KorAP: Find »[drukola/base=stresat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...24 >

585 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

telefonul. La ușă e un tip în uniformă, cu un clipboard în mână, și în spatele lui, pe alee, e parcată o dubiță. — Aveți o livrare de la Professional Chef’s Equipment Direct, spune. Unde să pun cutiile ? — A, da, spun ușor stresată. În bucătărie, vă rog. Mersi. Echipament de gătit profesional. Bănuiesc că e pentru mine, marea Bucătăreasă-șefă. Speram să nu ajungă decât abia peste câteva zile. — Ce-i în dubiță, Samantha ? strigă Trish, coborând curioasă scările, în capot și papuci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
pot fi sigură. Spre groaza mea, o lacrimă începe să mi se prelingă pe obraz, urmată de încă una. E ridicol. Trebuie să-mi vin în fire. — Arată bine, aud glasul relaxat al lui Nathaniel în spatele meu, și mă întorc stresată. Stă în picioare lângă Iris, și părul îi strălucește în bătaia soarelui. — Bună, zic fâstâcită. Credeam că repari... o țeavă sau așa ceva. Păi asta și fac. Încuviințează din cap. Am trecut doar puțin pe-acasă. Mă duc să scot celelalte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
toate răspunderile astea ? Îmi arunc brațele în lături, a renunțare. Și să... pleci pur și simplu în lume și să vezi ce se întâmplă ? — Așa ai făcut tu ? mă întreabă, răsucindu-se cu fața spre mine, brusc agresiv. Îl fixez stresată. — Eu... nu despre mine era vorba acum, spun într-un final. Ci despre tine. — Samantha. Expiră și se freacă pe frunte. Știu că nu vrei să vorbești despre trecut. Doar un lucru vreau să-mi spui. Sincer. Simt un mic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ai nevoie de liniște absolută când lucrezi. — Am o tonă de materie de recapitulat. Melissa oftează cu un aer obosit și-și trece o mână prin păr. Nu-ți vine să crezi cât am, mătușă Trish. Am fost atât de stresată. — Nici nu știu cum poți să înveți atâta ! Trish îi înconjoară umerii cu brațul și o strânge tare. Zi, ce-ai vrea să faci acum ? Cu toții suntem la dispoziția ta. — Mi-ai putea despacheta lucrurile ? Melissa se întoarce spre mine. Probabil că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
nu am făcut nici o greșeală ? Trebuie să știu. Trebuie să știu adevărul. Chiar acum. Apuc telefonul cu mâna tremurândă și formez iar numărul. — Lara, trebuie să vorbesc din nou cu Arnold, zic imediat ce se face legătura. — Samantha... Lara pare destul de stresată. Mi-e teamă că Arnold nu mai vrea să vorbească cu tine. Și mi-a zis să-ți zic să nu-l mai pisezi să te ajute să-ți recapeți slujba. Mă străbate un val de șoc. Asta e ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-mi păstrez calmul. Vreau doar să vorbesc cu el în legătură cu o... problemă. Și, dacă nu vrea să-mi vorbească, am să vin eu la birou. Ești te rog amabilă să-mi fixezi o întâlnire cu el ? — Samantha. Pare și mai stresată decât înainte. Arnold mi-a zis să te informez că... dacă încerci să vii la birou, cei de la pază te vor arunca în stradă. — Mă vor arunca în stradă ? Mă uit la telefon rămasă mută de uimire. — Îmi pare rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
pare ? Cu efort, reușesc să revin cu mintea în prezent. — Îhm... Mă uit în jur cu o privire absentă. Da. Drăguț. Oare la ce ar trebui să mă uit ? — Samantha, ești OK ? Nathaniel îmi aruncă o privire curioasă. Pari cam stresată. — Sunt bine. Încerc să zâmbesc. Sunt doar un pic obosită. Deschid ușa ca să cobor și ca să scap de privirea lui. Închid ușa în urma mea, fac câțiva pași în față și mă uit în jur. Ne aflăm într-un soi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și mă afund într-una dintre ele, despre Soluționarea Conflictelor. E prima oară când citesc efectiv o broșură Carter Spink. Doamne, ce aberații. — Trish ? — Ăă... da ? Mă răsucesc pe călcâie și văd o femeie în smoching cu o față cam stresată. Are în mână niște foi pe care scrie ceva și mă fixează stresată. — Jan Martin, șefa personalului care servește la petrecere. Nu ești pe lista mea. Ai mai lucrat pentru noi până acum ? — Sunt nouă, spun, cu voce joasă. Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
