354 matches
-
carasul, crapul, știuca, somnul, salăul, bibanul, plătica, chișcarul și crapul chinezesc. Șesul din cursul inferior al pârâului Vladnic este acoperită cu o vegetație săracă din cauza solurilor sărate,în cursul mijlociu și superior se întâlnește o vegetație specific de baltă cu stufărișuri și păpurișuri. Alte zone împădurite se află în apropierea lacurilor de la Zagarancea și Semeni, și în vecinătatea satului Elizavetovca. Populația majoritară a comunei este formată din români-(moldoveni) Pe teritoriul comunei se găsesc 2 gimnazii, 2grădinițe (în Semeni și Zagarancea
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
continent, a putut conserva numeroase specii de plante ierboase specifice stepei dobrogene, constituind locul de cuibărire a unor păsări și habitatul unor reptile și insecte. Vegetația insulei este abundentă, fiind formată din specii de plante ierboase pitice specifice stepei dobrogene (stufărișuri și rogozuri), precum și din plante acvatice (în special nuferi). Insula Popina reprezintă un loc de popas important pentru păsările migratoare. Primăvara, în această zonă cu vegetație xerofilă și joasă poposesc, venind din alte zone mai calde, păsări de mlaștină (codobaturi
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
submersă (plancton - format din plante microscopice ce plutesc în apă și alge), plutitoare și amfibie, pe care o întâlnim de regulă în apele bălților. De-a lungul unor gârle și canale străjuiesc coloane de sălcii. O fitocenoză specifică Deltei este stufărișul, ce acoperă suprafețe întinse până la linia orizontului, oprindu-se ca un perete verde în jurul ghiolurilor, al japșelor, pe marginile gârlelor și canalelor. În apele cu adâncime mică, rizomul stufului se găsește în nămolul de pe fund. În apele mai adânci masivele
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
Prin comasarea lor s-a format comună Dăbuleni, care în 2004 a devenit oraș. Pe teritoriul Dăbulenilor, "în vale" a existat înainte de al Doilea Război Mondial o zonă umedă, alimentată periodic de revărsări ale apelor Dunării, cu multe bălti și stufăriș, loc unde oamenii pescuiau și de unde se procurau trestie și papura pentru folosință în gospodărie. Acest loc este cunoscut azi sub numele „în baltă”. Zona a fost modificată în urmă desecărilor practicate de regimul comunist, devenind propice pentru agricultură (grâu
Dăbuleni () [Corola-website/Science/297685_a_299014]
-
specii de copaci iubitori de umezeală cum ar fi sălciile și plopii. Flora acvatică și palustră însumează circa 60 de specii de plante superioare, din 23 familii și 27 genuri. Cel mai numeros gen este "Potamogeton" - 15 specii, răspândite sunt stufărișurile ("Phragmites australis") și păpurișurile ("Typha latifolia", "Typha angustifolia"). Pinofitele sunt reprezentată de o singură specie în flora spontană - Cârcel ("Ephedra distachya"). În parcuri, fâșii forestiere au fost plantați pini, molizi, tui, jneapăni, anterior nespecifice pentru Moldova. O distribuție redusă prezintă
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
Se sfâșia amurgul în pomii de mărgean. / Izbea în zare vântul de fier, ca un ciocan, / Și se zbăteau arțarii aprinși, ca să se stingă... Atunci, luându-mi pușca și roibul fără chingă, / pornii spre Olt în goană... De-aici, din stufărișuri, / mi se părea că toamna mă cheamă cu tăișuri / de strigăte de lișiți și gemete de plopi... Din văgăuni, din mlaștini, din bălării, din gropi, / ieșea, adâncă, seara, vuind, ca o bulboană"...» (Ov. S. Crohmălniceanu, "Literatura română între cele două
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
