460 matches
-
mai tare spre buricele sudului. Ferice de mințile retrase în recluziunea înțelepciunii și absente la vacarmul de-afară. Am încercat (recunosc) să le imit, înfundîndu-mi chiar urechile cu vată, dar... Prin geamurile duble ale atelierului din Armeană continuau să răzbată stridențele acestei lumi noi românești. De nerecunoscut. *** Mi-e dor de "iarna" aceea de demult, pictată de Craiu: om și cal, în același pas, prin zăpada proaspătă, grea, purificatoare. Eterna zăpadă a pămîntului românesc. *** Alintării lui Arthur Rimbaud: "Mi-e teamă
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
un bun palmares la Bayreuth. Linda Watson, în Brünnhilde, stăpânește o voce wagneriană potrivită pentru rol, are și carismă de interpretă a personajului, din păcate, se simte la ea o uzură pe registrul acut, care are în unele momente aumite stridențe. Christian Franz, cu o voce frumoasă, dar insuficientă pentru Siegfried, este dezavantajat de fizicul său nefericit, nu pare câtuși de puțin un Heldentenor, el, de fapt, integrându-se perfect în concepția regizorală ce privește pe eroul mitologic. M-a impresionat
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
Iulia Alexa Poartă blugi. Țin mai mult. Eventual ținută casual, culori neutre, e sensibil la stridență și se demodează invizibil. Tinerele profesoare (rarissim jurnaliste cu Litere până la 30-35 de ani), afișează câte o bijuterie patinată, teatrală. Majoritatea cazurilor - fumători și cafegii înveterați, drogul face parte din identitate. Clamează că „mai bine n-ar mânca decât fără
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
1989), suferă în momentul în care, telefonându-i iubitei, aude în receptor cum răsună apelul într-o cameră goală: " Puțin după cinci dimineața, ploaia încetase brusc, la fel de brusc precum începuse, și, la fel de repede, legătura se restabilise, iar telefonul - a cărui stridență îl oripila - sunase, în sfârșit, în camera lui Solange. Sunase lung, foarte lung, numai că în încăperea ei de la stabiliment nu era nimeni. Lui Raoul îi fu dintr-o dată rău și, închizând scurt aparatul care îl anunța atât de brutal
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
și inaugurată de Slavici - contemporanul lui Avram Iancu - se naște din tradiția pierdută și reluată mereu, secol de secol, dar mai vie în perioada iluministă, așa cum lumea postbelică este încă purtătoarea idealurilor interbelice. Cu alte cuvinte, M.M. refuză să vadă stridențele, undele abătute de la șuvoiul sănătos și viguros și chiar chinurile, frământările și compromisurile unor mari creatori umiliți câteodată de factorul politic. Asta nu înseamnă că este ocolită de exeget dimensiunea luptei culturale, cu puternice conotații politice, de la Slavici, trimis la
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]
-
perceput ca fiind mai neutru, mai prudent decât a reinterpreta; de fapt, nu spune mai mult decât sinonimele sale contextuale a relua, a rediscuta, a readuce în discuție, a reactualiza etc. Caracterul de inovație recentă îi conferă revizitării o anumită stridență, iar legătura transparentă cu a vizita o concretizează mai mult decât ar fi cazul. A revizita, revizitare și revizitat sunt totuși folosite de autori care le pot conferi, până la urmă, legitimitate. Mai puține șanse de impunere are un alt anglicism
Revizitat, reîncărcat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5603_a_6928]
-
gînditor care pleacă de la intriga lui Kant (distincția dintre fenomen și lucrul în sine) și sfîrșește în deznodămîntul lui Budda: negarea voinței de a trăi. Între cele două capete de drum se desfășoară patosul retoric al unui gînditor la care stridențele de limbă fac casă bună cu îndrăznelile de interpretare. Neavînd superstiția lexicului abstract (pentru neamț, abstracțiunea e semnul gîndirii superficiale), Schopenhauer se leapădă de distincții aride spre a se scălda în matca cuvintelor încinse, cu o fluență care crește pe măsură ce
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
trei ștergare, dintre cele ce trebuiau date de pomană mortului..." (pp. 334-335). Apetența autorului pentru regimul grotesc al figurației nu mai trebuie subliniată. În scena la care am asistat, și în altele, se remarcă însă și un gust dubios pentru stridență gratuită, pentru exces de pastă, alterând verosimilitatea decupajului realist, ca și eficiența simbolică a narațiunii. Numele personajelor sunt ridicole (vom vedea mai târziu o listă întreagă); replicile lor sunt adesea forțate, introduse ca părți, calupuri ale unui supra-discurs ironic; iar
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