când citesc efectiv o broșură Carter Spink. Doamne, ce aberații. — Trish ? — Ăă... da ? Mă răsucesc pe călcâie și văd o femeie în smoching cu o față cam stresată. Are în mână niște foi pe care scrie ceva și mă fixează stresată. — Jan Martin, șefa personalului care servește la petrecere. Nu ești pe lista mea. Ai mai lucrat pentru noi până acum ? — Sunt nouă, spun, cu voce joasă. Însă am lucrat pentru Ebury Catering. În Gloucestershire. — N-am auzit de ei. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ușa, pășesc pe holul cu mochetă albastră și răsuflu ușurată. E pustiu. Tot etajul pare destul de mort. Probabil că s-au dus cu toții la petrecere. Undeva la câțiva metri de mine aud pe cineva vorbind la telefon - dar, în timp ce pornesc stresată către biroul lui Arnold, toate birourile pe lângă care trec sunt goale. Toate simțurile mele sunt activate la maxim. Nu m-am simțit atât de conștientă de fiece gest al meu în viața mea. Lucrul cel mai important e să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
tine. Iisuse. — Îmi pare rău. Am o grimasă de vinovăție. Dar... pur și simplu n-am vrut să știi adevărul. — De ce nu ? îi răspunde, și simt în glasul lui că e rănit. De ce, n-ai încredere în mine ? — Nu, zic stresată. Evident că am încredere în tine ! Dacă aș fi fost orice altceva... Mă opresc. Nathaniel, trebuie să înțelegi. Cum aș fi putut să-ți spun când ne-am întâlnit ? Toată lumea știe că urăști avocații. Ai chiar și un anunț la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mână. Acum hai, du-te. Pornesc spre standul cu răcoritoare cu Nathaniel ținându-mă de mână, cu degetele strâns unite. Peste câteva ore va trebui să ne luăm rămas bun. Nu. Nu mă pot gândi la asta. Hilary arată ușor stresată când ajung lângă ea. — Ai declarația ? zice. Te simți pregătită ? — Sunt gata. Scot foaia de hârtie împăturită. Hilary, el e Nathaniel. Privirea lui Hilary îl măsoară fără prea mare interes. — Bună, zice. Așa, Samantha, hai să mai recapitulăm o dată. Citești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
vreau să fac cu viața mea. — Doamnelor și domnilor ziariști ! răsună vocea lui Hilary la microfon. Sunt încântată să vă urez bun venit în această dimineață. Deodată, îl văd pe Guy care își pune niște apă minerală. — Guy ! îl strig stresată. Guy ! Unde-i Nathaniel ? — Habar n-am. Dă din umeri nepăsător. — Ce i-ai zis ? Adineaori, când ai vorbit cu el. — N-a fost nevoie să-i zic prea multe, răspunde Guy. Și-a dat seama și singur încotro bate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
jumătate de oră peste ora stabilită, o să le trimit un e-mail... Lasă telefonul jos și începe imediat să tasteze pe BlackBerry. O clipă mai târziu, Guy îi urmează exemplul. Privesc toată această frenezie din jur uluită. Cu toții par incredibil de stresați. Asta e, trenul o să aibă întârziere treizeci de minute. O jumătate de oră. E vorba doar de treizeci de minute. Cum poate cineva să se streseze atât de tare pentru treizeci de minute ? Așa o să fiu și eu ? Fiindcă am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
o să faci în clipa următoare ? — O să mă... gândesc la asta. Îi întorc spatele și mă îndepărtez mărșăluind de aparat, către sala de așteptare. Când mă apropii, iese un paznic. — Îhm, bună ziua, spun. Aș dori să știu cum pot ajunge... Tac stresată. Unde mă duc ? La... îhm... — La... mă ajută paznicul săritor. — În... Cornwall, mă trezesc spunând. — În Cornwall ? Pare bulversat. Unde anume în Cornwall ? — Nu știu. Înghit în sec. Nu știu exact. Dar trebuie neapărat să ajung acolo, cât se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

iar Cyril, directorul administrativ, Îi gonește pe toți, făcîndu-i să intre În lifturi. — Toată lumea În birou ! Nu vrem să vă vedem că ardeți gazul pe la recepție. Ar trebui să vă aflați deja la voi la birou. Are un aer extrem de stresat. Nu e nimic de văzut aici ! Vă rog, fiecare la el În birou. — Ce se Întîmplă ? Îl Întreb pe Dave, bodyguardul nostru, care stă, ca de obicei, rezemat de perete, cu o cană de ceai În mînă. Acesta ia o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
