495 matches
-
numit „Chetroșenii” iar dealurile, de asemenea, au luat numele de „Dealul Părhăucenilor” și „Dealul Chetroșenilor”. Deosebirile de nume și de origine au pătruns și în creația populară. La hora satului, din zilele de sărbătoare, flăcăii aruncau câte o „răutate”, o strigătură cu versuri satirice: „Fetele din Chetroșeni îs iernate cu strujeni i-s vărate cu tărâțe Le curg ochii ca la mâțe” Tot în această zonă, în apropierea Șipotelor lui Ghica (Boghian), pe drumul ce duce la imaș, la Fântâna Apalaghiei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bătătura satului și la crâșmă, care, de regulă, era tot a boierului. Dacă la munca de clacă participa tot satul, e de la sine înțelesă că și la petrecere participa toată lumea, prilej ca să se transmită „acumulările” în domeniul creației populare: zicători, strigături, în special cu iz satiric, vorbe de duh etc. în satele răzeșești nu se petrecea mai puțin, numai că petrecerea era între ei, nu se amestecau cu hora clăcașilor, deși jocurile erau aceleași, strigăturile la fel, cu același conținut. Și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acumulările” în domeniul creației populare: zicători, strigături, în special cu iz satiric, vorbe de duh etc. în satele răzeșești nu se petrecea mai puțin, numai că petrecerea era între ei, nu se amestecau cu hora clăcașilor, deși jocurile erau aceleași, strigăturile la fel, cu același conținut. Și în satele răzeșilor se folosea crâșma ca loc de întâlnire, petrecere, horă, schimb de idei și noutăți; era „ziarul” satului. în momentul în care s-au stabilit pe raza moșiei Filipeni, mai întâi a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Se poate spune că de pe imașul, toloaca sau din fața crâșmei satului, „hora” a intrat în sălile de spectacol, purtând amprenta creatorilor neștiuți, care, prin contribuția lor, au îmbogățit și diversificat „hora” (Hai la horă, hai la joc!) pigmentând-o cu strigături mai mult sau mai puțin deocheate. Despre „hora” din Lunca - Filipeni, în afara strigăturilor „oamenilor buni și bătrâni” din sat, avem scrierile monografice despre oamenii și satele de unde au pornit în bejenie luncașii. Ca să-i liniștim pe cei care încă își
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
intrat în sălile de spectacol, purtând amprenta creatorilor neștiuți, care, prin contribuția lor, au îmbogățit și diversificat „hora” (Hai la horă, hai la joc!) pigmentând-o cu strigături mai mult sau mai puțin deocheate. Despre „hora” din Lunca - Filipeni, în afara strigăturilor „oamenilor buni și bătrâni” din sat, avem scrierile monografice despre oamenii și satele de unde au pornit în bejenie luncașii. Ca să-i liniștim pe cei care încă își mai pun problema originii sociale a bejenarilor care au format satul Lunca, se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dădeau drumul în ziua de Paști și îl demontau după Ispas. Horele aduse din Bucovina, unele legănate, domoale, altele repezi, pe bătăi: Ciobăneasca, Rața, Leșasca erau admirate și de boierii din Bacău care veneau să vadă jocurile și să audă strigăturile, care-i sfichiuiau pe cei leneși, fudui, murdari și mincinoși. Tot satul venea la horă unde cântau lăutarii tocmiți înainte de sărbătorile Crăciunului, cântau în fiecare zi de sărbătoare și o parte din noapte; ziua era a flăcăilor și fetelor, seara
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
iar flăcăii plăteau crâșmarului. Alteori, flăcăii închiriau (cumpărau) hanul pentru ziua respectivă și tocmeau lăutarii. Timpul liber - duminicile și sărbătorile - era împărțit între biserică dimineața și la horă după masă. Hora era și un prilej de satirizare prin ziceri și strigături a celor care ieșeau din obișnuit. Accente satirice aveau și strigările adresate fetelor dintr-o parte de sat (cot): Fetele din Chetroșeni îsă iernate cu strujeni i-să vărate cu tărâșe, Le curg ochii ca la mâșe. Pentru cineva care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu cojocă Vino-ncoace să te joc! Cum se cereau fetele la jocă de la mame sau bunici care le însoțeau obligatoriu: - Lele, hăi, îmi dai fata să Și-o săi?Mulșumescă de săritur Chiar acu se bâșâiră (jucase cu altul!) Strigătură la dansul „Rața”: Trece rașa Dunărea și rășoiul după ea. și bobocul a rămas, Eu pe dreptul josă îl las. (Una, două, trei) Mai cu perdea și fără: Ardeo, arde-o, la podea N-aștepta să zică ea. Ea ar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și bobocul a rămas, Eu pe dreptul josă îl las. (Una, două, trei) Mai cu perdea și fără: Ardeo, arde-o, la podea N-aștepta să zică ea. Ea ar zice, i-e rușine Dac-o arzi, îi pare bine! Strigături la horă, de la Vasile Tomescu: O bătaie și-un papucă Săi dau drumu să mă duc, Să mă ducă la Câmpulung Să-mi aleg un cal porumb Să pun șeaua să mă ducă ...* Foaie verde, foaie lat Dragă mi-e
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
