594 matches
-
vizualizare a diluviului. Ne aflăm deja în inima sacrului a cărui poveste devine scenariul inițiatic însuși: în clipa dintâi a lumii, pe apele cosmogonice apare înotând o pereche fabuloasă, bourul negru și fata de măritat, care nu numai că îl strunește prin vorbă și vers, dar își mai și pregătește zestrea pentru ceremonialul nupțial. Acvaticul constituie, așadar, domeniul distinct al inițierii, catalizatorul forțelor creatoare ale neofitului - fecioară. Sintagma recurentă în texte a mării mari, fără margini, are o amplitudine hiperbolică, ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și-nțeleje din cuvinte/ Și ține cârma-nainte;/ Și-nțeleje din cuvânt/ Și ține caicu-n vânt,/ Că apele mi-ai tulburat/ Și vadurile mi-ai stricat” (Tudora - Suvorov). Porunca adresată indică și o ofrandă prin închinarea vinului. Puterea „genezico-taurină” (Mircea Eliade) trebuie strunită magic de fata nubilă, fiindcă forțele pluviale sunt distructive, rup vaduri și inundă spațiul ordonat. Tot în colindele tip Leagăn de mătase IV, 80, ca și în cele de mai sus, bourul se dezvăluie drept sursa potopului ciclic: „Su’ poală
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și forțele lui se convertesc în energie fecundă pentru lume. Imaginea simbolului marital pe fundul gropii încurajează această perspec¬tivă a coborârii implicite în spațiul subpământean. Inelul adus din adâncuri conferă eroului statutul suprem, prin nuntirea cu fecioara care a strunit potopul. Într-un basm din Izvoare, Soroca, inelul este asociat în mod direct cu lumea morților, legătura nupțială pe care o consfințește în mod obișnuit fiind încărcată aici puternic de energii sepulcrale: „.. .uiti, eu îți spun sî ti duci la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ține,/ Măru cu flori dalbe!/ Cinci voinici mi-l netezesc,/ Cinci voinici șeaua i-o pune,/ Cinci voinici în chingă-l strânge,/ Cinci voinici coada i-o-nnoadă” (Câinenii-de-VâlceaVâlcea), capabilă să concu¬reze cu soarele însuși. Numărul celor care îl strunesc sugerează o încordare maximă a puterilor omenești, fiindcă cinci „reprezintă cele cinci simțuri și cele cinci forme sensibile ale materiei: totalitatea, deci, a lumii sensibile”. Colindele surprind etapa postliminară a inițierii, când calul și-a confirmat natura sacră în incursiunea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a eroului întemeietor care a sacrificat fiara la temelia lumii. Valoarea cosmogonică a inițierii a fost subliniată în repetate rânduri de Mircea Eliade, care consideră Geneza drept model al formării omului. Filiația creației în scenariul inițiatic autohton explică imaginea diluviului strunit de fecioara în leagănul mitic, în colindele de fată mare, sacrificiul animalului totem la masa ceremonială de la nunta sacră, uciderea șarpelui din care apare musca columbacă, în balada lui Iovan Iorgovan, recupe¬rarea aștrilor din dimensiunea infernală. Ritualul inițiatic al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
reușită ; însă filmul e născut pe jumătate paralizat Până la urmă, poate că e bine totuși că Daneliuc se întoarce la o coerență a povestirii căreia îi datorează câteva dintre cele cele mai bune filme ale sale ; e bine că-și strunește acțiunea (cum nu o făcuse în Patul conjugal, acolo câștigând însă un mare pariu cu experimentul !) ; îi mai lipsește o anumită căldură față de personajele sale ; poate că această căldură (pe care a avut-o și pe care o are încă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
parcurs, managerii teoriei X sunt mult mai predispuși să își atace verbal angajații decât managerii teoriei Y. De fapt, după Macgregor, managerii teoriei X fac următoarele presupuneri cu privire la subordonații lor: angajații sunt leneși din naștere și e nevoie să fie struniți prin teamă; angajații sunt interesați numai de ceea ce pot obține de la firmă, nu și de ceea ce pot da firmei; munca în sine este plictisitoare și neplăcută, fiind făcută numai din necesități economice; există un antagonism inevitabil între director și subalterni
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
citit, adică ascunzându-le în voce. Încă de când eram copil, regele îmi umblaprin cap. Se afla în obiecte. Chiar de n-aș fi scris în viața mea un singur cuvânt, el tot s-ar fi găsit acolo, de vreme ce încercam să strunesc complicațiile cotidiene nou ivite cu ajutorul acestei figuri-laitmotiv bine cunoscute, chiar dacă malign recurente. Unde se arăta regele, nu te așteptai la cruțare. și totuși îți orânduia viața, fără să scoată o vorbă îi venea de hac babiloniei, atunci când aceasta o lua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
