442 matches
-
istoria folcloristicii (Ovidiu Bârlea), alții de tipologie și clasificare (Sabina Stroescu), alții de orientarea modernă a cercetării, ca Ion Muslea și Mihai Pop. Acesta din urmă, adept al antropologiei culturale, preconizează alcătuirea unei "gramatici" a literaturii orale, apelând la lingvistică structuralista, la semiotica și la teoria comunicațiilor, direcție pe care o reprezintă generațiile, să zicem, mai tinere, din care numim pe Pavel Ruxăndoiu, Solomon Marcus, Radu Niculescu, Silviu Angelescu, Stâncă Fotino. La Institutul "G. Călinescu", sub îndrumarea lui I. C. Chițimia, adept
Dictionarul etnologilor români by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17697_a_19022]
-
din turul Franței, la catch, la iconografia Părintelui Pierre, la reclamele pentru detergenți, la toate celelalte mituri ale vieții cotidiene franceze de la mijlocul secolului trecut, dintre care unele subzist în avatarurile lor contemporane. Și ne aflăm deja în plină aventură structuralistă, care fusese prevestită în Gradul zero al scriiturii, dar urma să se fundamenteze abia mai târziu, din punct de vedere semiologic, ca activitate - prezentată aici, printr-o instalație interactivă multimedia, după mod de utilizare a unei cărți precum Sistemul modei
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
materialul ilustrează un sincretism interesant, combinând analize din epoci diferite: e drept, sociologismul vulgar și clișeele propagandei din anii '50-'60 au lăsat mai puține urme (�un exponent al poporului�, �revolta împotriva asupririi naționale și sociale�); domină, în schimb, ecouri structuraliste, obsesia lecturii simbolice, estetismul convențional și retorismul solemn (�o atmosferă specifică unei realități poetice originale�, �ridicare la rafinamentul intelectual circumscris în universalitate�, �efecte artistice unice� etc.). Structuralismul a lăsat ca moștenire, într-o formă degradată, ideea de a invoca în
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]
-
sau chiar, lăsînd pentru o dată modestia la o parte, cel care vă vorbește?“. Iar lui Marin Mincu indispus de „impresionismul criticii“ ce i se înfățișează de-a dreptul „pernicios“ și care pledează pentru o critică „de sistem“, sincronizată cu orientarea structuralistă, sociologică, psihanalitică etc., i se arată fără ocol că această orientare, preluată tale quale în cadrele criticii de întîmpinare, ar fi devenit oneroasă, deturnînd-o pe calea unei pedanterii inadecvate: „A fost spre binele literaturii faptul că «foiletoniștii impresioniști» au rezistat
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
de două decenii încoace blochează procesul firesc al receptării” - între altele, demonstrînd cum temele și motivele prozei fănușiene, despre care „se credea că sunt puține și definitive”, evoluează în timp, alcătuind o „structură dinamică”. În privința combinației de „tematologie și minuție structuralistă” - semnalate de același Eugen Negrici - trebuie spus că nu e vorba de o investigație tehnicistă, în care povara terminologiei și a bibliografiei teoretice surpă fragilitatea demersului (cum se întîmplă în cartea mult mai tînărului Ștefan Dărăbuș despre Cezar Petrescu), ci
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
aiurea, "zi de zi și în proporție de masă" în relații cu necunoscuți pe Internet... Studiile care însoțesc pasajele traduse sînt fie comentarii schematice (este, totuși, un volum de popularizare), fie complicate "sistematizări" cu impresionantă terminologie din autori străini (moda structuralistă trece greu...) oarecum nejustificată în context. În finalul volumului găsim cîteva pagini dedicate femeilor care s-au remarcat în artele plastice (și în pictură, în particular), semnate de Erwin Kessler; acesta încearcă să ofere o explicație pentru lunga absență a
Treisprezece eroine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14895_a_16220]
-
cum, o expresivitate neconcludentă. Deși, știm lecția, voluntară! Câteva dintre premisele recitirii unei nuvele ca Sărmanul Dionis sunt oricând de reținut. Concluziile, nu mai puțin. Măcar pentru utilitatea lor latentă, confirmată de capitolele ulterioare. În schimb scrupuloasa analiză de natură structuralistă care face legătura între una și cealaltă e în măsură să creeze suspiciuni. Felul în care clamata influență dinspre nuvelistica fantastică a lui Théophile Gautier (în speță Avatar) și Avatarii faraonului Tla (să nu uităm, titlul îi aparține lui G.
