802 matches
-
a și le întîrzia, făcea, fără ezitare, sacrificii zilnice. Dar dacă separațiile dintre noi erau mai lungi, imediat se simțea o oarecare răceală din partea ei. Dacă se amuzase cu alții, nu mai contenea să povestească amuzamentul, și simțeam o atmosferă streină, cu toate că faptul de a-mi povesti tocmai mie toate detaliile mă făcea să nu mă impresionez prea mult. Astfel, se duse într-o zi cu toată familia la logodna unei prietene de a ei, și numai cu greu putu să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
indigen. Bunătatea ei ca azima caldă, trudnicia ei de gloaba 'redincioasă și hazul ei "de la Tecuci". Cu toate că era născut în țară, dintr-un tată vameș vechi și de treabă, naturalizat de mult, Rimul mesteca printre dinții galbeni dezgusturi de lege streină și-și oprea cu bună creștere strănuturi 75 de dispreț către nevastă-sa tocmai pentru ceea ce era în ea simpatic și inerent. Altfel, de la depărtare, era mai sentimental, și Lina îi arătase de la Iași scrisori lungi, pline de stil și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cleștar” (1967) Epigrama, rondelul și versurile pentru copii sunt operele sale de rezistență peste timp. DIN URMĂ, GLASUL MAMEI Nu mai știi: să zâmbești, Să iubești ‐ Zgârii mereu pe oglinzi și pe cești Privindu‐ ți chipul, bându‐ți otrava. Duhul strein fâlfâie‐n brava Liniște, rele vești. Strig după tine, strigă ai tăi, și nu te uiți înapoi. Inima mamei nu mai are bătăi. și nu te uiți înapoi. Nu‐ ți apleca din suflet grelele Frunze metalice , stelele‐n ape Necunoscute
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și ținut câte un dascăl ca toți creștinii a țării aceștiia , mireni și copiii preuților să să procopsască cu învățătură și cu fapte bune... Și prin acest al nostru domnesc hrisov hotărâm plată și lefile dascălilor și chiverniselile ucenicilor celor streini” pentru care hotărăște: “Iară pentru douzăci ucinici streini și săraci ci să vor afla la școală, pentru mâncarea lor, hârtie și cerneală , cu bucătariul și apariul lor prin purtare și iconomiia ipitropilor să să dea pentru trebuința lor 60 lei
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a țării aceștiia , mireni și copiii preuților să să procopsască cu învățătură și cu fapte bune... Și prin acest al nostru domnesc hrisov hotărâm plată și lefile dascălilor și chiverniselile ucenicilor celor streini” pentru care hotărăște: “Iară pentru douzăci ucinici streini și săraci ci să vor afla la școală, pentru mâncarea lor, hârtie și cerneală , cu bucătariul și apariul lor prin purtare și iconomiia ipitropilor să să dea pentru trebuința lor 60 lei și la 60 cară lemne pentru toți cei
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
din zioa Sfântului Gheorghii ce vine să înceapă rânduiții epitropi a purta de grijă după hotărârea hrisovului domnii meli”. --De mare laudă este faptul că vodă le-a făcut învățăceilor internat cu cantină, asigurându-le și rechizitele celor “douâzăci ucinici streini și săraci ci să vor afla la școală, pentru mâncarea lor, hârtie și cerneală, cu bucatariul și apariul lor...” Am mai înțeles că academia avea chiar și un “vivliothicariu”, adică bibliotecar. --Câtă înțelepciune a avut acest voievod! Să mergem mai
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
judecata Divanului. --Ia ascultă tu, Toma Necredinciosule, ce spune cofetarul: “Și giudecata căutând pravila au aflat scriind la carte 22 lucruri bisericești și a casălor celor sfinte... <de nu va plăti rânduiala ce-au tocmit acel ce au lucrat în loc strein perde-va lucrul său>”. --Din câte îmi aduc eu aminte, de fiecare dată, în asemenea cazuri, i se “prețăluia” casa, pivnița sau orice altă construcție avea împricinatul și era despăgubit. --Aici lucrurile nu s-au limpezit până ce bietul Mihălache cofetarul nu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
în fața oricui. Mitropolitul trimite la 29 iulie 1767 o anafură lui vodă în care spune că i-a dat dreptate lui Lupul Crupenschi „pentru că pravila hotărăște cum că un om ce va stăpâni un lucru patruzeci de ani, chiar lucru strein, și stăpânul acelui loc, fiind de față, dă va trecea într-atâta vreme, nu poate mai pre urmă ca să tragă giudecată, ci rămîne desăvîrșit stăpînitoriu acelui lucru cel ce l-au stăpînit 40 de ani”. Grigorie Ioan Calimah voievod confirmă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
