571 matches
-
care o făcuse. Își găsiseră nașul! Nu mai auzeam șoapte, nici ecouri. Acum, mintea lor era la dispoziția voinței mele și citeam din ele. Mă delectam. Mă căutaseră. Porniseră dintr-o altă conștiință, una mai slabă, dar care i-a strunit într-un sfârșit cu ajutorul cuiva. Se mutau din persoană în persoană pe linia unei singure familii... a mea. Mereu căutau același lucru... ce le-a fost răpit de moarte un trup. Trăiau... ca entități. Erau o combinație între memorie, amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
viață. Erau doar jumătate dintr-un întreg. S-au întrunit toți membrii familiei, din toată lumea, căci erau destul de mulți. În acea mare adunare, s-a stabilit că numai unul singur va duce această povară, căci devenise o povară să-i strunești pe strămoșii tăi. Astfel a fost selectată linia ta de familie, Corvium. Împăratul a fost cel de-al doilea care a suportat prezența tuturor. Așa s-a ajuns la tine. La început, i-a fost greu să-i controleze, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
încet la ureche: — Să nu te temi de ochii mei goi! Văd cu inima. Copila își zvârle brațele în jurul ei și i se pitulește la sân. Bun! își zice Occia. Pare calină. Dacă nu e proastă, va fi ușor de strunit și se va integra. Se pregătește să-i vorbească despre templu și despre viața lor de aici când, pe neașteptate, două preotese cad grămadă peste ele. Vântură din brațe să-și păstreze echilibrul. Vociferări mânioase o înconjoară din toate părțile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și vede musafirul instalat comod, gazda îl îndeamnă să se servească din cele două platouri așezate pe masa dintre ei. Se simte mândru de educația pe care le-o dă sclavilor, căci Vip saniei nici că-i pasă. I a strunit bine. Și-au dat seama că n-a mâncat nimic de prânz și că n-o să mai apuce să bage nimic în gură până la cină, așa că au pregătit o gustare copioasă. De pe patul opus, Scribonius își plimbă ochii cu nesaț
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gustoase de mâncare. Oricine Înțelegea principiile de bază ale lui Skinner știa că, atunci când primesc stimuli pozitivi, câinii răspund mai repede și mai ferm la ceea ce oamenii Își doresc de la ei și Învață comportamente noi mai ușor dacă Îi ademenești, strunești și-i cucerești. „Dacă vă găsiți cățelușul cu cea mai scumpă poșetă din piele de aligator În gură“, spunea Harry la seminarii, „oferiți-i o bucățică de crenvurst la schimb. O, ce delicatesă, apoi va gâfâi puțin și va lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vorbe Are pe Mefistofel. Și așa va și rămâne, De-un miracol nu va fi Chiar de-o cere să se-amâne, Ceasul dat spre-a se jertfi. De sămânța este bună, Nu se prinde-n galben lut; În zadar strunești o strună Când destinu-i surdo-mut. 14 martie 2004 REFLECȚII (CLIII) Am pornit adeseori Ca să caut mari comori, Nu în glie, ci în eu, Unde-i negură mereu. 26 martie 2004 Las manuscris În stil scorțos, Care e scris De-un
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
câteva clipe, urmărindu-i cum se îndepărtau, în trap ușor, pe malul torentului, apoi Geremar i se adresă lui Balamber: — Bine, spuse, trăgând de hățuri și întorcând calul; așadar, vânătoarea începe din nou. Să căutăm să rezolvăm repede problema asta. Struni calul și, din câțiva pinteni, îl făcu să o ia iarăși în sus pe cărare. Oamenii săi porniră după el, însă Balamber îl strigă din nou: — De ce pe acolo? Iscoada ta a zis că pe cărare nu sunt urme. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un carton cu prăjituri și Împreună cu lucrătorul am intrat În casa lui, oferind nevestei cadourile ce a făcut un considerabil efort să le primească: ținea un copil mic În brațe care tocmaai Îl alăpta. Dar, surprizele Încă erau la Început. Struniți de tatăl copiilor, aceștia făcură roată În jurul meu și pe rând, Începură să spună cum Îi chiamă. Desigur, pentru Început nu am știut ce să cred: Poate vreo grădiniță ori copii vecinilor...Nevasta lucrătorului observând nedumerirea mea, mă scoase din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și rotunzi ca puiul de cerb care își privește vânătorul înainte să tragă. Ce faci aici? m-a întrebat cu un glas blajin mângâindu-mi sufletul. Era vocea unui om dârz muiată de vremurile prin care trecuse. Îi simțeam puterea strunită de sufletul lui cald. Era un bărbat coborât de pe columnă, cu părul sur, răvășit de parcă tocmai venise din luptă, cu sprâncene stufoase și privire atentă, un nas proeminent și puțin încovoiat ca la șoim, fața nerasă și brăzdată de riduri