hrană până la înălțimi de 5500 m. Păsările din această specie pot trăi în locuri diferite, de exemplu pășuni, tufișuri, pâlcuri de copaci sau la liziera pădurilor. De asemenea preferă apropierea apelor; pot trăi și în regiuni de smârcuri sau în stufăriș, mai rar în păduri. Preferă locurile deschise luminoase, ca parcuri, grădini sau terenuri agricole. Coțofana se hrănește și cu hrană vegetală, dar mai ales animală, hrana constând din insecte, larve, viermi, păianjeni, melci, ectoparaziții de pe vaci și oi. Pasărea consumă
Coțofană () [Corola-website/Science/315278_a_316607]
-
în formă de secere, iar al lopătarilor este drept și spre vârf turtit și lățit în formă de lopată. În timpul zborului țin gâtul și picioarele întinse. Trăiesc în colonii simple și mixte. Cuibul și-l fac în arbori sau în stufăriș. Depun de regulă câte 5 ouă. Hrana constă din nevertebrate ce se găsesc în mâlul apelor; consumă îndeosebi lipitori. Puii iau hrana din gâtlejul părinților. Familia treskiornitidelor conține 2 subfamilii: ibișii ("Threskiornithinae") și lopătarii ("Plataleinae"), 13 genuri, 32 specii. Țigănușii
Treskiornitide () [Corola-website/Science/316849_a_318178]
-
fiind o pasăre rară. Masculul are spatele cafeniu, pieptul albicios; pe bărbie și gușă are o pată albastră. Pasărea duce o viață foarte ascunsă de vederea omului. Gușa albastră trăiește în regiunile joase cu întinderi mari, inaccesibile, de mlaștină cu stufăriș. În România în anul 1968 a fost descoperit prima oară locul ei de cuibărit din delta Dunării. Pasărea își face cuibul ascuns în vegetația umedă, la marginea plaurului cu iarbă. Prin luna mai femela depune 5-6 ouă alb-verzui, cu puncte
Gușă albastră () [Corola-website/Science/316921_a_318250]
-
hectare. Aceasta este inclusă în aria de protecție specială avifaunistică - Dealurile Homoroadelor; sit ce aparține rețelei ecologice europene - Natura 2000 în România. reprezintă o zonă umedă (luciu de apă, heleștee și bălți) ce adăpostește o gamă diversă de plante hidrofile (stufărișuri și păpuriș) și asigură condiții de hrană și cuibărire mai multor specii de păsări migratoare de baltă; dintre care unele protejate la nivel european prin "Directivei Consiliului European 147/CE" din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor)) sau aflate pe
Popasul păsărilor de la Sânpaul () [Corola-website/Science/325434_a_326763]
-
de pasaj care tranzitează Munții Carpați. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, asfel: lacuri (luciu de apă), cursuri de apă, mlaștini și turbării, terenuri arabile cultivate și necultivate, fânețe și pășuni. Rezervația naturală dispune de elemente floristice (păpuriș, stufăriș, vegetație ierboasă) și faunistice (păsări, mamifere, reptile, pești) specifice zonelor umede. La nivelul ierburilor sunt întâlnite rarități vegetale cu specii de: bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), odolean ("Valeriana simplicifolia"), ligularia ("Ligularia sibirica"), șapte-degete ("Comarum palustre"), trifoiște ("Menyanthes trifoliata"), mlăștiniță ("Epipactis
Complexul piscicol Dumbrăvița () [Corola-website/Science/324078_a_325407]
-
bioregiunea continentală a platformei moldovenenești în bazinul superior al Prutului și reprezintă lacul artificial creat printr-un baraj pe râul Prut (în amonte de hidrocentrala omonimă), în partea nord-estică a României (la granița cu Republica Moldova); și zonele limitrofe acestuia (bălți, stufăriș, păpuriș, zone împădurite, pajiști). Adesea, aici vin pescari și arheologi (în zona Ripiceni). Situl dispune de trei clase de habitate de tip: "Ape dulci continentale" (stătătoare, curgătoare); "Culturi cerealiere extensive" (inclusiv culturile de rotație cu dezmiriștire) și "Pajiști ameliorate"; ce
Lacul Stânca - Costești (sit SPA) () [Corola-website/Science/325739_a_327068]
-
