365 matches
-
altor oameni, ezită să-și abandoneze modul obișnuit, boolean de a gîndi... care este copiat după modul în care limbajul obișnuit corespunde lumii experienței. Ei suspectează că adoptarea unei logici cuantice, non-boolene, este un fel de artificiu ce atribuie neliniștitoarea stranietate cuantică mai degrabă minții lor decît lumii fizice, căreia, după ei, această stranietate îi aparține... "18. Majoritatea logicilor cuantice au modificat a doua axiomă a logicii clasice axioma non-contradicției introducînd noncontradicția cu mai multe valori de adevăr în locul celei a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este copiat după modul în care limbajul obișnuit corespunde lumii experienței. Ei suspectează că adoptarea unei logici cuantice, non-boolene, este un fel de artificiu ce atribuie neliniștitoarea stranietate cuantică mai degrabă minții lor decît lumii fizice, căreia, după ei, această stranietate îi aparține... "18. Majoritatea logicilor cuantice au modificat a doua axiomă a logicii clasice axioma non-contradicției introducînd noncontradicția cu mai multe valori de adevăr în locul celei a cuplului binar (A, non-A). Aceste logici multiva-lente, al căror statut e încă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
surprinzător. 8. Genul epic apelează la narațiune ca mod principal de expunere. Această caracteristică se concretizează în textul citat prin crearea unui univers epic ficțional, prin relatarea unor fapte și situații aparent banale, care intră însă, pe nesimțite, sub semnul stranietății: „ritualul“ evadării din oraș, în refugiul tainic străjuit de zidul vechi și de salcâmul cu umbră binefăcătoare, întâlnirea personajului narator cu vânzătorul de înghețată, rememorarea unor întâlniri asemănătoare în anii de liceu. O altă caracteristică a genului epic este prezența
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
virtuală în conformitate cu legile programării care stabilesc condițiile inițiale ale acestei lumi și conform legilor care le guvernează evoluția, deși se deschid în mod permanent spre mutații. Se remarcă faptul că aceste legi nu urmează tiparul unui determinism fad, ci relevă stranietatea imprevizibilului sau mai degrabă a unui amestec nefamiliar de previzibil și imprevizibil. Artiști ai domeniului, de la Tom Ray sau Christa Sommerer și Laurent Mignonneau la Karl Sims dovedesc acest lucru cu prisosință. Spre exemplu, simulatorul de viață artificială pe Internet
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
inițiativelor de acest tip, utilizatorii online intră în interacțiune cu aceste ființe numerice care coabitează în spațiul virtual în ritmuri diferite de evoluție. Convergența dintre principiile informaticii și cele ale biologiei produce un sentiment de alteritate, de diferență și de stranietate în ceea ce privește posibilitatea accesului la codul însuși al vieții. Plecând de la ideea că viața este controlabilă și programabilă ca un cod digital (viața in silico - vezi Casti, 1993Ă, demersurile ciberneticienilor, ale tehno-biologilor și ale artiștilor vieții artificiale doresc să rescrie alfabetul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tehnologiilor computaționale. Deși sunt, în principiu, universale, alcătuite din același tip de „materie” (sau globale, în perspectiva principiilor rețeleiă, se singularizează prin modalitatea diferențială prin care se asamblează și intră în fluxuri existențiale, adesea în mod imprevizibil și la limita stranietății. Cyborgi, avatari cibernetici, indivizi transgenici, agenți cognitivi și vietăți artificiale, toate acestea sunt ipostazieri ale unei ontologii virtuale într-un univers, discursiv și practic, postuman. Forme ideale și simultan apariții concrete, metafore, imagini sau limbaje logico-matematice și concomitent întruchipări materiale
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
narem [narreme]. În terminologia lui Dorfman, o FUNCȚIE CARDINALĂ, un MIEZ, un NUCLEU. ¶Dorfman 1969; Wittmann 1975. naturalizare [naturalization]. Rețeaua de procedee pe care destinatarul unei narațiuni o leagă de un model deja cunoscut al realității și, astfel, îi diminuează stranietatea. Dacă MOTIVAȚIA e centrată pe autor, naturalizarea e centrată pe cititor sau destinatar. ¶Chatman 1978; Culler 1975; Rimmon-Kenan 1983. Vezi și VERIDICITATE. nivel diegetic [diegetic level]. Nivelul la care se situează un existent, eveniment sau act de povestire în raport cu o
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de la liberté" [Girardin, 1843, p.134]. Grația, spiritul, bunul gust și bunele maniere sunt însușiri proprii Parizienelor. În virtutea personalității sale puternice și originale, Pariziana este, în mai multe privințe, o femeie unică, de aici singularitatea să, bazată pe extravaganța, excentricitate, stranietate: "d'êtres d'exception, sublimes souvent" [Uzanne 1910, p.464]. Baronesa de Frémines "était connue de tout Paris comme la plus extravaganțe des mondaines du vrai monde, la plus spirituelle aussi" [Maupassant, Notre cœur, p.152], excentricitatea lui Clorinde este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în sinele-fântână. Arlechinii sunt umbre, spectacolul trecerii lor e de un tragism și grotesc reținut. În Poemul lunii, onirismul, una din constantele acestei poezii, are specificul unui tablou al lui De Chirico: spațiul geometric, simetric, nemișcarea, de unde și senzația că stranietatea, absurdul nu intervin în realitate, ci se instalează ca unică realitate. Alte poeme cu puternice latențe tragice, Portretul fratelui meu venind de pe front sau Ora funestă, își armonizează tensiunile, expresioniste, în ritmuri și sonorități de veritabile „balade somnambule”. Poezii (1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
