceai în casa tatălui ei. Când Petie și Susan se căsătoriră în primăvară, Andrew și Elspeth Macfarlane plecaseră deja cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca la Cetățuia să înceapă lucrări de restaurare, mai ales la biserică, al cărei acoperiș fusese distrus de incendiu, dar nu s-a putut face nimic din cauza atitudinii turcilor față de grecii participanți la Eterie. După restaurările făcute, în anul 1839 „stranele și catapeteasma au fost trimise la Hlincea”<footnote Virgil Drăghiceanu, Gh. Gh. Lupu, Mănăstirea Cetățuia din Iași. Studiu arheologic și arhitectonic, în: „Buletinul monumentelor istorice”, nr. VI, 1916, p. 160 footnote>. Reparații s-au făcut și în anul 1844, după ce
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
găseam în biserică în fiecare seară pe timp de vară, iar la toate slujbele când vremea nu era prielnică muncii în grădină, era Ioachim. Venea la slujbe aproape neobservat de nimeni, se închina la icoane și se așeza în ultima strană. Avea trupul aplecat de muncă și bătrânețe, dar în ciuda neputințelor trupești se dovedea sprinten la mers. Toți îi spuneau grădinarul. A fost călugăr în obștea de la Sihăstria Voronei până în ziua în care a fost nevoit să plece în lume din cauza
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
argint, un serafim de lemn, suflat, o cruce mare pe care stă Sfântul Trup al Mântuitorului, opt sfeșnice de alamă, mari și mici, o cutie de alamă pentru păstrarea sfintelor, cinci sfeșnice de lemn, două mari și trei mici, o strană în mijlocul bisericii, suflată, pentru Maica Domnului, două strane de lemn, una arhierească și una domnească, suflate, un analog, 35 strane de lemn vopsite, 14 feloane cu epitrahile, 10 stihare preoțești, trei stihare diaconești, două orare, unul de catifea, cu inscripție
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mare pe care stă Sfântul Trup al Mântuitorului, opt sfeșnice de alamă, mari și mici, o cutie de alamă pentru păstrarea sfintelor, cinci sfeșnice de lemn, două mari și trei mici, o strană în mijlocul bisericii, suflată, pentru Maica Domnului, două strane de lemn, una arhierească și una domnească, suflate, un analog, 35 strane de lemn vopsite, 14 feloane cu epitrahile, 10 stihare preoțești, trei stihare diaconești, două orare, unul de catifea, cu inscripție ctitoricească, care se păstrază, și unul de adamască
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mari și mici, o cutie de alamă pentru păstrarea sfintelor, cinci sfeșnice de lemn, două mari și trei mici, o strană în mijlocul bisericii, suflată, pentru Maica Domnului, două strane de lemn, una arhierească și una domnească, suflate, un analog, 35 strane de lemn vopsite, 14 feloane cu epitrahile, 10 stihare preoțești, trei stihare diaconești, două orare, unul de catifea, cu inscripție ctitoricească, care se păstrază, și unul de adamască, trei orare de stofă, 10 perechi mânecuțe, 4 de stofă nouă și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
-7 footnote>. Când s-au început lucrările de restaurare în anul 1830 cea mai mare parte din mobilierul bisericii, inclusiv catapeteasma, au fost trimise la Mănăstirea Hlincea unde nu s-a păstrat aproape nimic. Aceste obiecte de mobilier erau: „o strană în mijlocul bisericii, suflată, pentru Maica Domnului; două strane de lemn: una arhierească mai simplă, lucrată cu decor din flori de trandafir susținute de un înger cu mâinile întinse, însemnele arhierești; și una domnească bogat ornamentată, cu o decorație aurită cu
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
restaurare în anul 1830 cea mai mare parte din mobilierul bisericii, inclusiv catapeteasma, au fost trimise la Mănăstirea Hlincea unde nu s-a păstrat aproape nimic. Aceste obiecte de mobilier erau: „o strană în mijlocul bisericii, suflată, pentru Maica Domnului; două strane de lemn: una arhierească mai simplă, lucrată cu decor din flori de trandafir susținute de un înger cu mâinile întinse, însemnele arhierești; și una domnească bogat ornamentată, cu o decorație aurită cu frunze și flori pe un albastru strălucitor. Pe
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
flori de trandafir susținute de un înger cu mâinile întinse, însemnele arhierești; și una domnească bogat ornamentată, cu o decorație aurită cu frunze și flori pe un albastru strălucitor. Pe tăblița din spate era aplicată stema Moldovei; precum și 35 de strane de lemn vopsite. Inițial strănile aveau la baza lor lei alungiți, după care s-a pus un suport din lemn simplu”<footnote Nicolae Grigoraș, op. cit., p. 66 footnote>. Astăzi avem în biserică următoarele odoare: Icoana Maicii Domnului cu pruncul, care
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pe ușa minunii între minuni, biserica Trei Ierarhi...Ne închinăm cu evlavie la icoane. Îl urmăresc pe bătrân. El își îndreaptă des privirea către altar... „Se vede slujind acolo” - gândesc eu. Rămânem o vreme tăcuți, ascultând cântările călugărilor adunați în jurul stranei. Bătrânul îi îngână în surdină...În cele din urmă ieșim, trecând din nou pe sub bolta mare a turnului clopotniță. O luăm domol pe lângă zidul înconjurător și îndată suntem pe o hudicioară unde din dreapta ne privește „biserica papistășească”. O lăsăm în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