de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și este inclusă în Parcul Național Delta Dunării (rezervație a biosferei) aflat pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Aria naturală reprezintă o zonă umedă (lacuri, bălți, pajiști sărăturate, păpuriș, stufăriș) ce adăpostește și asigură condiții de hrană și cuibărire pentru păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, cu specii de: chiră de baltă ("Sterna hirundo"), prundaș de sărătură ("Charadrius alexandrinus"), piciorong ("Himantopus himantopus"), lebădă de iarnă ("Cygnus cygnus", barză albă ("Ciconia
Sărăturile Murighiol () [Corola-website/Science/329773_a_331102]
-
protejate") și este inclusă în Parcul Național Delta Dunării (rezervație a biosferei) aflat pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Aria naturală reprezintă o zonă umedă (depresiuni de altitudine medie, depresiuni inundabile cu specii vegetale hidrofile, ochiuri de apă, canale, gârle, stufăriș) inclusă în complexul lacustru "Șontea - Furtuna". Rezervația găzduiește și asigură condiții de cuibărit și hrană pentru mai multe păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, cu specii de: țigănuș ("Plegadis falcinellus"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc galben ("Ardeola ralloides"), stârc cenușiu
Lacul Nebunu () [Corola-website/Science/329876_a_331205]
-
Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă zona de confluență a râului Nera cu Dunărea (luciu de apă, bălți, mlaștini, turbării, cu tufărișuri, păpurișuri și stufărișuri) cu floră și faună specifice zonelor umede. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: ape stătătoare oligotrofe, lacuri eutrofe cu un conținut important de substanțe minerale dizolvate în apă, suprafețe acoperite cu papură și stuf și ape cu
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
o lățime medie de 1,4-1,8 km. Lunca este bilaterală, cu lățimea de 100-200 m. Suprafața văii este netedă, uscată, cu vegetație de pajiște. În locurile unde se resimte remuul apei de la lacurile de acumulare, lunca este înmlăștinită, cu stufărișuri și desișuri de arbuști. Albia este puțin șerpuitoare, fără ramificații, cu lățimea de 0,5-2,0 m, până la satul Doibani, prezintă un șir de bălți, legate de un fir de apă. La gura râului, pe malul stâng al Nistrului, este
Râul Iagorlâc () [Corola-website/Science/328362_a_329691]
-
masculi, cenușiu-verzui la femele și picioarele brun-cenușii. Masculii sunt mai mari decât femelele. Se hrănește de obicei cu vegetale: semințe, grăunțe, cereale, ierburi etc.; destul de des și cu lipitori. Își face cuibul pe sol în ierburi, în apropierea apelor, în stufăriș; cuibul este o adâncitură cu ceva plante, puf și câteva pene. Ponta este depusă de la mijlocul lui aprilie până la începutul lui mai. Ouăle, în număr de 8-10, sunt de culoarea smântânii până la brun-ruginii. Incubația durează 21-23 de zile. Clocitul începe
Rață cârâitoare () [Corola-website/Science/329292_a_330621]
-
rezultând un roman nou intitulat "Nada Florilor" (1950), în care personajul principal, băiatul Iliuță Dumitraș, este inițiat atât în tainele pescuitului, cât și în acelea ale mișcării socialiste. Acțiunea romanului se petrece în anul 1888 într-un falanster organizat în stufărișul unei bălți, unde se refugiaseră anterior mai mulți răzvrătiți împotriva ordinii sociale capitaliste. Romanul adaptează povestirile pescărești ideologiei realist-socialiste, vrând să evidențieze susținerea populară de care s-ar fi bucurat mișcarea revoluționară de sorginte comunistă la sfârșitul secolului al XIX
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
doar populații regionale de cuibărit în Spania, Franța, Germania de sud, Austria, Italia și în Peninsula Balcanică: Grecia, Ungaria, România, Bulgaria și o răspândire mare în Polonia de sud până la Marea Neagră. Stârcul roșu clocește în colonii în întinderi mari de stufăriș, dar și în tufișuri. Hrană și-o caută principal în stufăriș. Datorită degetelor sale lungi de la picioare poate apucă foarte bine stuful. Stârcul roșu este o pasare călătoare. Migrarea spre Africa începe din Europa centrală în luna august și se