de vlagă..." precizează Eugène Ionesco. Pe măsură ce ea este suptă de energie, Profesorul se energizează. Din timid și ezitant devine dominator, însuflețit de patima sîngelui pe care îl simte în nări. Energia negativă plutește în aer. Eleva acuză dureri de cap, stridențele din vocea Profesorului, tot mai ambalat, mai incoerent în valul teoriilor, toate aceste agresiuni îi fac rău fizic. Și moare. Puțin cîte puțin. Violul din final, ce precede înjunghierea este o posesiune a unui corp inert. Eleva este o păpușă
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
valiza neagră pe care abia am reușit s-o Închid. Plutonierul scoase din servieta de piele pe care o ținea pe genunchi, un șirag de mărgele rupt, un batic negru cu trandafiri presărați Într-un chenar albăstrui, ce-și estompau stridențele coloristice În savante asocieri vegetale armonizându-se estetic Într-un cadru sobru și elegant. Bătrânul apucă cu mâini tremurânde obiectele, plecându-și privirile. Înțelese că ceva neplăcut se Întâmplase și că prezența lor se datora acestui lucru. Recunoscu mărgelele dăruite
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
sale informații și teorii dintre cele mai variate: din fizică, matematică, istorie, patristică (mânuirea documentelor străvechi, fictive sau nu, are farmec borgesian)... Evitând monotonul, Bogdan Suceavă se mișcă cu ușurință în mai multe registre scriindu-și prozele matur și fără stridențe. De pildă, Tata a vrut televizor sâmbătă seară este o foarte amuzantă povestire din epoca comunistă, în vreme ce Sensibile aplicații și Ultimul diamant al coroanei sunt două istorii din mediul universitar american cu studenți care își ucid colegii trăgând în ei
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
extreme, nazismul și comunismul, întrupate pe rînd în diverse personaje-posibilități, există o cale de mijloc, acolo unde se întîlnesc iubirea, religia, afacerile, politețea, umorul, buna-dispoziție. Petrecerea care are totuși loc în după-amiaza zilei de 23 august 1944 neutralizează de fapt stridențele unei lumi în derivă și reface pentru cîteva ore armonia diferențelor. între Heil Hitler și Gruss Gott biruie ultimul, chiar dacă vremelnic și chiar dacă nu neapărat din pioșenie, familia personajului nu e tocmai cucernică, iar bunicul cezaro-crăiesc spune despre preotul care
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
valiza neagră pe care abia am reușit s-o Închid. Plutonierul scoase din servieta de piele pe care o ținea pe genunchi, un șirag de mărgele rupt, un batic negru cu trandafiri presărați Într-un chenar albăstrui, ce-și estompau stridențele coloristice În savante asocieri vegetale armonizându-se estetic Într-un cadru sobru și elegant. Bătrânul apucă cu mâini tremurânde obiectele, plecându-și privirile. Înțelese că ceva neplăcut se Întâmplase și că prezența lor se datora acestui lucru. Recunoscu mărgelele dăruite
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
de pergament aurit trebuie să/ coboare de pe coperta revistelor feministe direct pe asfalt/ lîngă ceilalți maidanezi" (balada măturătorului de la 4 dimineața). Mișcarea anarhică a particulelor avangardiste e astfel introdusă într-un atelier de orfevru. în final, artificiul sfidător, nu fără stridențe lucid dozate și minuțios mînuite, apare grefat pe o substanță generoasă, degajîndu-i aura vitală, ca o secțiune particulară a lumii, așa cum se cuvine a fi oricare operă poetică ce se respectă pe sine. Vedem în Angela Furtună o poetă de
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
gura; Plecat cu gândul prin febrile spații, M-adun cu greu din unda dăruirii Și-ncerc s-ating în zboruri, constelații Ce mi-au marcat deja, esența firii; De multe ori, aceste situații, M-ademenesc cu alintări șirete, Lipsite de stridențe și ovații, Ce-atâta de meschin știu să mă-mbete; Dar nu...nu reușesc să mă desferic Nici zborului și nici acestor ore, Ce-și torn în mine spasmul lor eteric Cu șoaptele-n multiplicări sonore; Că dincolo de mine, niciodată
MAI TRECE-UN TIMP... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83829_a_85154]
-
tot atîția prieteni (peste generații) ai profesorului lor (uneori, de la distanță...), recompun, frumos, ici-colo emoționant, chiar pentru cei mai străini dintre străini (de cauză), un profil de cărturar. Articolul lui I. B.Lefter, cel mai memorialistic, e o confesiune fără stridențe despre apropieri și "răciri" pe care n-ar fi pariat nimeni sau despre cum, cu anii, o tatonare de la distanță ajunge o mereu înnoită, caldă prietenie. Amănunte de istorie literară trăită... Gîndești ca mine, sînt om cu tine?! E zicala
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
mai insondabilă. E adevărat ce se spune, că acum câteva zile i-ai salvat viața unui anume călător englez pe care un camarad de-al dumitale era gata să-l omoare? Alarmă. Fuga la arme În răpăit de tobe și stridențe de trâmbiță, gândi Alatriste. Întorsătura aceea a discuției cuprindea În ea mai multă primejdie decât o incursiune nocturnă de-a olandezilor când el tercio dormea dus cu capul pe fasciile pregătite pentru asaltul de a doua zi. O conversație ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