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
alături eu, ultimul judecător al ținutului. Aveam pe atunci aproape 24 de ani. Priveam locurile pe care le părăseam, în timp ce Lung, părând numai o prezență fizică, ținea de hățuri calul care-și făcea și așa datoria fără să mai fie strunit de stăpânul cu ale cărui năravuri se obișnuise de mult. În mersul sprinten al șaretei, Lung gândea la judecătorul de-alături, că abia cu un an și ceva în urmă îl așteptase la gară, curios de noul venit, a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fel de legătură organică, în afara înțelegerii, asemeni celei dintre el și pământul cu care fusese împroprietărit. - Am ațipit, domnule judecător, rosti rușinat. - Nu-i nimic. Ai făcut foarte bine... am răspuns. Și zâmbii. Lung își reluă sarcinile; la scurt timp struni din hățuri, opri și coborârăm în fața treptelor din spatele gării. Atârnă un sac cu iarbă după gâtul calului, apoi se repezi să dea jos cele două geamantane aflate în spatele șaretei, dar îl împiedicai: - Fiecare câte unul; sunt grele, spusei. După ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fulgi, înțepându-i ochii. Opintindu-se din toată puterea, zvârli securicea în sus, ca o ultimă înfruntare și decădere desăvârșită. Fierul descrisese o parabolă și căzu într-o tufă de smeură. Cei doi vecini călări erau aproape de acel punct. Își struniră caii, poprindu-i năprasnic. De sub tufă, izbucnise un iepuroi balan și boldit; întăi se aruncase asupra lor, apoi cotise în dreapta, la deal. Fără să-și dea samă, Traian, cel mai tânăr, chiui după el. Badea Toma clăti din cap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ani mai târziu, un alb viguros își învârte mâinile pe Broadway, în văzul tuturor. Am ginit un bar cu stipteuze Forty-Fourth. Ai intrat vreodată într-una din cârciumile astea? Întotdeauna am crezut că e vorba de o adunătură de handrălăi struniți de niște cameriste sumar îmbrăcate. Dar nu e așa. Sunt câteva gagicuțe în pantalonași, care dansează pe o scenă din spatele barului: tu stai și bei, în timp ce ele își expun țanțoșe marfa. Eu i-am dat-o înainte cu whiskyul, 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
muncește în taberele astea care se antigonește. Că-i bine, că-i rău, istoria va preciza. Deocamdată, uite ce ați făcut, intelectuali care n-au avut încredere. I-ați lăsat pe ăia să ia avânt și-acu’ cine-i mai strunește? Câți oameni să avem și noi, totuși. Chiar să le facem noi pe toate nu putem. Omenește, nu putem.“ „Cu ce să mă aleg?“, am pufnit. „Puteați primi altfel schimbarea. Ar fi trebuit să știți: nu scepticii conduc lumea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vecini. Vecinul A și vecinul B. Ambii oameni Înstăriți. Vecinul A era un bărbat vânjos și chipeș, dar un pic cam bleg, care nu ieșea din cuvântul femeii. Vecinul B era și el Înalt și chipeș, dar dârz, și Își strunise În așa fel muierea, Încât aceasta devenise un fel de umbră În casa lui. De câte ori se Întâlneau la poartă, vecinul B Îl lua peste picior pe vecinul A, care În scurt timp devenise bătaia de joc a satului. „De ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
minunat locotenentul. ― Săracul Traistă, a fost martor la un zbucium de neimaginat al cailor. Parcă îl aud: „Atunci a izbucnit o pălălaie ca din gurile iadului. Caii au sărit în două picioare, nechezând ca în fața unui balaur. Până să-i strunesc eu, au pornit într-un galop nebun, unul într-o parte și altul în cealaltă a copacului trăsnit, care ardea ca un stog de paie. M-au târât și pe mine spre foc. Când am simțit arsura pe obraz, am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aș fi crezut că voi doi veți face un cuplu pe cinste nu l-aș fi primit în echipă”. „S-a oferit voluntar?” „Are intrare la McPherson și știa de aranjament înainte de a primi foc verde. Crezi că-l poți struni în așa fel încât să n-o dea în bară?” Întrebarea era ca o hartă rutieră pentru toate zvonurile. Ellis Loew îl știa drept ucigaș de naziști și credea că el era cel din spatele atentatului asupra lui Buzz Meeks. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui Dragna sau ucigașii plătiți de Mal Considine, soțul Laurei, sergentul întors din război. L-a verificat pe Considine prin cei de la Departament și a aflat că evita bătăile din baruri, că îi trimitea pe polițiștii proaspăt angajați să le strunească pe prostituate în nopțile când era de serviciu la Moravuri, că adusese cu el de la Buchenwald o cehoaică și pe fiul ei, că plănuia să divorțeze de Laura. Nimic concret, oricum ai lua-o. Singurul lucru sigur era că Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