victimă a educației nepotrivite, la fel cu domnul Goe și cu atâți alți oameni. În locul lui era mai cu folos să fi fost aruncată pe geam cucoana, „mamița”, care-i interzice amorul cu Zambilica Papadopolinii, dar nu poate să-l strunească eficient. Chiar dacă nu ajung personaje, câinii înveselesc viața autorilor și, dacă este adevărat că se pot trage concluzii privind caracterul stăpânului pornind de la rasa și deprinderile câinelui său, atunci nu este lipsit de interes pentru istoria literară să știe cu
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
al deplasării călare, precum haiducii lui Panait Istrati sau cei din alte povești de gen. O boieroaică, prințesă prin căsătorie, la Hortensia Papadat-Bengescu, e sedusă de felul în care, gata să fie călcat de atelajul său, un bărbat necunoscut îi strunește caii, aparent fără sforțare. În consecință și-l face mareșal de grajduri și amant. Chiar orășeni ca Felix și Otilia știu să călărească pe cai. O copilă de boieri ieșeni, din Iubim de Octav Dessila, dă clasă bucureștenilor, câștigând repetat
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Ca să încheiem într-o notă optimistă, să ne amintim de o odă închinată unui purcel la tavă: „Tu aveai obraz subțire, / Nu șorici ca unii oameni.” 16 iunie 2009 Guvernare „de firmă” Motto: „ ...Calcă baciul ca pe gratii Și-i strunește blând cu gura: - Cătinel, feciorii tatii, Ca să n-o pornim de-a dura!...” G. Topârceanu, Balada munților) Întâlnirea de la Turnu Măgurele (să fi fost aleasă la întâmplare locația, cum se zice acum?) cu tot boardul PSD-ului, în păr, nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Ferdinand de când e rege / Ce să spun, nu prea alege, / Nici la vin, nici la femei; / Dar regina bea Știrbey.” Cel mai rău din toată povestea a ieșit Ferdinand, zis Intregitorul, care, deși domnea peste o Românie Mare, nu putea struni din pinteni o iapă pur sânge englezesc. Din tot procesul, s-a ales numai memoria întinată a lui Alexandru Marghiloman, deși el a încheiat pacea separată cu Germania și aliații ei, având acordul lui Brătianu și al regelui Ferdinand, care
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu ochii închiși în pat și min tea i se umplea treptat de gânduri. Gândurile se înșiruiau ordonate și alerte, ca un pâlc de armăsari puternici, musculoși, aliniați la start într-o nouă cursă, pe care numai ea îi putea struni. Oare cum puteau unii oameni să trăiască exact invers, lăsându se pradă gândurilor haotice, azvârliți de colo colo de zvâc netele neregulate ale unor porniri de neînțeles și de nestrunit? Deschise ochii și își ridică privirea spre ceasul de pe perete
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Mirarea sinceră a Georgianei în legă tură cu profesia ei o trimisese deodată înapoi spre trecut. Nu alesese întâmplător. Studiul geografiei îi dăduse senzația că poate restrânge în minte dimensiunile uriașe ale realității, la fel cum se învățase să-și strunească gândurile haotice. Reliefu rile despre care învăța deveneau niște schițe tridimensionale clare pe câte o hartă. Nu mai trebuia să se izbească de ele cu pri virea, să fie năpădită de imensitatea muntelui sau a mării, putea trăi cu ele
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să o asculte, de data asta. Dădeau năvală spre afară provocându-i un gol insuportabil în stomac, care-i accentua starea de vomă și temerea că în curând, foarte curând, le va pierde de sub control, nu le va mai putea struni, și ele vor țâșni cu o explozie în grozitoare dinăuntru înspre afară. Scoase iute calmantul din geantă și-l mărunți rapid între dinți, înghițind sfărâmăturile amare cu nerăbdare, aproape cu lăcomie. Se uită în jur. Femeia în vârstă de lângă ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a intrat în Pădurea Brâncu. Aici, călătoria a luat cu totul altă întorsătură. Nu merseseră mai mult de un sfert de ceas, când le-au ieșit în față tâlharii. Erau vreo 12 inși, apăruți pe neașteptate din tufișuri. Doi au strunit caii, câțiva s-au aruncat asupra spătarului și i-au pus un cosor în gât, iar ceilalți stăteau împrejurul trăsurii. - Noi suntem Frații Futacu, a început unul dintre cei de jos să vorbească. Frații aceștia erau într-adevăr vestiți prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ea, făcând-o să tremure și mai rău în ciuda șalului cu care era acoperită. Nu reușea să discearnă clinchetul săniilor și nici tropotul mut al copitelor, iar caii erau cât pe ce să o doboare, dacă nu ar fi fost