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
Austria, Italia și în Peninsula Balcanică: Grecia, Ungaria, România, Bulgaria și o răspândire mare în Polonia de sud până la Marea Neagră. Stârcul roșu clocește în colonii în întinderi mari de stufăriș, dar și în tufișuri. Hrană și-o caută principal în stufăriș. Datorită degetelor sale lungi de la picioare poate apucă foarte bine stuful. Stârcul roșu este o pasare călătoare. Migrarea spre Africa începe din Europa centrală în luna august și se termină în octombrie. Sporadic se pot găsi exemplare și în decembrie
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
și răgușita a unui corb: "Cua, Cuak "sau" Cuarc". Acest strigat este scos în zbor sau dintr-un loc înalt. Stârcii de noapte trăiesc în Europa, Africa, Asia și America în zonele mlăștinoase sau inundate, lângă râuri largi, zone cu stufăriș sau la malul lacurilor cu trestie sau cu papura. Subspecia "Nycticorax nycticorax hoactli "trăiește doar în insulele Hawaii, în afară de insula Lănaʻi. Subspecia "Nycticorax nycticorax falklandicus "se gaseste doar pe insulele Falkland, trăind în condiții climatice extreme. Ea este mai mică
Stârcul de noapte () [Corola-website/Science/334972_a_336301]
-
protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 1.627 hectare. Situl include rezervațiile naturale: Lacul Știucilor (lac populat cu știucă, un pește ce aparține subspeciei teleosteanilor), Stufărișurile de la Sic (zonă umedă alcătuită din mlaștini, iazuri și luciu de apă, cu vegetație de stuf și papură) și Valea Legiilor. Aria protejată aflată în bazinul râului Fizeș (afluent de dreapta al Someșului Mic) și încadrată în bioregiunea geografică continentală
Bazinul Fizeșului () [Corola-website/Science/331099_a_332428]
-
ballerus) numit și cosac cu bot ascuțit, este un pește dulcicol bentopelagic din familia ciprinidelor, asemănător cu plătica. Trăiește în apele dulci și ușor salmastre, stagnante sau lent curgătoare, cu funduri cu mult nămol și vegetație abundentă (mai ales în stufăriș) în cursurile inferioare ale râurilor, în lacuri și bălți. Este răspândit în râurile din Europa Centrală și Europa de Est, care se varsă în Marea Nordului, Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Azov și Marea Caspică. Arealul se întinde de la Rin spre răsărit până la Urali. În
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
câtorva povestiri pescărești din volumul "Împărăția apelor" (1928), în care personajul principal, băiatul Iliuță Dumitraș, este inițiat atât în tainele pescuitului, cât și în acelea ale mișcării socialiste. Acțiunea romanului se petrece în anul 1888 într-un falanster organizat în stufărișul unei bălți, unde se refugiaseră anterior mai mulți răzvrătiți împotriva ordinii sociale capitaliste. Autorul adaptează povestirile pescărești ideologiei realist-socialiste, vrând să evidențieze susținerea populară de care s-ar fi bucurat mișcarea revoluționară de sorginte comunistă la sfârșitul secolului al XIX
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 3.798 hectare. Situl se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică Bazinul Fizeșului și include rezervațiile naturale: Lacul Știucilor, Stufărișurile de la Sic și Valea Legiilor. Situl reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, pășuni, pajiști, terenuri arabile, râuri, lacuri, mlaștini, turbării) încadrată în bioregiunea continentală a Depresiunii colinare a Transilvaniei; ce adăpostește și conservă o gamă diversă
Lacul Știucilor - Sic - Puini - Bonțida () [Corola-website/Science/333999_a_335328]