scarpin. Cum naiba or face oamenii ăia documentarele alea ciné-vérité? Mă simt complet epuizată și nu au trecut decît cinci minute. — E foarte liniște aici la voi, spune Jack Harper, mirat. Așa e de obicei ? — Ăă... Ne privim cu toții ușor stresați. Vă rog, nu mă băgați În seamă. Vorbiți sau faceți ce ați face dacă n-aș fi aici. Nu se poate să nu discutați Între voi. Ne zîmbește prietenos. Pe vremea mea, noi vorbeam cîte-n lună și-n stele. Politică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Reușim cumva să ne așezăm, ne punem gențile și luăm lista de cocteiluri, privindu-ne una pe alta extrem de țepene. — Ai văzut pe cineva ? murmur. — Nu. Tu ? — Nu. Deschid meniul cu băuturi și-l citesc rapid În diagonală. Doamne, ce stresată sînt. Încep să mă doară ochii. Vreau să mă uit În jur. Vreau să văd locul. — Lissy, șoptesc. Mă duc să arunc o privire. — Serios ? Lissy mă fixează Îngrijorată, de parcă aș fi Steve McQueen cînd zice că vrea să sară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
fi și celebrități ! spune Lissy defensiv. — Știu ! Dar credeam că... — Bună ! ne Întrerupe o voce și, În clipa În care ne uităm În jur, vedem că de masa noastră se apropie două fete În jeanși. Una dintre ele Îmi zîmbește stresată. Te rog să nu te superi, dar eu și prietenele mele ne Întrebam - ești cumva actrița cea nouă din Hollyoaks ? Pentru numele lui Dumnezeu ! Oricum. Nu-mi pasă. N-am venit aici ca să vedem nu știu ce staruri de mîna a șaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-mi doresc să-l văd. Nu trebuia să răspund la telefon. De fapt, n-ar fi trebuit să vin azi la serviciu. — A, zic. Ăă... bună. — Vrei te rog să vii puțin pînă la mine la birou ? — Cine ?... Eu ? zic stresată. Da, tu. Îmi dreg glasul. — Să... aduc ceva ? — Nu, doar pe tine. Închide, iar eu rămîn cîteva momente cu ochii lipiți de telefon, simțind că mă ia cu fiori pe șira spinării. Trebuia să-mi dau seama că era prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
naturală. Dispare din cameră și eu și Lissy schimbăm priviri Între noi. — Crezi că are dreptate ? zic. — Nu, spune Lissy nesigură. Sigur că nu ! Relațiile ar trebui să fie Întemeiate pe... Încredere.. și pe adevăr... Se oprește și mă privește stresată. Emma, nu mi-ai spus niciodată că te-ai simțit așa cu Connor. — N-am... spus nimănui. Nu e Întrutotul adevărat, Îmi dau seama imediat. Dar n-am de gînd să-i spun celei mai bune prietene ale mele că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
fluturi. Jemima se Înșeală. Nu sînt adversara lui. SÎnt cu el. — Bună, zice, cu un surîs călduros. Arăți foarte bine. — Mersi. Apăs pe mînerul portierei, dar un bărbat cu șapcă se grăbește să mi-o deschidă. — Ce proastă sînt ! zic stresată. Nu-mi vine să cred că urc În mașina asta. Eu. Emma Corrigan. Mă simt ca o prințesă. Mă simt ca un star de cinema. Mă așez pe scaunul de pluș, Încercînd să nu mă gîndesc cît de diferită e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
chinuită și de fără chef, e evident că nu ascultă nimic din ce-i spun. — O fi Îngrijorat În legătură cu ceva, dar nu vrea să te Încarce cu chestia respectivă, spune Lissy după o pauză. — E adevărat, spun Încet. Pare destul de stresat. — Poate s-a Întîmplat ceva nasol de tot, dar nu vrea să-ți strice seara. Încearcă să vorbești cu el. Fă-l să-ți spună ce-are pe suflet ! — OK, zic, deja mai veselă. OK, am să Încerc. Mersi, Lissy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
i s-ar tăia respirația și... Ei, dar pe cine vreau să păcălesc ? Nici măcar nu m-ar crede, nu-i așa ? Ar zice că am luat-o complet razna. — Bună, Connor, aud glasul lui Caroline, Întrerupîndu-mi gîndurile. Connor ? Tresar ușor stresată. Și iată-l că vine, neanunțat, și se apropie de biroul meu cu o expresie rănită pe față. Ce face aici ? Oare a aflat ceva despre mine și Jack ? Inima Începe să-mi bubuie tare și-mi Împing stresată scaunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ușor stresată. Și iată-l că vine, neanunțat, și se apropie de biroul meu cu o expresie rănită pe față. Ce face aici ? Oare a aflat ceva despre mine și Jack ? Inima Începe să-mi bubuie tare și-mi Împing stresată scaunul spre spate. L-am mai zărit de cîteva ori prin clădire, dar e prima oară cînd ne vedem față În față, de la despărțirea noastră. — Bună, zice. — Bună, Îi răspund jenată, după care se așterne tăcerea. Fără veste, observ lista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]