am adus și oala cu apă. Eu merg la sfânta vecernie. Să nu mă aștepți. După plecarea călugărului, am ieșit în grădiniță și m-am așezat pe bancă. Când luna își rotunjea chipul pe boltă, dinspre mănăstire unduia cântec de strană... Am rămas acolo multă vreme, ascultând vrăjit armonia cântărilor sfinte. Târziu am intrat în chilie, m-am cuibărit în crivat și am început să citesc într-o carte în care se vorbea despre sfârșitul lui Miron Barnovschi vodă care, în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cred că l-am mai apucat, la costum mov lucios, cămașă de mătase roz-pal, cravată gri, tuns proaspăt ca un ginerică, s-a lipit de bar, cu un zâmbet care-i strâmbă fața. Într-un scaun stil sever, ca de strană, în colțul ocolit de luminație, Portia aproape a adormit, cu sânii și globii ochilor în bolurile de salată de fructe. N-o mai invită nimeni la dans, dar nici n-o să plece prin urgia de afară. Basarab a apărut după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
albastră, iar eu înghit în sec. — Știu, zic. E șocant, nu? E de‑a dreptul... Știți ceva, cred că o să ies puțin la aer să mă plimb... Mă retrag repede, înainte să mai apuce să zică ceva. Mă strecor pe lângă strane, întrebându‑mă ce să fac acum, când observ o capelă micuță, într‑un colț. Reculegere spirituală, citesc pe un mic afiș din apropiere. Un loc în care să stai liniștit, să te rog și să afli mai multe despre credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
afli mai multe despre credința catolică. Îmi bag capul, prudentă, în capelă și văd o călugăriță bătrână stând pe scaun și brodând. Îmi zâmbește și îi răspund și eu, cu un surâs nervos, după care intru. Mă așez într‑o strană de lemn închis la culoare, încercând să nu scot nici un scârțâit și, o vreme, sunt prea siderată ca să mai pot zice ceva. E pur și simplu uluitor. Atmosfera e fantastică, atâta liniște și pace, și mă simt incredibil de curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
acest timp, călugărița m‑a privit cu o expresie perplexă, iar, în clipa în care termin, zice: — Draga mea, ești catolică? — Nu, adevărul e că nu sunt, spun. Voiai să vorbim despre ceva anume? — Îhm... nu neapărat. Mângâi cu duioșie strana pe care stau și îi zâmbesc prietenos. E foarte frumos sculptat, nu? Toată mobila pe care o aveți e așa frumoasă ca asta? — Suntem în capelă, zice călugărița, aruncându‑mi o privire ciudată. — Știu! Dar știți, o gramadă de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
care stau și îi zâmbesc prietenos. E foarte frumos sculptat, nu? Toată mobila pe care o aveți e așa frumoasă ca asta? — Suntem în capelă, zice călugărița, aruncându‑mi o privire ciudată. — Știu! Dar știți, o gramadă de oameni au strane acasă, în zilele noastre. Sunt foarte la modă, am văzut chiar și un articol în Harpers... — Copila mea... Călugărița ridică o mână pentru a mă întrerupe. Copila mea, ăsta e un loc pentru reculegere spirituală. Pentru liniște. — Știu! zic uimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de parcă s‑ar teme să nu cumva să liciteze din greșeală pentru un tablou de Van Gogh. Ridic privirea să văd dacă există vreo persoană care vrea să zică ceva și, spre groaza mea, Angela Harrison s‑a întors în strana ei și se uită la mine cu ochii ca niște sulițe. Ce‑o fi având? Acum o groază de oameni de pe partea ei se uită la mine, și chiar și o femeie din față, cu o pălărie mare albastră, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Mucenicii isihaști, din Vechiul și din Noul Testament, sub ramuri de măslin și de finic, păstrau o tăcere mormântală, încordată, ca și când s-ar fi pregătit să se pogoare, dintr-un moment în altul, din lăcașurile lor poleite, din fresce, de deasupra stranelor și să-i ia la rost, cu temei, pe neobrăzații musafiri. Sus, la baza cupolei mediene, în medalionul Liturghiei Îngerești, porumbelul Sfântului Duh pornea cu ciocul în picaj, asemeni șoimului, într-o neobișnuită postură beligerantă, de atac! Care avu darul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
s-ar fi despărțit de ea nici o clipă. Îi fu frică să ridice colțul cearșafului și să-și distrugă pe vecie chipul pe care l-a iubit și care i-a dăruit toate suferințele și bucuriile iubirii. Se așeză în strana de la căpătâiul catafalcului, cu fruntea în mâini, și rămase acolo, singur, îndelung. Pe tăblia stranei erau câteva cărți liturgice, vechi, cu scoarțe de lemn și filele murdare. Mirosul greu de mort îl îneca și totuși nu-l supăra. Gândurile îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și să-și distrugă pe vecie chipul pe care l-a iubit și care i-a dăruit toate suferințele și bucuriile iubirii. Se așeză în strana de la căpătâiul catafalcului, cu fruntea în mâini, și rămase acolo, singur, îndelung. Pe tăblia stranei erau câteva cărți liturgice, vechi, cu scoarțe de lemn și filele murdare. Mirosul greu de mort îl îneca și totuși nu-l supăra. Gândurile îi rătăceau leneșe. Aci își zicea că singur el are dreptul și obligația să se ocupe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]