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
viu", triumfînd în polisemia sa, în cuprinsul căreia tabla decelabilă a poeticii e doar unul din elementele constitutive. Cînd nu e doar un element indus din afară, aidoma altor factori de context, exteriori creației intrinseci! ,Poezia pură", indiferent de filiera structuralistă ori textualistă pe care sosește acum la noi, duce la acel ,néant" mallarméan, în care toate ,hazardurile" empiricului sînt anulate, adică la anularea hranei eului căruia nu-i rămîne decît a sucomba de inaniție. N-avem a face mai curînd
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
de riguros cu putință. După toate aceste eforturi, am constatat însă, întîi, că mulți dintre literații structuraliști la modă nu știu prea bine ce spun, al doilea (încă mai neplăcut), că pînă și în cazurile cînd este aplicată riguros, metodologia structuralistă nu dă decît rezultate de un interes minim sau, în orice caz, de un rezultat mult mai mic decît efortul de rigoare investit. Mihai Șora avusese dreptate. Dat fiind că m-am fript o dată, mă feresc de mode și suflu
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
pledoaria noastră pentru autonomia esteticului avea caracter politic. Numai astfel putea fi repetată igiena culturală din care Maiorescu făcuse, în deceniile 7 și 8 ale secolului XIX, o premisă necesară a unei critici adevărate. Și numai așa am evitat capcana structuralistă care transforma critica într-o gramatică textuală. Din fericire, refuzul cu pricina pare tot mai izolat într-o critică tânără atrasă din ce în ce mai mult de ideea continuității de care vorbesc. Deși au publicat ei înșiși cărți de istorie literară, monografii sau
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
încă o dată, decât să aducă pe solul nostru vechi descoperiri și false, nu rareori inutile și „grave” concluzii ale unor universitari la modă în Apus. Ambalate în noul „cifru” și artă a unor bibliografii savante, într-o păsărească greoaie, pretențioasă, structuralistă sau postmodernă, care nu face decât să ilustreze vechiul și ironicul adagiu latin, gramatici certant. Parturiunt montes... Și altele, numeroase. În ce mă privește, încă de la volumul Nietzsche și Marea Amiază, și în cazul eseului de față, am fost cu
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
dă apă la moară lui Nietzsche, cel ce paria pe creație și nu pe alcătuire. Cum rămâne însă cu de-construcția? Mimându-l pe Derrida, unii compozitori solicită zdruncinarea formei, îmbrâncirea soluțiilor arhitectonice, îmbrăcate în veșminte sistematizate. Pentru ei solicitările structuraliste devin doar iluzii ale libertății de compunere, reclamând dislocări și izgoniri, evacuări și destrămări ale schemelor formale, îndelung polisate de tradiția muzicală savantă. Opusul "sfârtecat" (ca să folosim un termen introdus de Jean Rousset) reprezintă prioritatea de-constructiviștilor ce își pot
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
nu-l pîndește niciun risc), autorul Plăcerii textului a trecut fără grijă, după cum precizează, la "o fază mai acută de scientificitate în momentul în care am contribuit la fondarea, instalarea, dezvoltarea semiologiei în Franța și a atașării ei la mișcarea structuralistă". Ținta atacului: autorul înțeles la modul tradițional, ca un exponent suprem al textului emis, ca un garant moral al acestuia, funcționînd "pe post de părinte și proprietar al operei sale". O asemenea accepție a relației autor-operă ar fi "una evident
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
Boala mentală și psihologia (Foucault rescrie în întregime a doua parte, inițial numită "Condițiile bolii", care devine "Nebunie si cultură"). La fel se întâmplă și cu Nașterea clinicii (1963) pe care o va modifica în 1972, suprimând terminologia cu conotație structuralistă; în fine, același lucru se petrece cu Nebunie și nesăbuință. O istorie a nebuniei în epoca clasică, care la prima ediție, în 1961 la Plon, avea o prefață lungă ce a dispărut asemenea titlului inițial în momentul republicării în 1972
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
lui Todorov mi se pare oarecum excesivă pentru situația franceză (mult mai diversă și mai suplă decît apare din această descriere), dar se potrivește uimitor de bine pentru cultura română: care a practicat refugiul în analiza formală, în care generația structuralistă a dominat studiile lingvistico-literare în universități, iar acum produce, în învățămînt și mai ales în testările naționale (teze cu subiect unic, probe de bacalaureat etc.) evaluări centrate asupra capacității elevilor de a recunoaște tehnici (figuri, genuri, registre) și nu de
Păcate ale școlii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8426_a_9751]
-
europeană au stilisticienii, poeticienii, structuraliștii, naratologii, hermeneuții, semioticienii și... textualiștii (264). După această evaluare disociativă, asocierea deziluzionantă cade ca o ghilotină: "Din parafrază și din simple glosări mediocre în marginea unor texte se constituie cele mai multe Ťreușiteť critice, iar asimilarea metodologiilor structuraliste și poststructuraliste dădea doar un lustru banalităților." (262). Teoria rămâne impersonală și neadecvată. Autorul Iluziilor o înlătură ferm, ca pe un balon de săpun. "Aparatul teoretic este, de regulă, hipertrofiat...", 260. E. Negrici subordonează esteticul politicului și atunci când susține că
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