casele lor din josul Vasluiului, pribegii n-ar fi putut reconstrui totul acum, În plină iarnă. - Cred că Alexandru arde de nerăbdare să ne spună ce are pe suflet! spuse Erina, Îmbujorată de aerul rece și de efortul de a struni calul. - Nu știu dacă e momentul, răspunse Alexandru, dar nici nu putem amâna prea mult. E un gând care mă roade și pe care trebuie să vi-l Împărtășesc. Căpitanul nu spuse nimic, mulțumindu-se să asculte. - Iată... toată copilăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ordonată a Apărătorilor, și că ienicerii formaseră faimoasele lor careuri de luptă, trecând la atac. - Acum! spuse Angelo, ridicând brațul drept și coborându-l În față. În aceeași clipă, cei cinci sute de luptători care păruseră a se retrage Își struniră caii și făcură câte un semnicerc pe ambele laturi, dezlănțuind un atac rapid pe flancuri. Surprinși de iuțeala execuției ienicerii din primele careuri fură dați peste cap. Strategia „cascadei” era reluată, cu o amploare sporită. Munții se cutremurară sub bubuiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îndoi genunchii din față și, În cele din urmă, se lăsă până atinse cu burta pământul. Căpitanul se instală În șa și trase de frâu. - Bravo, Crivăț! Acum sus și galop! Crivăț se ridică și porni Întâi la trap, apoi, strunit de căpitan, Începu să alerge din ce În ce mai repede. Erinei i se păru că aude tropot, dar Își spuse că n-ar avea cine să călărească dinspre casa lui Oană spre malul Jijiei, și Încă la galop. Dar caii tresăriseră și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ascundă fața mică și suavă, Greg trebuie să fi străbătut sălile, împărțind cu gestul blagosloveniei bacșișuri personalului, în spitalul unde fecioarele despletite își descărcau păcatele - își închipuia Mini. - Conștiința lui trebuie să fi clipit, dar el îi închidea pleoapele, o strunea spre toleranță, așa cum Papa Bonifaciu cândva împărțea ,,bule de iertare" pe schimb net. Dar Lina, buna Lina, care se supărase așa de tare, de ce va fi tolerat? Ce mult se supărase Lina pentru Mika-Le. - Și cine zici, Nory că e
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
încălecat pe un nor călător, i-am pus căpăstru cu zăbală și am pornit, fericit, într-o plimbare prin văzduh. Sprinten și zburdalnic ca un mânz, ducipalul meu s-a avântat îndată, într-un trap alert. I-am domolit alergarea strunindu-l din frâu, ca să pot admira colinele gătite cu holde, bogate și măiestrit colorate, munții tiviți cu codri voinici, lacurile și râurile care se răsfață sub razele fierbinți ale soarelui, satele și orașele scăldate în lumina verii. Am tras puternic
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pe somnul cald cu tihna lui cea brună eu nu te cred că netezești lumina sau că-mi dezmierzi suflarea ori risipa și încă sorb din asfințit rugina cu ochii-n care mi-am ascuns aripa privind complice beznele curate strunindu-ți glezna mă-nșelai cuminte și carnea verde-a clipelor furate lua gustul drept al dreptelor cuvinte Căutări prin vara arsă de cuvinte 85 Oglinda Pe palma udă zarea se răsfrânge și-adâncul ei perfect și limpezit, amețitor precum un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Împreună cu o mulțime pestriță, am coborît pe peronul unei gări din cărămidă roșie. În spatele ei, pe invitați îi așteptau două harabale. Iarna fără zăpadă năclăise cu mocirlă groasă șoseaua de pămînt. Ne-am cățărat într-o căruță cu cai roșcovani, struniți de un căruțaș mustăcios și jovial. Omul vorbea în orații, ca la nuntă. Se auzea în tot atelajul gălăgia pe care o făcea glasul unui gazetar care, făcînd cu ochiul, ne-a atras atenția: - Ia uitați-vă: e „mijlocașul” lui
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]