istorice. Pe neașteptate, în bezna și liniștea aceea, o ușă răbufni undeva. Un om începu să alerge bocănind prin mijlocul pieței, bocănind și fugind precipitat, parcă pornind din același punct, din ușa aceea trântită cu putere de perete, izbită de stridența metalică a megafonului, dar nu îndepărtându-se în largul pieței, spre capătul celălalt, cum ar fi fost normal, sau oriunde în altă parte, ci ca și cum ar fi alergat îndărăt, apropiindu-se de ei, sau, tropăind pe loc, din ce în ce mai îndârjit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din generația lui Țepeneag, sexul este ori frust, pe linia patalogicului din Rebreanu, ori puternic disimulat. Naturalețea lui Țepeneag pe aceste tematici sensibile ține mai mult de literatura franceză contemporană și nu de vreo dezinhibare autohtonă postrevoluționară. Nu apar nici stridențele redescoperirii sexualității din anii '90. Scriitorul știe că nu șochează pe nimeni pentru că are în publicul său țintă și francezi, nu doar români... O problemă extrem de interesantă apare enunțată original în roman. Este vorba despre diferența dintre cărțile populare și
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
voci feminine pentru textele japoneze, așa cum pe scenă se întâlnesc un dansator și o dansatoare, reprezentanț ii celor două culturi, atât de diferite ca istorie. Fiind însă vorba despre emisari ai dansului contemporan, între demersurile lor artistice n-au existat stridențe sau distanțe uriașe, amândoi integrându- se, de fapt, în sfera deosebit de largă a dansului european de astăzi, din care s-a împărtășit și Motoko Hirayama. Distinsă, delicată, adesea ca un fulg dus de vânt, dansatoarea japoneză a evoluat în forme
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]
-
Franței, prelați, miniștri etc. și chiar pe d'Artagnan, eroul romanului Cei trei mușchetari de Alexandru Dumas, Robert de Montesquiou și-a impus, încă din timpul riguroaselor sale studii iezuite, un stil de viață care să surprindă. Nu atît prin stridență sau singularitate, cît prin împingerea spre desăvîrșit a artificialului, în vorbire, în scris, în îmbrăcăminte, în felul de a se purta, în eleganța excesivă a locuinței, în îmbîcsirea ei prin lux. Detaliile vilelor sale se apropiau, se îngrămădeau, se suprapuneau
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
decît fraze care cad impecabil, Creția posedînd un fler care s-ar irita imediat la cea mai mică stîngăcie verbală. În schimb, fibra castă îi vine din temperamentul stins de ființă afabilă, autorul neavînd umoarea unui spirit patetic. Îi lipsesc stridențele, accentele polemice sau surescitările, tonul fiindu-i stăpînit de o acalmie măsurată. De aceea, limba lui Creția înaintează domol și grațios, într-o derulare mătăsoasă de fraze fără cusur, al căror sunet cizelat nu provoacă vibrație. Creția scrie frumos fără
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
tragedie antică. Cineva dintre români sugeră să se cânte ca o încheiere delicată Marseieza. Ioana se verifică dacă nu o excepțională artistă, în orice caz o bună elevă a pianistului, care-i indica un stil. Ea nu dădu marșului nici o stridență, îl execută cu o dicțiune clară, frazîndu-l ca pe o muzică de Beethoven, într-un eroic crescând. Când sfârși, rămase nemișcată, cu mâinile întinse asemeni unei statui. Rochia subțire, căzând dreaptă de-a lungul pulpelor, trăda complet liniile sumare ale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
câteva secunde de ardență, se desfăcu delicat și, liniștit în sinea lui, înregistră umorul situației sale. În aceeași casă fusese agresor și victimă aproape din distracție, fără a fi târât de vreo pasiune. Tocmai această întîmplare îl făcu atent asupra stridenței aparente a purtărilor sale într-un timp când era profund plictisit de probleme serioase. Interior, hotărârea lui fu luată. - Domnișoară Sultana, zise el, introducând cu maxim deblîndeță pe "domnișoară", ți-am spus adineauri că-mi placi. Într-adevăr, mai mult
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o Hartulari, care era vară cu Ciumuleștii, care sunt rude cu Valsamaky, care etc., etc., etc. Astfel, la ceremonia nunții figurau numai familii autorizate, numele cel nou descoperinduse împletit cu cele vechi. Hazardul era evitat și asimilația se îndeplinea fără stridență. În cazul fetelor, căsătoria cu oameni puternici și avuți era tolerată, cu condiția de a se găsi un colorit fictiv. Ginerele, fiu de senator și moșier, orientat spre cariera diplomatică, era reportat în altă regiune a țării, făcîn-du-se uz de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]