teoretic de explicare a unor fenomene, fie ele ale lumii din jurul nostru ori ale celei dinlăuntru, în tot mai multe domenii. E o chestiune destul de recenta, ca amploare și calibru în același timp, pentru că una este să aplici o schemă structuralista minimala, cu actanți și intrigă, într-o disciplină umanista gen sociologia, si cu totul altceva să transferi concepte ceva mai sofisticate tocmai pentru că sînt mai generale, precum reprezentare sau voce într-o sfera de investigație cum ar fi aceea a
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
falsa suroritate" Înainte de a discuta despre interese politice și multiculturalism afirmam că abordările ce aduc argumente potrivit cărora există interese comune ale femeilor au fost acuzate de esențialism. Criticile acestea au venit din partea feministelor de culoare, dar și din partea celor structuraliste. Feministele de culoare au susținut că nu toate femeile împărtășesc aceleași poziții socioeconomice, că nu au un background cultural și politic asemănător, iar a discuta despre femei ca și când ar fi un grup omogen este similar cu a exclude anumite femei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
experiențe care provin din construcția socioculturală a femeilor, a celor care nu sunt de natură biologică reprezintă acum un „măr al discordiei” (în termenii lui Judith Butler). Cele două critici care vizează esențialismul, ale feministelor de culoare și ale celor structuraliste, au consecințe diferite în planul reprezentării politice. Dacă prima atrage atenția că nu toate femeile împărtășesc aceeași formă de exploatare, marginalizare, acces la putere, chiarși în aceste condiții reprezentarea este posibilă pentru grupuri 2; a doua consideră că identitățile sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
armonizarea dezvoltării teritoriale nu constituie deloc o garanție a succesului, după cum nici sistemul piețelor în funcționarea sa nu poate oferi singur o astfel de garanție. Soluția constă, deci într-o intervenție mixtă: piață + Stat, mixtură adaptată fiecărei situații specifice. Doctrina structuralistă a dezvoltării propune trei concepte cheie: polul de creștere economică, complexul industrial și districtul industrial. Așa cum îl prezintă François Perroux, în L'Economie du XXe siècle, polul de creștere economică reprezintă un ansamblu de întreprinderi capabil să genereze creșterea economică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Când valul structuralist a început să se retragă în Occident, s-au întors la "uneltele" criticii curente, așa cum, bunăoară, în Franța un Roland Barthes (as al numitei metode) sau un Tzvetan Todorov și-au îngăduit și ei o destindere defel structuralistă. Acum, să ne înțelegem. Nu putem închide, n-am închis niciodată ferestrele, cu excepția unor ani fioroși ai totalitarismului comunist, spre cultura lumii. A avea modele din spațiul său nu înseamnă mimetism, ci orizont cultural indispensabil. Gradul de "consistență" al producțiilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
niciodat? cu totul conduitele individuale; organiza?ia cea mai birocratic? menajeaz? �zone de incertitudine� care s�nt pentru actori tot at�tea surse de putere prin care �?i men?în sau �?i sporesc avantajele. Contrar concep?iei func?ionaliste sau structuraliste, aceast? sociologie descrie orice organiza?ie dup? o cauzalitate sistemic? ?i nu linear?. Aceste strategii, care nu s�nt �n mod necesar nici con?tiente ?i nici ra?ionale, s�nt �n func?ie de constr�ngerile ?i de resursele
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
orice caz, prin încercarea de a exclude critica ideologiei din cadrul studiilor culturale, Fiske își subminează propriul proiect, lipsindu-l de arma de importanță crucială a criticii. Mai mult încă, prin adoptarea necritică a poziției "poststructuraliste" în privința puterii (care respinge perspectiva structuralistă), Fiske omite faptul că există structuri agresive și neîndurătoare care oprimă femeile, oamenii de culoare și alte grupuri și că ideologia obturează, idealizează sau prezintă ca naturale aceste structuri. Așadar, în vreme ce perspectivele poststructuraliste asupra puterii, precum cea a lui Faucault
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
asupra puterii, precum cea a lui Faucault, pot contribui la teorii sociale și studii culturale mai sofisticate, eliminarea pur și simplu a analizei structurale și criticii ideologiei subminează proiectul studiilor culturale, care ar trebui să se bazeze atît pe teoriile structuraliste, cît și pe cele post-structuraliste, pe critica ideologiei, dar și pe analiza instituțiilor și practicilor de putere și dominație. 11 În anumite exemple recente importante publicate în Statele Unite, se poate remarca un eșec în ceea ce privește interpretarea culturii media reale în Brantlinger
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Am încercat să arăt că, pentru a cuprinde întreaga dimensiune politică și ideologică a unui text aparținînd culturii media, trebuie să-l privim din perspectiva sexului, rasei și clasei. Încerc să sugerez că o combinare a unor perspective marxiste, feministe, structuraliste, poststructuraliste, psihoanalitice și a altor perspective critice vor asigura lecturi mai complete și, posibil, mai puternice. Combinînd, de exemplu, critica ideologiei și critica genurilor cu analiza semiotică, vom reuși să înțelegem cum formele generice ale culturii media sau codurile lor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]