doile”. Da, da! Cel botezat de Iliaș Alexandru voievod, care la 5 februarie 1667 a primit „un locu de casă de pre Ulița Mare, care locu au fostu...a lui Ivanu ceasornicaru carele au murit aice; și fiindu el om strein, franțoz, au rămas acel locu domnescu”. În timp ce îl ascult cu atenție pe bătrân, prin fața noastră trec câțiva călăreți care duc între ei un osândit mai mult gol, cu zdrențele de pe el însângerate...Picioarele îi sunt ferecate în lanțuri grele, iar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Loc dăruit de Grigorie Ioan Calimah voievod. Mi-am amintit hrisovul lui vodă din 16 septembrie 1762 (7271), în care, se arată: „Facem știre cu această carte a domniei mele...că...am făcut milă cu Petre sârbu, carele fiind om strein și căsătorindu-să aicea în țară și așăzîndu-să ca unul din pămînteni...l-am miluit cu o bucată de loc...ci iaste în șăsul Bahluiului, la capătul Podului Spînzurătorilor de sus, sub iazul domnesc, unde și-au făcut Petre casă și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
tot soborul... (spun că) am vîndut...acele opt dughene Paraschivei ce-au fostu cămănar...Iar acmu,...Cârstea vamășul cel mare, fratele măriei sale domnul nostru Duca vodă,...n-au vrut să-și lase moșia socru-său,...să fie vîndută altor oameni streini,...s-au tocmit cu Paraschiva...și i-au întorsu banii... Iar noi, egumenul Macarie și cu tot săborul...cu banii aciia carii am luat...am dat de-am cumpărat loc iar sfintei mănăstiri de am lărgit locul chervăsăriei carea noi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
robi. Și chiar îmi amintesc de o danie a lui Grigorie Ioan Calimah voievod, făcută la 28 august 1761 (7269). Uite ce spune vodă: „Facem știre cu această carte a domniei mele... pentru acestu țigan, anume Drăghiciu, carele fiind țigan strein și domnescu și având... meșteșugul bucătăriei, preosfințitul... părinte svințiia sa chir Gavriil mitropolitul țării l-au tocmit bucătariu cu sâmbrie... Pentru care domnia mea, milostivindu-ne pe acest țigan de mai sus arătat, l-am dat danie... sfintei Mitropolii”. Ei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
care se spune - după cum „arată” un pisar - ... „să ia mănăstire Aron Vodă câte 60 lei pe an den vama gospod ... și să scutească vădrăritul pe tot vinitul cât va ieși din 8 pogoane și pogonăritul pe acele pogoane; 10 oameni streini să fie iertați de bir pe capul lor; o pivniță ce va avea aicea în Iași să fie scutită”. Se pare că, li s-au cam îngustat scutirile, fiule. Așa gândesc și eu. Acum îngăduie-mi, părinte, să spun că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
domnesc la <7251> (1742) noiemvrie 19: „O carte s-au făcut mănăstirii Bârnovii”: „Facem știre cu această carte a domnii meli... că, fiindu mănăstire săracă, am făcut... milă cu dânsa, să găsească egumenul păr-la 30 de oameni, să fie oameni streini, ca să fie poslușnici de slujba bisericii. Însă pără... a-și face casă acei oameni să fie în pace... iar după ce li s-a împlini sorocul cărții... mele, își vor da banii pe giumătate”. Mănăstirile au fost mereu socotite ca fiind
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Drept urmare hotărăște să fie scutită de dări pentru o sută cincizeci de oi, douăzeci și cinci de vite - vaci, boi, cai și iepe. La vremea vădrăritului se vor scuti trei sute de vedre de vin și patru pogoane de vie. Apoi zece oameni streini ce ș-ar găsi fără bir în vistierie... să fie scutiți”. Scutire, scutire, dar nu chiar pe degeaba, ci: „pentru a gusta mila ce am făcut... cu aceasta... mănăstire dator să fie igumenul... să aibă purtare de grija pentru cerdacul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
largi la piept ― și înjurau lucrătorii într-o hindusthani fără greș. Perfecțiunea aceasta în limbaj și bogăția vocabularului de insulte îi scoborau în ochii lucrătorilor. Eu, dimpotrivă, vorbeam prost și fără accent, și asta le impunea, căci dovedea originea mea streină, superioritatea mea. De altfel, îmi plăcea mult să stau cu ei de vorbă, serile, înainte de a mă retrage în cort, ca să scriu și să fumez ultima pipă, pe gânduri. Iubeam bucata aceasta de pământ aproape de mare, câmpia aceasta plină de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zâmbet lărgindu-i gura, Narendra Sen; iar după el, cu ezitări și pași moi, Maitreyi. Am simțit cum mi se oprește inima și mi-am dat îndată seama că sunt nebărbierit de o zi, că mă aflu într-o pijama streină care mă defavorizează, că, în sfârșit, sunt ridicul. Am strâns mâna inginerului, prefăcîndu-mă suferind (ca să-mi acopăr orice eventuală inepție), și am dus palmele la frunte, salutând cu o comică seriozitate pe Maitreyi. Dar care nu-mi fu mirarea când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