torsul, țesutul și cusutul, când se aștepta un eveniment în familie, o căsătorie, o nuntă. Beneficiarii clăcii (toți erau și beneficiari și participanți) erau datori cu mâncare și băutură, ba se întâmpla să fie și distracție, muzică și joc, cu strigături, glume și farse. În raporturile dintre stăpânăii de pământ și țăranii dependenți s-a impusă claca, evident, în sensă unilateral, beneficiar fiind proprietarul locului. Claca la boier se făcea când nu erau legiferate zilele de clacă (12-24, și mult mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să fie disprețuite de acei, care cândva și astăzi chiar mai continuă să aibă încredere în ele. În schimb un fel de poezie lirică are să existe totdeauna, însă caracterul ei nu are să mai fie același pe care-l cunoaștem acum: Strigăturile în special vor dăinui „deoarece tendința românului e către satiră”. Ridicându-se împotriva atmosferei arhaizante care caracteriza culegerile și studiile de folclor și promovând în schimb ideea cercetării complexe care să acorde importanța cuvenită creației contemporane, Densusianu deschidea perspective noi
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
până la ce culmi ale artei simple, spontane s-a ridicat sufletul țăranului nostru ca să exprime suferințele și bucuriile lui cu tot ce aduc ele din depărtarea veacurilor ori din întâmplările de fiecare zi.” Ovid Densusianu apreciază mai mult doinele și strigăturile decât cântecele bătrânești, trăgând concluzia că poezia populară răsfrânge sufletul românesc mai mult cu aplecări spre lirism și satiră decât spre creațiuni epice " Această antologie, Flori alese ale poporului nostru, este structurată astfel: doinele și strigăturile sunt așezate la începutul
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
mai mult doinele și strigăturile decât cântecele bătrânești, trăgând concluzia că poezia populară răsfrânge sufletul românesc mai mult cu aplecări spre lirism și satiră decât spre creațiuni epice " Această antologie, Flori alese ale poporului nostru, este structurată astfel: doinele și strigăturile sunt așezate la începutul lucrării, după care urmează cântece bătrânești . Să urmărim câteva fragmente care ne demonstrează că folclorul păstrează în stare nativă o frumusețe unică „simțirea frumuseții care, sunt dovada, bogăției sufletești, a însușirilor artistice ale neamului nostru” „Doină
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
în stare nativă o frumusețe unică „simțirea frumuseții care, sunt dovada, bogăției sufletești, a însușirilor artistice ale neamului nostru” „Doină doină, glas de jele, / tu îndulcești zilele mele / Doină, doină, glas de dor, / Tu nu mă lăsași să mor ". Sau strigături ca : Cine joacă și nu strigă / Facă-i-sar gura strâmbă / C-așa-i jocul românesc / Obiceiul bătrânesc / Să strigăm de 35 veselie, / Chiuind de bucurie” sau bocete ca : Nici o moarte nu-i amară / Ca moartea de primăvară, / Pe înfrunzitul codrului, / Pe
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
trăiau la munte / Eram voinicel de frunte, / Cântam doina prin buhaș / Cu gura plină de caș / Dar de când trăiesc la țară / Petrec o viață amară,/ Trag cu sapa pe ogor / Si mănînc mălaiul gol " Avantajele ciobăniei sunt exemplificate prin doine, strigături în care ciobănia e preferată cătăniei care-i tulbură ciobanului sentimentul libertății : Pădure în doi ciungeni, / La pădure doi ciobani, / Rog oițele pe coastă, / Că n-au ciobani să le pască, / Rog oițele pe munci, / Ciobanii -s la Cernăuți, / Si
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
mai nouă, la transhumanța spre câmpiile Moldovei ori Țării Românești luau parte mulți ciobani din Ardeal în vremile de înflorire a păstoritului acolo, erau cunoscuți prin turmele lor din Ardeal, pot fi priviți ca ungureni ", autorul invocând numărul important de strigături satirice, mai cu seamă din Muntenia îndreptate împotriva ungurenilor", precum și absența din Transilvania a unor strigături ostile ciobanilor de dincolo de munți, ceea ce ar confirma că transhumanța (păstoritul pendulatoriu) se făcea numai dinspre Transilvania către sud și est. Recunoaște că în
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
în vremile de înflorire a păstoritului acolo, erau cunoscuți prin turmele lor din Ardeal, pot fi priviți ca ungureni ", autorul invocând numărul important de strigături satirice, mai cu seamă din Muntenia îndreptate împotriva ungurenilor", precum și absența din Transilvania a unor strigături ostile ciobanilor de dincolo de munți, ceea ce ar confirma că transhumanța (păstoritul pendulatoriu) se făcea numai dinspre Transilvania către sud și est. Recunoaște că în cele 43 de variante nu a descoperit nici o indicație cu privire la această ipoteză, dar insistă să demonstreze
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