Usher" are, se pare, ceva din misterul spectral al luminii. Uneori, suprapunerea unor anumite lungimi de unda luminoasă generează, mai curând, umbră și întuneric 11. Ori, aceste "ocoliri tremurătoare" nu au menirea decât de a recupera, cât mai mult, din stranietatea ascunsă a viziunii sale asupra creației. Universul că un poem "Visăm să călătorim prin univers. Dar, oare universul nu se află în noi înșine?" Novalis Ca si precursorul său american, Ion Barbu concepe poiesis-ul că un aspect particular al unei
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și straniu totodată, atât ca formă, cât și în ceea ce privește conținutul său. El are un mare polimorfism, în raport cu tipul de tulburare psihică a bolnavilor. În egală măsură, mai ales în cazul delirului halucinator, limbajul are caracterul unei relatări care amintește de stranietatea situațiilor sau a scenelor onirice, încărcate de un simbolism fantastic, adesea incomprehensibil și bizar. Cele mai importante forme de limbaj delirant le întâlnim în cazul paranoicilor, la schizofrenici și parafrenici. Limbajul paranoicilor este un limbaj extrem de elaborat și el exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de tipul halucinațiilor. d) Aprecierea unor tulburări în sfera gândirii bolnavilor se va referi la următoarele aspecte: - asociații ideative: lente, incoerente, fugă de idei, asociații prin asonanță, monoideism etc.; - imaginile mintale: șterse, confuze, imprecise sau bogate, derulare panoramică, impresii de stranietate etc.; - idei delirante: sistematizate tematic (de grandoare, de persecuție, ipohondriace, mistice, erotice, de transformare corporală etc.) sau nesistematizate tematic, difuze, incoerente, cu tonalitate tristă (delir melancolic) sau cu tonalitate exaltat-pasională, euforică (delir de expansiune), idei delirante, simple sau unice, asociate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
halucinațiile și ele pot lua aspecte psihopatologice variate, descrise de G. de Clérambault după cum se poate vedea în continuare: a) automatism senzitiv: algii, dureri cenestezice etc.; b) automatism emoțional și afectiv: teamă, tristețe, mânie, antipatie, perplexitate fără obiect, impresia de stranietate; c) automatism perceptiv: zgomote, cuvinte fără semnificație, cifre, aluzii și insulte la adresa bolnavului etc.; d) automatismul de activitate: constă în formularea unor ordine sau decizii impuse, gesturi forțate, gesturi inhibate, automatism verbo-motor sau grafic. Delirul Falsele interpretări patologice sunt cuprinse
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a) Automatismul ideo-verbal sau asociativ caracterizat prin următoarele aspecte: - enunțarea, comentarea actelor sau a gesturilor însoțind pseudohalucinator toate gesturile și actele bolnavului, - ecoul gândirii și al lecturii, - furtul și ghicirea gândirii, - uitări provocate sau depanarea de amintiri neplăcute, - senzația de stranietate a gândirii, de ideație impusă sau provocată, mentismul xenopatic. b) Automatismul senzorial si senzitiv se caracterizează prin următoarele manifestări psihopatologice: - false percepții, extero și interoceptive care parazitează percepțiile normale ale individului. c) Automatismul psihomotor sau kinetic se caracterizează prin senzația
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constând în convingerea că în interiorul bolnavului își află sediul un demon căruia el îi este subordonat. Dependență: stare patologică a toxicomanilor caracterizată prin nevoia imperioasă de aport permanent de droguri. Depersonalizare: tulburare patologică a conștiinței de sine cu caracter de stranietate, în cursul căreia bolnavul are impresia înstrăinării sau a schimbării sale corporale sau ca persoană. Depresie: dispoziție tristă, scăderea progresivă de diferite intensități, pasageră sau durabilă, a tonusului vieții afective. Derealizare: sentiment de stranietate, de nerecunoaștere de către bolnav a mediului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conștiinței de sine cu caracter de stranietate, în cursul căreia bolnavul are impresia înstrăinării sau a schimbării sale corporale sau ca persoană. Depresie: dispoziție tristă, scăderea progresivă de diferite intensități, pasageră sau durabilă, a tonusului vieții afective. Derealizare: sentiment de stranietate, de nerecunoaștere de către bolnav a mediului ambiant cu care este obișnuit. Fenomen psihopatologic înrudit cu derealizarea. Deteriorare psihică: deficit mintal global, tranzitoriu sau definitiv, datorat unor leziuni grave și extinse ale creierului, cu caracter ireversibil. Dezechilibrul psihic: tulburare psihică de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
