8,805 matches
-
însă, iremediabil. În locul meu s-a mutat unul dintre prietenii mei cei mai buni și, desi mi-ar fi părut mai rău dacă ar fi ajuns să locuiască acolo un străin, când l-am vizitat astă-toamnă, am avut o senzație stranie, ca și cum l-aș fi văzut pe strada la braț cu o fosta iubită. Când călătorești, înainte să o iei la drum spre casă, între lucrurile pe care verifici dacă le ai cu tine se numără și cheia. Așa se face
Melancolie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82421_a_83746]
-
nici măcar de la bicicletă. Le povesteam prietenilor această constatare melancolica și Ioana i-a găsit iute remediul. “Știți ce să-i faceți cadou la plecare?”, le-a spus ălor mei. “O cheie!” e mai mult decat cheia :). E așa un sentiment straniu când ești plecat mai mult timp de acasă sau departe de cei cu care te ai obișnuit să te vezi cu o oarecare frecvență. Te cuprinde o incredibilă bucurie când te întorci și totodată teamă că nu mai aparții, pentru
Melancolie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82421_a_83746]
-
scrise și mizerii scrise mizerabil. Textul lui Radu despre Oana Pellea e, cu siguranta, dintre cele din urmă. S-ar fi potrivit de minune la el pe blog, alături de alte pamflete ratate, dar și mie mi s-a părut puțin straniu să-l văd publicat în Cațavencii. Zic “puțin” pentru că nu e prima dată când unul dintre editorialele Cațavencilor mustește de ură, de prostie, de incultura sau de lipsă de umor. Nimic altceva decât o bună dovadă că inteligență nu e
Suflet de troll by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82381_a_83706]
-
sacra, au căzut pradă cântecului sirenelor feminist-mistificatoare, nici nu se poate imagina ceva mai teribil de-atât). Bărbatul feminist (sau pro-fem, ca să folosim jargonul împământenit în anumite cercuri), iată un mutant pentru care societatea românească nu e pregătită, o specie stranie, un alien care provoacă aversiuni profunde și vituperații intense, tragi-comice, de tip conu’ Leonida față cu reacțiunea. Oricum, frază asta trebuie să fie una dintre cele mai pline de umor involuntar pe care le-am citit în ultima vreme: “Pe
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
firesc leadership-ul, ori să-l împart cu alte două sau trei persoane. Mi-a placut întotdeauna să formez echipe și să lucrez cu ele, dar n-am fost obișnuit cu rolul de simplu jucător de echipă. Așa că a fost foarte straniu că, timp de doi ani, să mă aflu mereu în grupuri pline de oameni cu personalități de tip A, multi dintre ei lideri înnăscuți, pe care-i recunoșteam, nu de puține ori, ca fiind mult mai bine pregătiți decât mine
Sindromul impostorului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82394_a_83719]
-
picurânde și la ochiul fix și sticlos care-și va privi din galantar potențialul consumator. Creștinismul nu e singura religie care-și asezonează marile sărbători cu masacre în rândul necuvântătoarelor, dar e cea în cazul căreia alăturarea pare cu totul stranie. Următorul dialog nu mi s-ar părea deloc improbabil în această perioadă: “Cum v-ați pregătit anul acesta pentru sărbătoarea Învierii?” “Am hăcuit fiecare după puterile noastre, femeile au tranșat și ele până în zori, au mai ciopârtit și copiii cât
Tăierea mieilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82632_a_83957]
-
era foarte scurt. Vorbeam bine de la 2 ani jumate, iar cînd intrasem în clasa I știam deja să citesc și să socotesc. E bine să citești și altfel de opinii despre decembrie ’89, opinii că a ta. Îmi dau o stranie senzație de normalitate în gîndire și lipsa de ipocrizie fățarnica, atît de prezență în preajma acestor zile. Sărbători fericite! Fiecare înțelege în felul lui așa zisă revoluție. Un lucru e cel ,mai important și anume libertatea. Mare om mare caracter, mie
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82664_a_83989]
-
aparte), până la ceea ce Ion Barbu numea exhauțiunea 1, i. e. "sleirea" celor două, ample, paradigme. Astfel (și faptul n-a trecut neluat în seamă), craii aceștia sunt/pot fi, deopotrivă, regi(-magi), "Crai de la Răsărit", urmând, și ei, la '910, o stranie stea cu coadă (alias cometa Halley ivită-n "acea vară"), sau închinându-se, întorși în vreme, "copilului care avea să fie Mozart", - ba chiar lăsându-se, pe degete, jucați în "Vicleimul" mânuit de Gore Pirgu; brelan de rigi (și, cu
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
compatibile cu "ștaiful" și stoicul statut al unui dandy (garoafa căruia, când se numește Wilde, e verde!). Adevărat, însă, că suavul Aubrey pare un dandy, mai curând, de carnaval (el travestindu-se când într-o antică almee, când într-o stranie iasmă "cu un bogat păr roșu", - ca și peruca, pe cât cred, a "arnoteanului" Claymoor!7). Drept pentru care și Mateiu, compensatoriu, îl proiectează într-un cadru mai "semeț", printre "frumoșii lorzi" ai altei sute și-ai unei Anglii vesele, aceștia