să dispară și desigur ele au să dispară afirma încă din 1923 Ovid Densusianu -pe când, de exemplu cântecele lirice sau cele satirice vor putea să trăiască mai departe". „Ceea ce e sigur că vor trăi mai mult cred că sunt strigăturile, pentru că strigăturile au în ele mult spirit critic, sunt niște epigrame, niște satire improvizate ... ", argumentând că „tendința firească a românului e către satiră". Ovid Densusianu remarcă influența orașului asupra vieții culturale a mediilor sătești, în concluzie a literaturii culte asupra
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
și desigur ele au să dispară afirma încă din 1923 Ovid Densusianu -pe când, de exemplu cântecele lirice sau cele satirice vor putea să trăiască mai departe". „Ceea ce e sigur că vor trăi mai mult cred că sunt strigăturile, pentru că strigăturile au în ele mult spirit critic, sunt niște epigrame, niște satire improvizate ... ", argumentând că „tendința firească a românului e către satiră". Ovid Densusianu remarcă influența orașului asupra vieții culturale a mediilor sătești, în concluzie a literaturii culte asupra literaturii orale
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Radu Baltazar, V. Popa, I. Gheorghe Petre, Mircea Croitoru, George Petrache, Traian Russu-Șirianu, Ion Pribeagu, Emil H. Nonu, Dan Mureș. Mai mult chiar, Traian Russu-Șirianu colaborează cu poezii umoristice în subdialect bănățean și crișean. Gazeta găzduiește de asemenea culegeri de strigături populare, precum și traduceri din Alphonse Allais, Achile Campanila, Maurice Dekobra, Tristan Bernard, Max și Alex. Fischer, Georges Courteline. B. include și poezii lirice semnate de Aron Cotruș și Florica Ciura-Ștefănescu. D.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285872_a_287201]
-
spațiul etnofolcloric moldovenesc, susținută la Universitatea din Cluj-Napoca. Etnologia a dat, în secolul al XIX-lea, prin Elena Sevastos (Nunta la români, 1889) și S. Fl. Marian (Nunta la români, 1890), iar peste un secol, prin lucrările semnate de C., Strigături din Moldova (1984) și Nunta în Moldova (2000), cele mai ample studii asupra obiceiurilor nupțiale. În Strigături din Moldova autoarea a inserat un amplu capitol de strigături la nuntă, unele punctând principalele momente ale nunții, altele adresate mirilor, nunilor, socrilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286281_a_287610]
-
Elena Sevastos (Nunta la români, 1889) și S. Fl. Marian (Nunta la români, 1890), iar peste un secol, prin lucrările semnate de C., Strigături din Moldova (1984) și Nunta în Moldova (2000), cele mai ample studii asupra obiceiurilor nupțiale. În Strigături din Moldova autoarea a inserat un amplu capitol de strigături la nuntă, unele punctând principalele momente ale nunții, altele adresate mirilor, nunilor, socrilor, nuntașilor, bucătăreselor, toate aceste categorii fiind examinate și sub raportul modalităților artistice. Monografia Nunta în Moldova nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286281_a_287610]
-
Nunta la români, 1890), iar peste un secol, prin lucrările semnate de C., Strigături din Moldova (1984) și Nunta în Moldova (2000), cele mai ample studii asupra obiceiurilor nupțiale. În Strigături din Moldova autoarea a inserat un amplu capitol de strigături la nuntă, unele punctând principalele momente ale nunții, altele adresate mirilor, nunilor, socrilor, nuntașilor, bucătăreselor, toate aceste categorii fiind examinate și sub raportul modalităților artistice. Monografia Nunta în Moldova nu le repetă pe cele ale înaintașilor, ci, fără să le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286281_a_287610]
-
colaborare cu I.H. Ciubotaru), Iași, 1971; „Bătrâneasca”. Doine, bocete, cântece și jocuri din ținutul Rădăuților (în colaborare cu Florin Bucescu și Viorel Bârleanu), Iași, 1979; Ornamente populare tradiționale din zona Botoșanilor. Cusături, țesături (în colaborare cu I.H. Ciubotaru), Botoșani, 1982; Strigături din Moldova. Cercetare monografică, cu un capitol de etnomuzicologie de Viorel Bârleanu și Florin Bucescu, Iași, 1984; Ornamente populare tradiționale din Moldova. Cusături, țesături (în colaborare cu Ion H. Ciubotaru), Iași, 1988; Nunta în Moldova. Cercetare monografică, Iași, 2000. Ediții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286281_a_287610]
-
de Nord, în localitățile românești de la est de Bug ș.a. A publicat studiile monografice Poetica liricii populare moldovenești (1978), Lumea ghicitorilor (1981), La izvoarele gândirii. Motive filosofice în creația poetică populară (1988). Din corpusul Creația populară moldovenească, a pregătit volumele Strigături, amintiri și scrisori versificate (1978, în colaborare cu Efim Junghietu), Ghicitori (1980), cu ample studii introductive, note și comentarii. A cercetat geneza, tipologia, poetica cântecului liric și a ghicitorilor, publicând articole în mai multe culegeri colective și în reviste, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288250_a_289579]