proprie cercetătorului, care utilizează mirarea sistematică pentru a ancheta faptele sociale. Acest exercițiu este probabil mai ușor de practicat în străinătate, dar această mirare sistematică se referă mai mult la propriile sale impresii și tentații interpretative decât la efectul de stranietate produs de comportamentul celorlalți. Cercetătorul trebuie să-și chestioneze fără încetare propriile sale propoziții a priori și să se pună în situația de învățare. În orice caz, el este obligat să facă acest lucru chiar la doi pași de casă
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
indiciilor picante, dar, și invers, ar fi absurd să predice confuzia dintre analist și obiectul său. Actualmente, nu mai este suficient nici ca el să se familiarizeze cu ceea ce nouă ni se pare curios la prima vedere, nici să descopere stranietatea ascunsă în obiceiurile noastre cele mai bine ancorate, deoarece o criză a sensului lovește întreaga planetă și această criză se traduce printr-un entuziasm al căutărilor identitare. La ora la care informațiile circulă cu viteză electronică de la un capăt la
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
impresiile venite din exterior, modelându-le după categorii gata făcute prin propria sa moștenire culturală. A doua, să-și definească misiunea ca pe o colectare a diferențelor, care ar transforma orice informație exterioară grupului său de origine în semnul unei stranietăți intrinseci. Atunci ar risca o suprainterpretare constantă. În toate cazurile, el trebuie să fie conștient de faptul că a culege o informație nu înseamnă numai să sintetizezi date sensibile, ci înseamnă, de asemenea, să le modifici. Să inciți un "informator
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
revărsându-se în el. Plecând de la o superstiție populară, La hanul lui Mânjoală se construiește pe un balans între fantasmagoric și aievea, din care se iscă o nălucire de supranatural. Dar se poate și ca întâmplarea, cu aburul ei de stranietate, să nu aibă nimic nefiresc, eroul fiind tulburat, într-o noapte întunecoasă, de farmecele unei hangițe drăcoase și pline de nuri. La conac e o poveste cu un subiect înrudit, dar mult mai palidă. Kir Ianulea, adaptare după nuvela Belfagor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
o nevoie de epurare, de un cult al Legii enunțate de Derrida, de "un gust hiperbolic pentru puritatea limbii". Ceea ce apare la capătul celălalt reprezintă o chintesență de limbă aproape ideală, în care nativii se recunosc cu un sentiment de stranietate. 2.2. Limba "evazată" Unul din elementele identitare constitutive cele mai puter nice ale unei ființe umane este, fără îndoială, limba sa de expresie, dar aceasta nu se mai trăiește astăzi exclusiv la nivelul cuvîntului ; în dimensiunile sale plurale, atît
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
limbaj și unui stil de autor. Existența, la scriitorul francofon, al acestei zone interme diare cu trăsături nedefinite pune, în mod evident, problema "decala jului" în producția romanescă. Ce este această scriitură de frontieră, planînd între fragmente ce amintesc de stranietatea ei, fie prin povara ontologică a unei viziuni hrănite dintr-o experienă pe care limba gazdă o ignoră, fie printr-o scufundare metalingvistică spre rădăcinile prime ale cuvîntului? Lise Gauvin (L'Ecrivain francophone, 1997) a expus deja pe larg chestiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
povestiri, pe care memoria o prelungește la infinit. Am putea spune că spațiul francofon este o "zonă liberă", dincolo de o spațialitate și de o temporalite geo-istorică concretă, o arie complexă în care scriitorul explorator trăiește o experiență majoră: descumpănirea în fața stranietății limbii și negrăita plăcere de a crea una nouă. (Articol apărut în RCIS vol.44, martie 2014) Spațiul sinelui "gemelofagia" Spațiul și identitatea nu sunt, a priori, doi termeni a căror articulare să țină de evidență. Ar fi prea ușor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fantomele trecutului, cronicile sale de lizieră nu mai vizau fondarea unui teritoriu al Eului, ci l-au determinat să creeze identități diasporice, compuse dintr-o multitudine de apartenențe. Și mai presus de toate, l-au confruntat cu caracterul proteiform al stranietății sale. Întreaga sa existență, gîndire și scriitură au fost traversate de aceeși evidență, anume că paradisul metafizic este acela în care contradicțiile se anulează și necesitatea nu există. Nu e greu de imaginat ce l-a apropiat de Stéphane Lupasco
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Pipersberg au un nucleu autobiografic (liric, totodată), fiind părți ale aceluiași tot: jurnalul intim, un „memorial psihologic”. În stil, opțiunea e de partea violenței expresive, deformatoare: grotescul, atât de cultivat de expresioniști, dă formei o semnificație interioară; înseamnă dedublare și stranietate, o invazie de fantoșe în pustiul interior, când puteri malefice, inumane, au nimicit sufletul - e o icoană a alienării. Furia sexului este dominanta prin care scriitorul dă grele tablouri ale instinctualității. Ca autor, el vizează „o aproape imposibilă realizare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]