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
pădure, și-a sumes mânecile cămășii roșii cadrilate și a purces la treabă. În ținutul lăsat, cu încăpățânare, de localnici în sălbăticia dintâi, jeep-urile, carele de televiziune, armatele de oameni preocupați să facă bani din orice au creat o stranie forfotă distrugătoare. După o vreme, cuceritorii ultimelor cotloane tainice ale planetei și-au strâns dezamăgiți catrafusele, îndreptându-se spre Poli sau spre cine știe ce sălaș exotic în care fecioarele sunt dezvirginate de idoli de piatră, sub privirea sticloasă a vraciului în
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
cântări și lumânări aprinse. Compania cea mai plăcută e a fetelor sale cele mai mici, Mignon și Ileana. Firește, n-o uită pe Elisabeta (Lisabeta), care-și vopsea părul în roșu aprins, ceea ce contrariază spiritul totuși conservator al Reginei. Ființă stranie, de o frumusețe fascinantă, nu voia să-i dea soțului ei, regele George, un moștenitor. Cade grav bolnavă, spre disperarea familiei, a Reginei, care face o vreme naveta între București și Atena. în această perioadă, însemnările zilnice devin, pe destule
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
doi este nu numai imposibilă, ci și greu inteligibilă de cei din jur, pentru că are un romantism și un fior metafizic străine de sensibilitatea lumii de azi. Matei Visarion și Roxana Calinderu vorbesc, parcă, într-o limbă moartă, care sună straniu pentru contemporanii lor și, cel mult, le trezește o vagă nostalgie. Această dramă a necomunicării (între îndrăgostiți și mediul în care ei trăiesc) este evidențiată cu gravitate și, în același timp, cu un fin umor printr-un procedeu epic ingenios
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
se referă din nou la Belém, singurul toponim pe care pare a-l cunoaște legat de Lisabona. întorcîndu-se, după douăzeci de ani, din Orient și venind pe uscat, dinspre Algarve, protagonistul "intră" în oraș tot prin Belém, ceea ce presupune un straniu itinerar.: în loc să traverseze Tejul prin zona cea mai îngustă a estuarului, aflată chiar în fața orașului, așa cum face toată lumea, ar fi trebuit să meargă o sută de kilometri în plus. Ca orice roman postmodern care se respectă, și Evanghelia după Arańa
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
stăruit asupra înclinației lui Mircea Ivănescu spre (auto)ironie și narativitate, revendicându-și-l drept precursor și neglijând în mod deliberat împrejurarea că, la autorul nostru, tocmai ironia este cea care conduce adeseori, și în mod paradoxal, la intuirea unui straniu sens al fragilității. Aproape toți comentatorii au recunoscut însă - pe bună dreptate ? natura livrescă a inspirației m.ivănesciene, aportul covârșitor al memoriei culturale și rolul crucial al intertextualității. Ne aflăm, după câte ne dăm seama, în fața unui scriitor care nu
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
realului prezent și aceea a resuscitării realului trecut, această confesiune de o sinceritate absolută (și de aceea, poate, greu sesizabilă), reușește în cele din urmă să dea o nouă viață - fie ea și una fantomatică - inflexiunilor unor voci pierdute. Emanație stranie a realului trecut, mărturisirea poetului provoacă vibrații ascunse care țin nu atât de formă, cât de intensitate, de Timp (acest-lucru-a-existat-cândva) și de pura sa reprezentare. Nota definitorie a poeziei lui Mircea Ivănescu trebuie căutată însă mai cu seamă în acele
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
De multe ori vom constata cu surprindere că, dincolo de desfășurările ironice de procedee în procedee, dincolo de măștile extravagante și de tonul zeflemitor al multor poeme se desfășoară spațiile ample ale solitudinii, ca preludiu melancolic al morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență "textului lumii", adeseori sufocat de poncife livrești. Multe poeme au - după cum am
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
în lagărul Ciuc m-am îmbolnăvit de tuberculoză și am fost trimis aici prin decizia Comisiei Medicale a Ministerului de Interne. De asemenea, am fost eliberat acum douăsprezece zile, semnând o hârtie prin care mă angajasem să nu fac politică. (Straniu! Mă întreb când am făcut vreodată politică - și-mi amintesc că semnasem acum vreo șase luni o hârtie asemănătoare. Cu toate acestea, am fost ținut șaisprezece zile șîn realitate 14 - M.H.ț la Prefectură și trei luni la Ciuc!) Ce