împreună. O zăream tre-cînd pe coridor, o auzeam cântând, știam de ea că își petrece o bună parte din zi închisă în odaie sau pe terasă și mă înciuda grozav ființa aceasta atât de aproape de mine și totuși atât de streină. Mi se părea, de altfel, că eram tot timpul observat, nu din cine știe ce bănuială, ci pentru că se temeau toți să nu fiu stingherit în noua mea locuință. Când rămâneam singur, râzând de tot ceea ce îmi apărea straniu și neînțeles, primeam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
m-am întîlnit cu Maitreyi în randă. O salutai aproape automat, împreunînd palmele în dreptul frunții, căci nu știu de ce mi se părea stupid să ridic cascheta colonială în fața unei indiene (poate credeam că aș putea-o jicni cu un salut strein rasei ei; sau poate o salutam așa ca să-i capăt încrederea). ― Cine v-a învățat salutul nostru? întrebă ea, zîmbindu-mi neașteptat de prietenește. ― D-ta. (Îmi amintii scena, penibilă, a întîlnirii din mașină.) Mă privi o clipă, figura i se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dacă ai nevoie de ceva, te rog spune-i soției mele sau Maitreyiei. Cred că sunteți destul de buni prieteni... Întâmplările acestei zile mă ispiteau să spun "da". Îi mărturisii totuși dificultățile mele. ― Orice fată indiană se poartă așa cu un strein... Începu apoi să-mi povestească. O dată, trebuind să ia ceaiul la legația italiană, consulul a voit să ajute pe Maitreyi să traverseze o curte interioară ― căci ploua și nu aveau decât o singură umbrelă ― și i-a luat brațul. Atât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îi vorbeam. Scria de zeci de ori: Robi Thakkur, Robi Thakkur. apoi se iscălea, desena o floare, caligrafia "Calcutta", "Îmi pare rău", "De ce?", sau improviza versuri în bengaleză. Iar eu, când nu-i puteam privi ochii, vorbeam ca în fața unei streine. Totuși nu cutezam să o rog să înceteze. ― De ce nu vrei să-rai spui că nu-ți place să să scriu în timp ce d-ta vorbești? mă întrebă ea brusc, privindu-mă drept în ochi și cu un glas de o feminitate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Eram numai noi trei: Maitreyi, d-na Sen și cu mine. Inginerul cina la prieteni. Maitreyi vorbi tot timpul cât a durat masa. De altfel, observasem de mult că nu tace decât când e de față tatăl sau vreun bărbat strein. Cu noi, ceilalți din casă, era foarte vorbăreață. ― Ar trebui să te plimbi puțin, serile, vorbi Maitreyi. Mama spune că iar ai slăbit... Răspunsei ceva indiferent și pe un ton distant, ceea ce observă numaidecât d-na Sen. Începu s-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sunt pur, și numai gândul că s-ar putea să nu fiu a înspăimîntat-o într-atît. Îneît a început să plângă. Setea aceasta violentă, mistică, după puritate m-a emoționat. Pe seară, ajungând iarăși să vorbim despre căsătoria ei, ― cu un strein, un tânăr bengali care desigur că nu o va face fericită, recunoaște Maitreyi ―, i-am mărturisit că marele meu păcat e acela de a fi născut alb (cred puțin în această mărturisire), că, dacă aș fi fost indian, aș fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu mă tenta. Mă gândii fără melancolie la acei ani de risipă și eroare petrecuți la Wellesley-Street, în Ripon Street. Îl privii pe Harold, și nu-mi evoca nimic trupul lui vlăjgan, fața oacheșă cu ochi frumoși, în cearcăne. Un strein, acest camarad al meu, cu care alergasem după atâtea fete și pierdusem atâtea nopți. Viața pe care o începusem mi se părea atât de sacră, încît nici nu mă încumetam să i-o destăinui. Îmi făgădui să mă viziteze într-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
putea bate pe umăr și scutura de păr. Gesturile acestea de abandonare inocentă mă chinuiau mai mult decât orice rival. Mi se părea că Maitreyi e neștiutoare de violul săvârșit pe furiș asupra-i de către o carne sau un spirit strein. Și, ca să spun totul, mă făceau să sufăr îndeosebi posesiunile spirituale: un poet tânăr, Acintya, pe care Maitreyi nu-l văzuse decât o singură dată și nu-i vorbea decât la telefon, când trimitea poeme pentru revista Prabuddha Bharatta; un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]