struniți mai bine de vizitii în caftane verzi ale căror vorbe, adresate ei sau echipajelor lor, se pierdeau în aerul umed. Ochii bărbatului, ochii lui Porfiri Petrovici, au uimit-o. Mai precis, genele sale, blonde până aproape de transparență. Nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de greutate. Păru pentru un moment că erau gata să cadă. Dar cu o eroică reajustare a poziției sale, Ptițin reuși să se îndrepte. Fără milă, Salitov îl înjura și îl lovea pe omul de sub el cu călcâiele ca și cum ar struni un cal. ă Dă-te mai aproape de copac, lua-te-ar dracu! Ptițin urlă răspunsul și urcă un pas mai sus pe pantă. Salitov reuși să agațe premiul. ă Jos! Ptițin se lăsă în genunchi gemând, pierzându-și căciula și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Dacă profitați de acest prilej, stăpâne, și atacați, nu se poate să nu Învingeți. În timp ce Nobushige bolborosea astfel, Shingen privi În urmă, după care ordonă unor cercetași să verifice raportul lui Nobushige. Auzind tonul pe care vorbea Shingen, Nobushige Își struni puțin calul și rămase În așteptare. Cei doi cercetași porniră În galop. Se știa că forțele inamice erau mult mai puțin numeroase decât ale lor, iar Nobushige respecta rezerva lui Shingen de a lua decizii pripite, dar era la fel de nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
i-l adusese Hisano și adormi, sforăind. Nu peste mult, trupele lui Baba Nobufusa și Yamagata Masakage năvăliră În apropierea șanțului, gata pentru un atac de noapte. — Ce-i asta? Stați! Când se opriră În fața porții, Baba și Yamagata Își struniră caii și opriră toată armata să se repeadă În pripă Înăuntru. — Generale Baba, ce părere ai? Întrebă Yamagata, trăgându-și calul lângă al camaradului său. Părea să fie complet nedumerit. Baba avea și el Îndoieli și privea spre poarta inamicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Însă, era extrem de simplă. Nu Însemna nimic mai mult decât o ieșire În natură, iar șoimilor nu li se dădu drumul. După o scurtă odihnă, Nobunaga ordonă ca grupul să se Înapoieze la Azuchi. În timp ce intrau În cetate, Nobunaga Își struni calul și se Întoarse spre o clădire cu aspect străin, din mijlocul unui pâlc de copaci. De la o fereastră se auzea sunet de vioară. Seniorul descălecă pe neașteptate și intră, urmat de câțiva dintre Însoțitori. Doi sau trei iezuiți Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe un drum fără Întoarcere. Acea intuiție generală umplea tot locul ca o negură sumbră, astfel Încât cele nouă drapele cu blazonul de campanule albastre, fluturând deasupra fiecărei divizii, păreau să se agite pe fundalul unui zid de nori. Mitsuhide Îi struni calul, se Întoarse spre Saito Toshimitsu, care călărea alături, și Întrebă: — Câți oameni avem În total? — Zece mii. Dacă-i punem la socoteală și pe diverșii hamali și pe cei care Împachetează, trebuie să fie peste treisprezece mii de oameni. Seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nici de la Komaki la Gakuden. De la Gakuden la Haguro mai era o leghe și, În sfârșit, Între Haguro și Inuyama, aceeași distanță. Când ajunseră În Komaki. aflară Întreaga poveste. Undeva, În primele ore ale dimineții, Castelul Inuyama căzuse. Ieyasu Își struni calul și privi fix spre fumul care se Înălța din mai multe locuri, Între Haguro și vecinătatea Castelului Inuyama. Am ajuns prea târziu, murmură el, cu amărăciune. N-ar fi trebuit să fac asemenea greșeli. Ieyasu aproape putea să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spre piscul Muntelui Bodai. Și se mai gândea la sora lui Hanbei, Oyu... În aceeași clipă, văzu În umbra brazilor de pe marginea drumului, gluga albă a unei călugărițe buddhiste. Ochii călugăriței Îi Întâlniră, un moment, pe ai lui Hideyoshi. Își struni calul și păru gata să dea un ordin, dar femeia de sub brazi dispăruse deja. În noaptea aceea, Hideyoshi primi În tabără un platou cu turte de orez. Omul care i-l dădu spuse că fusese aduse de o călugăriță care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fost motivul fumului care se Înălța. Caii pășteau iarba, În timp ce, peste câmpie, răsunau râsete. La aflarea aceleiași informații, Unitatea a Treia se opri, În mod firesc, odihnindu-și oamenii și caii la Kanahagiwara. Imediat În urma ei, Unitatea a Patra Își struni, la rândul său, caii, pentru a aștepta ca unitatea din față să-și reia Înaintarea. În munți, primăvara se sfârșea, vara fiind pe Începute. Azurul cerului era sticlos, mai intens chiar și decât marea. La scurt timp după ce se opriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]