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
cea mai grea din raft. Dar n-o pun pe dânsa s-o ridice - Ea nu știe să citească pe această carte niciodată nu a învățat. Vine vestea amânării la lumina lumânării întunericul ca un călugăr întristat se roagă câtă stranie lumină a lăsat în mine moartea și ce dor de viitorul ei nemângâiat. Extazul Extazul fierbinte-al iubirii vestea rănirii în fire Iluminarea împărtășirii luminii și sângele adăugat din potire... Pâinea și Vinul mirezmele Crinului! afirmarea Destinului Faptul în Sine
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
se înscrie un hedonist. De fapt, tocmai fragilitatea dă forță, aici, echilibrului. La drept vorbind, dincolo de prologul acesta cumva didactic, Între două povețe? chiar este o schiță despre fragilitate: Nina, poate întruchiparea unui Mefisto cu aer de nimfetă, delicată și stranie, provocatoare și grațioasă, cochetă și dominatoare prin ezitare, azi doar un abur de tristețe coborît prin paginile de început și de sfîrșit în ușoară ironie. Să mai spună cineva că I.L. Caragiale nu va fi știut să prindă în expresie
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
de noapte (1954), din care răzbat uneori prospețimi melodioase de tip Esenin: ,Ai! Cum trece vremea prin pădure,/ În poiana naltă ce tăceri! Dorm pîraie. Cine să murmure / Cîntecele unei primăveri?" pentru ca, în Fiul risipitor (1964) să apară primele elegii, strania colografie nocturnă din Vis de zugrav: ,încerc pe sticla umilă, noaptea, să prind/ infinitele forme și linii", neliniști izvorîte din motivul lui ,Ubi sunt". Cuvintele pierite ,sus în azur, în tăcutul azur", iau cu ele o vîrstă biologică, dar și
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
ușoară oroare față cu obligația de a da autografe viitorilor cititori - începând cu prietenii și criticii de seamă etc. La fel se întâmplă și cu interviurile; m-am pomenit, într-o zi, spunându-i unui trimis al televiziunii, cu o stranie îndârjire: "Nu-ți dau eu interviul meu, domnule!", de parcă mă agățam de ultimul exponat de acest gen din cariera mea - bogată, totuși, în asemenea dialoguri. Revin la arta dedicației - ars dedicatoria, îi spune Șerban Foarță - ce-mi era atât de
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
punct, poezia cu filosofia: a spune lucruri, mereu prin intermediul simțirii, care depășesc orice traducere explicativă... Se cuvine să citez și restul poemului - alte patru versuri, care nefiind în nici un caz jocuri obscure, par a-l lua ostatec pe cititor cu strania lor bogăție de sensuri. eu cu propozițiile altor popoare aici pe masă tu cu mâini mai bătrâne într-un sac din piele de animal dar printre marile roți ale timpului și printre marile roți ale timpului Cât de anevoios (de
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
cu unele fibre în ereditatea ebraică, cu altele în peisajul și ambianța morală munteană, iar cu altele în cultura franceză, cazul său este al unui mic univers." Cel iritat și amărît peste măsură de "ecourile" provocate de această carte cu stranii și străvezii expandări autobiografice este Sebastian însuși care, în "dreptul la replică" pe care și-l rezervă în Cum am devenit huligan, răspunde deopotrivă crudului prefațator Nae Ionescu, "simbol săgetat", și congenerului Isac Ludo, zeflemitor din tagma lui Tănase de la
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
ca preț al admiterii lor în limbaj, părea că pulsează în fiecare cuvînt. Și așa începură a înmuguri fragmentele călăului de joc al cuvintelor, Cratiloose. în acest spațiu invizibil dintre nimic și firul de sînge începură a se contura cuvinte stranii, de dincolo de lexicul uman, așezîndu-se ca 'i'-uri sub punctele-punctele: reverbe, galbene lacrimi geloase, un ursulariu de căutări - o franceză căreia îi lipsea un picior - melancozíle, un burete lunar ce, ștergînd scriptele în ritmurile tobelor, vărsa rime tăcute - acea frumusețe
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
sînt cele cu ghinion) culorile orașului, plecase ea și nu mai era nimic de privit - Eram că una din acele păpuși sinistre, cu X-uri în loc de ochi. Din capătul străzii Mecet se auzeau - foarte încet, surdinizate de zăpadă murdară - tînguirile stranii ale țigăncilor (fiaaaareeee vechi, fiaaaareee vechi cumpăr), care mă emoționează atît de mult, aproape la fel de mult că micile anunțuri de pe stîlpi ( pierdut broscuța țestoasă de Florida - în tratament - găsitorului recompensă substanțială) care s-au înmulțit îngrijorător în ultima vreme... Cîntec
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]